10,832 matches
-
Joseph de Battenberg. În copilărie și tinerețe, Alexandru a vizitat frecvent Sankt Petersburg și și-a însoțit unchiul, Țarul, care era foarte atașat de el, în campania din Bulgaria din 1877. Când, în conformitate cu Tratatul de la Berlin (1878), Bulgaria a devenit principat autonom sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Țarul l-a recomandat pe nepotul său drept candidat pentru noul tron iar Marea Adunare Națională l-a ales în unanimitate pe Prințul Alexandru drept Prinț al Bulgariei (29 aprilie 1879). Înainte de a ajunge în
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
-l repudieze pe Stanislav și să facă pace cu August. Stanislav a fost însoțit de armata din Cracovia în retragerea sa în Pomerania suedeză. La restaurarea lui August, Stanislav a predat coroana poloneză (deși a păstrat titlul regal), în schimbul micului principat din Zweibrücken. În 1716, un ofițer saxon, Lacroix, a încercat să-l asasineze pe Stanislav însă acesta a fost salvat de Stanisław Poniatowski, tatăl viitorul rege. Stanislav a locuit apoi la Wissembourg în Alsacia. În 1725, el a avut satisfacția
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
limbă elină la școala națională din Mănăstirea Neamț (1843-1846), director la școala națională de la Sf. Trei lerarhi din Iași (1846-1848), profesor de istorie, elină, retorică și filosofie la Seminarul de la Socola (1848-1862) și rector (1860-1862); arhimandrit (1852), luptător pentru Unirea Principatelor, membru în Divanul Ad-Hoc (1857), arhiereu titular de Edessa, Grecia (1862), locțiitor de episcop la Argeș (1862-1865), la 11 mai 1865 numit episcop eparhiot, prin decret semnat de Alexandru Ioan Cuza, dar refuză numirea, punându-se în fruntea Iuptei pentru
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
cartierul Turda Nouă amintește locul unde au fost spânzurați 9 dintre participanții la Răscoala de la Bobâlna, originari din zona Turda. În anul 1542 a avut loc la Turda Dieta care a pus bazele noii organizări a Ardealului sub suzeranitate turcă (“Principatul Transilvania”, condus de principi). Convenția Națională a Principatului Transilvaniei, convocată la Turda în anul 1544, anunță unirea Transilvaniei cu Partium. Diete ținute la Turda au decretat libertatea confesională a 3 culte protestante: reformat-luterană (în anul 1557), reformat-calvină (1564) și unitariană
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
spânzurați 9 dintre participanții la Răscoala de la Bobâlna, originari din zona Turda. În anul 1542 a avut loc la Turda Dieta care a pus bazele noii organizări a Ardealului sub suzeranitate turcă (“Principatul Transilvania”, condus de principi). Convenția Națională a Principatului Transilvaniei, convocată la Turda în anul 1544, anunță unirea Transilvaniei cu Partium. Diete ținute la Turda au decretat libertatea confesională a 3 culte protestante: reformat-luterană (în anul 1557), reformat-calvină (1564) și unitariană (1568), cât și tolerarea cultului ortodox românesc. La
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
un episcop propriu de Ardeal. În anul 1589 s-a înființat gimnaziul unitarian. La data de 9/10 august 1601 a fost ucis la 3 km sud de Turda, la 43 de ani, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei Principate Romanesti, Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova. Trupul său a fost înmormântat pe acel loc. Capul său a fost luat de unul dintre căpitanii domnitorului și îngropat la Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște. Dupa acest eveniment luptele dintre trupele imperiale si cele
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
de Flandra la 14 decembrie 1840. A fost moștenitor prezumptiv al tronului Belgiei din 1869 (după decesul nepotului său) până la propriul său deces în 1905. La data de 11 februarie 1866, Locotenența Domnească din România l-a proclamat prinț al Principatelor Române în locul lui Alexandru Ioan Cuza. Prințul Filip, înrudit cu Burbonii, ca să nu-l supere pe Napoleon III, a refuzat aproape instantaneu propunerea, prin consulul general al Belgiei în Principate, Jacques Poumay. La 25 aprilie 1867, la Berlin, s-a
Prințul Filip, Conte de Flandra () [Corola-website/Science/322055_a_323384]
-
1866, Locotenența Domnească din România l-a proclamat prinț al Principatelor Române în locul lui Alexandru Ioan Cuza. Prințul Filip, înrudit cu Burbonii, ca să nu-l supere pe Napoleon III, a refuzat aproape instantaneu propunerea, prin consulul general al Belgiei în Principate, Jacques Poumay. La 25 aprilie 1867, la Berlin, s-a căsătorit cu Marie Luise Alexandra Caroline, Prințesă de Hohenzollern, (1845-1912), fiica lui Karl Anton von Hohenzollern (1811-1885) și a soției lui Josephine de Baden (1813-1900). Filip și Marie au avut
Prințul Filip, Conte de Flandra () [Corola-website/Science/322055_a_323384]
-
(în , în ) a avut loc la 31 mai 1223, între Imperiul Mongol (în frunte cu Jebe și Subutai) și principatele Rusia Kieveană și Galiția-Volînia aliate cu cumanii și cu brodnicii. Principatele slave răsăritene erau conduse de Mstislav cel Viteaz și de Mstislav al III-lea al Kievului. Bătălia s-a dat pe malurile râului Kalka (din regiunea Donețk din Ucraina
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
(în , în ) a avut loc la 31 mai 1223, între Imperiul Mongol (în frunte cu Jebe și Subutai) și principatele Rusia Kieveană și Galiția-Volînia aliate cu cumanii și cu brodnicii. Principatele slave răsăritene erau conduse de Mstislav cel Viteaz și de Mstislav al III-lea al Kievului. Bătălia s-a dat pe malurile râului Kalka (din regiunea Donețk din Ucraina de astăzi) și s-a sfârșit cu victoria mongolilor. În urma invaziei
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
decesul primei soții, la 20 ianuarie 1915, la Munchen, Bavaria, Germania, Wilhelm s-a recăsătorit cu Prințesa Adelgunde de Bavaria. Cuplul nu a avut copii. La 22 noiembrie, tatăl lui Wilhelm, Prințul Leopold, a renunțat la drepturile sale la succesiunea Principatului României în favoarea fiilor săi. Când s-a familiarizat cu situația din România, Wilhelm în vârstă de 22 de ani a renunțat la toate drepturile de succesiune ale regatului (din 1881) României printr-o scrisoare datată în limba franceză 20 decembrie
Wilhelm, Prinț de Hohenzollern () [Corola-website/Science/322063_a_323392]
-
consolidare ale monumentului istoric, atunci fiind refăcută zidăria și tencuiala exterioară a bisericii. În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor acestei biserici: Gheorghe Alexandru și Maria Mavrocordat. Placa acestor morminte este din marmură albă; la partea superioară se află stema Principatelor Române (capul de zimbru și vulturul cu crucea în cioc) și sub ea sunt două inscripții în limba greacă, una datând din anul 1804 și cealaltă din 1848. Biserica "Sf. Împărați" din Hărpășești este o clădire monumentală, zidită din piatră
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
Mausoleul familiei Petre P. Carp. Familia Carp s-a stabilit în Moldova în secolul al XVI-lea, venind din țările baltice. La începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir citează familia Carp, în "Descriptio Moldaviae", printre principalele neamuri boierești ale Principatului Moldovei. În anul 1771, marele ban Gheorghe Carp a cumpărat întreg satul Țibănești din Ținutul Vasluiului de la boierul Nicolae Gherghel. El a murit în 1802, moșia trecând prin moștenire la fiul său, biv vel aga Ion Carp. Ca și alți
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Țibănești () [Corola-website/Science/322130_a_323459]
-
a prințului Hercule. Vulnerabilitatea Monaco-ului a continuat și în 1605, cănd spaniolii au instalat o garnizoana acolo. În 1633 Honoré al ÎI alea (ilustrația 8), a fost numit oficial "Prinț senior" de către regele spaniol, Monaco-ul fiind astfel recunoscut că un principat pentru întâia dată. Cu toate acestea, cum trupele spaniole erau momentan în ocupație, această recunoaștere părea ceva mai mult decât un gest pentru a-l face fericit pe Honoré. Honoré al II-lea a fost francofil. După studiile de la Milano
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Această căsătorie în 1776 a fost extrem de avantajoasă pentru cei din familia Grimaldi, deoarece ascendentă lui Louise, Hortensia Mancini era moștenitoarea cardinalului Mazarin. Astfel, familia conducătoare a Monaco-ului a primit toate proprietățile deținute de Cardinalul Mazarin, incluzând Ducatul Rethel și principatul Château-Porcien. Honoré al III-lea a fost un soldat care a luptat în Fontenoy și Rocourt. El a fost fericit să lase Monaco-ul să fie guvernat de alții, mai ales de un tutore. Una din rarele vizite ale lui Honoré
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Honoré al IV-lea (1758-1819), a cărui căsătorie cu Louise d'Aumont Mazarin a făcut mult pentru recâștigarea averilor familiei Grimaldi. Mare parte a averii a fost descompletata ca rezultat al Revoluției. În 17 iunie 1814, prin Tratatul de la Paris, Principatul Monaco-ului a fost redat lui Honoré al IV-lea. Construcția palatului a fost complet neglijată în anii în care familia Grimaldi a fost exilata din Monaco. Din cauza stării de decădere, o parte a aripii de est a trebuit să fie
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
I.C. Brătianu Nr.2, unde funcționează și în prezent. În 1959 Muzeul Comunal București a fost redenumit Muzeul de Istorie al Municipiului București care a fost inaugurat la 23 ianuarie 1959, cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la Unirea Principatelor Române. Muzeul de Artă a rămas o entitate aparte. În 1984, Muzeul de Artă al Municipiului București și Muzeul de Istorie s-au unificat sub denumirea Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București. În 1999 numele muzeului s-a
Muzeul Municipiului București () [Corola-website/Science/322221_a_323550]
-
au fost adus în discuție privilegiul în favoarea "macedo-vlahilor", instituit de la începutul Bisericii Sf. Treime. Acest grup etnic, denumit de greci "cuțovlahi" (κουτσοβλάχοι), era considerat de naționaliștii greci ca fiind grec, iar de cei români, ca fiind român. Spre deosebire de situația din Principatele Unite, unde mitropolitul Bucureștilor și-a luat titulatura de "arhiepiscop-primat" în anul 1859, urmată de recunoașterea autocefaliei de către Patriarhia de Constantinopol în 1885, comunitatea parohială de la Biserica Sf. Treime din Viena nu tindea la vreo autonomie față de patriarhul de Constantinopol
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
pentru efortul de a rezolva problemele unui vecin instabil și drept restaurare a ordinii într-o țară în anarhie (Confederația de la Bar a constituit un pretext convenabil); de fapt, toate trei erau interesate în cuceriri teritoriale. După ce Rusia a ocupat Principatele Dunărene, Henric i-a convins pe Frederick și pe arhiducesa Maria Terezia a Austriei că echilibrul puterilor va fi păstrat mai degrabă printr-o împărțire tripartită a Uniunii Polono-Lituaniene, decât prin anexarea de către Rusia de protectorate și teritorii otomane. Sub
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
din Sibiu. Primul lor copil, Anna Maria, s-a născut în 1771. Mai tîrziu, s-au născut doi băieți, Johann Michael (cel tânăr) and si Carl. În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și, în 1786, Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei. Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790, în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea, prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
măsură dependent de mama sa sau diferiți membri ai curții. Incompetent pentru a susține marele imperiu creat de tatăl său, Uros nu a putut respinge atacurile dușmanilor străini. Taratul Sârb a lui Dusan s-a fragmentat într-un conglomerat de principate, dintre care unele nu au recunoscut nici nominal domnia sa. Prima provocare majoră pentru Ștefan Uros a fost reprezentată de către unchiul său, Simeon Uros Paleologul, care a încercat să ocupe tronul în 1356. Învins, Simeon Uros s-a retras în Tesalia
Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei () [Corola-website/Science/329614_a_330943]
-
fiicei sale, Tot în vremea primei sale domnii, a fost ridicat și caravanseraiul central al faimosului suk Khan Al Khalili, inițiativa fiind a emirului Djaharks Al Khalili. Pe plan extern Barkuk a obținut printr-o campanie militară în 1387 includerea principatului Sivas în zona de suzeranitate egipteană. După ce în anii 1386-1387 Barkuk a trebuit sa reprime în fașa o mișcare de revoltă din Damasc inspirată de câțiva juriști din jurul lui Ahmed az-Zahir, si numită de aceea „revoltă zahirită”, în anul 1389
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
Lenk a devenit tot mai iminentă. În 1393 Barkuk a poruncit execuția solilor lui Timur Lenk, care veniseră să-i ceară supunere. În consecință, Barkuk a înjghebat alianțe contra lui Timur, cu Imperiul Otoman, cu Hoarda de Aur și cu principatul Sivas. În 1395 Barkuk a plecat în fruntea unei oști în Siria, în așteptarea atacului mongol. Numai că Timur a trebuit să revină în India și mamelucii obținură un răgaz de câțiva ani. Timur Lenk fu în acest răstimp ocupat
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
i (uneori Volohoveni) au fost un grup etnic care a populat nordul Moldovei la răsărit și sud de principatul Galiției, în nord până la Jîtomîr, în est până la jumătatea distanței dintre Bug și Kiev, iar în sud cuprinzând ținutul Sorocăi. Despre există informații doar în cronicile rusești dintre anii 1150-1257. Originea lor este disputată: istoricii români A. V. Boldur, G.
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
regate sub domnia lor, dar otomanii au împiedicat aceste încercări preluând sub protecția lor. Teritoriul regatului a fost determinat prin semnarea Tratatului de pace de la Oradea (Nagyvárad) din 1538. Conform acestui punct de vedere naționalist, regatul Ungariei Răsăritene este predecesorul Principatului Transilvaniei, care nu exista înainte de Tratatului de la Speyer ratificat în 1571, Imperiul Habsburgic fiind succesorul Principatului Transilvaniei a căriui existență încetează în anul 1711 când voievodul Francisc Rákóczi al II-lea este înlocuit printr-un guvernator austriac. Alt punct de
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]