11,584 matches
-
de azi dimineață, începu el, războinicii Seniorului Ukita au suferit peste cinci sute de victime, câtă vreme inamicul nu a pierdut mai mult de o sută de oameni. Au fost uciși optzeci de dușmani, iar alți douăzeci au fost luați prizonieri, dar numai fiindcă erau grav răniți. — Era de așteptat, spuse Hideyoshi. Acest castel nu va cădea fără vărsare de sânge. Dar se pare că cei din Ukita au luptat bine. Loialitatea avangardei din Ukita fusese, într-adevăr, pusă la încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Omul stătea în genunchi mândru, având mâinile legate cu o funie. — Acest om nu e un soldat de la castel. Pun pariu că e mesager al clanului Mori. Nu purta nimic asupra lui? îl întrebă Hideyoshi pe vasalul însărcinat cu paza prizonierului. La percheziția inițială, vasalul găsise în îmbrăcămintea omului o ploscă de sake conținând o scrisoare, pe care o puse acum în fața lui Hideyoshi. — Hm... pare să fie un răspuns de la Muneharu, adresat generalilor Kikkawa și Kobayakawa. Aduceți lampa puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în foc și încalecă vântul negru. Când focurile cad pe pământ, altarul zeului focului se transformă imediat într-un rug de jăratic. Voia să doarmă. Tare mai voia să doarmă. Dar Mitsuhide nu visa; gândea. Iar creierul nu putea ține prizonier visul în minte. Se întoarse pe partea cealaltă, începând să se gândească la ziua care urma. Știa că, a doua zi, Nobunaga urma să plece din Azuchi, spre Kyoto. Și atunci, hotarul dintre trezie și vis începu să se încețoșeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de abia se mai puteau mișca, apoi îl aruncară peste spinarea unui cal ca pe un sac. Bărbatul le arunca celor care îl capturaseră insulte și blesteme. Ofițerul îi astupă gura cu pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul, spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi, asceții de la munte, mergem, adeseori, toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nepregătite, războinicii și grăjdarii plescăia apa și o luară la fugă, de-a lungul malului. — Inamicul! E inamicul! Cinci sau șase oameni scăpară, dar restul fură capturați. Ia te uită, primul vânat al sezonului. Războinicii clanului Shibata îi înhățară pe prizonieri de gulere și-i dusă la comandantul lor, Fuwa Hikozo, care-i interogă, din șaua calului. Îi trimise un mesaj lui Sakuma Genba, întrebându-l ce era de făcut cu prizonierii. Răspunsul îi îndemnă să acționeze repede: Nu pierdeți vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vânat al sezonului. Războinicii clanului Shibata îi înhățară pe prizonieri de gulere și-i dusă la comandantul lor, Fuwa Hikozo, care-i interogă, din șaua calului. Îi trimise un mesaj lui Sakuma Genba, întrebându-l ce era de făcut cu prizonierii. Răspunsul îi îndemnă să acționeze repede: Nu pierdeți vremea cu ei. Omorâți-i pe loc și continuați imediat înaintarea spre Muntele Oiwa. Fuwa Hikozo descălecă, scoase sabia și decapită un om. Apoi, le strigă tuturor membrilor avangardei: — Poftim! O sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luptă, porniți la atac asupra fortăreței din Oiwa! Soldații din jurul lui Hikozo aproape se luară la bătaie pentru a nu scăpa ocazia de a tăia capetele grăjdarilor. Ridicându-și săbiile însângerate cât mai sus în cerul dimineții, aduseră jertfă viața prizonierilor și țipară către demoni. Întreaga armată răspunse cu strigăte războinice. Talazuri învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă în frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soțul și fiul ei îl însoțiră până la intrarea din față a castelului. În aceeași noapte, când Hideyoshi își luase rămas bun de la familia Maeda și revenise în tabăra lui, doi oameni foarte importanți din tabăra clanului Shibata fură aduși ca prizonieri. Unul dintre ei era Sakuma Genba. Celălalt era fiul vitreg al lui Katsuie, Katsutoshi. Amândoi fuseseră capturați în timpul fugii prin munți, spre Kitanosho. Genba era rănit. În arșița verii, rana se infectase și începuse rapid să coacă. Tratamentul de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vreun ultim cuvânt de spus fiului tău vitreg și lui Genba, fă bine de ieși să li-l spui acum! Mesajul fu rostit de două-trei ori, dar castelul rămase tăcut. Katsuie nu apăru, poate gândindu-se că vederea celor doi prizonieri ar fi fost peste puterile lui. Și, desigur, era clar că strategia lui Hideyoshi consta în a distruge moralul oamenilor din castel. În timpul nopții, sosiseră fugari răzleți din armata lui Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de femei tinere. Hikoemon nu intră imediat, ci, mai întâi, își clăti gura și-și netezi părul. Se înapoiase din Uji călare și era plin de praf. Misiunea lui fusese aceea de a se întâlni cu Sakuma Genba, care era prizonier în Uji. Hideyoshi ordonase să nu fie tratat cu asprime și nici umilit. Știa că Genba era un om de un curaj fără egal care, dacă i se dădea drumul, avea să devină un tigru turbat. Astfel, era ținut tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l convinge pe Genba, iar cutele de pe față îi dispărură, dintr-o dată. — Știu ce speraserăți, stăpâne, dar teamă mi-e că n-am fost un mesager prea competent. — Nu e nevoie să te scuzi, îl consolă Hideyoshi. Chiar dacă Genba e prizonier, nu se va pleca în fața mea ca să-și salveze viața. Are un uluitor simț al onoarei. Regret că pierd un om cu o asemenea probitate și hotărâre. Dacă s-ar fi lăsat convins de tine și ar fi ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tuturor, când mă urc în căruță. Franchețea era, într-adevăr, una dintre cele mai agreabile trăsături ale lui Genba. Când Hikoemon îi reproduse dorințele sale lui Hideyoshi, acesta ordonă să fie trimise imediat hainele. Sosi și ziua execuției lui Genba. Prizonierul făcu o baie și-și legă părul. Apoi, îmbrăcă kimonoul roșu și, pe deasupra, mantaua cu mâneci largi și modele mari. Întinse mâinile să-i fie legate și se urcă în căruță. În anul acela, avea robusta vârstă de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
greșeală, putea duce la un dezastru care să le fie fatal tuturor aliaților lor. — Mă gândesc să-i expunem acest plan Seniorului Hideyoshi. Dacă merge, nici Ieyasu și nici Nobuo nu vor putea face nimic, în timp ce noi îi vom lua prizonieri. Shonyu voia să obțină o victorie meritorie, pentru a compensa înfrângerea ginerelui său. Dorea să privească triumfal, în urmă, spre oamenii care bârfeau cu răutate, pe socoteala lui. Deși înțelegeau că acestea-i erau intențiile, nimeni dintre cei de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu mâinile de marginile taburetului. Nu se uita nici la unul, nici la celălalt și zâmbea misterios către nimeni, prefăcându-se că nu pricepe nimic din cele auzite. Domnul Rainea se îndepărta pe alee cu mersul lui legănat de fost prizonier de război, truditor în zadar pe pământul îndepărtat al Rusiei, în timp ce doamna Prodan se făcea nevăzută în casă, urmată de Neti. Dar Neti niciodată nu stătea prea mult într-un loc. Singură, ieșea pe ușa rămasă deschisă, străbătea veranda desculță
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
solicitase cam mult. Dar acum sângele începuse din nou să circule în voie. Purta o pereche de chiloței de satin destul de strâmți și, cu toate acestea, simțea că e pe cale să i se scoale, să rupă materialul care îl ține prizonier. În timp ce pregătea cina, i se întâmplase de câteva ori să fie nevoit să-i întoarcă spatele lui Dan, ca să nu vadă ceva ce n-ar fi trebuit. Chiar și când cuculețul stătea liniștit, Carol era tulburată de gânduri intime legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
i se întinse pentru a desface nasturii, pentru a da la o parte acoperământul de flanelă și bumbac. *** Cred că Dave 2 s-a descurcat foarte bine la răcoare. A organizat chiar și un grup al Alcoolicilor Anonimi cu ceilalți prizonieri de la Rule 43. Mie mi se pare că e o dovadă incontestabilă de încredere, ție nu? Evident că a fost îngrozit de ceea ce făcuse, numai că nu el făcuse asta, nu? Vreau să spun că era în comă alcoolică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
E deja încătușat într-o zonă stereoscopică, unde nu e nevoie decât de o schimbare de perspectivă pentru ca liberului arbitru să-i ia locul fatalitatea. Bull se bucura de ultima lui dimineață heracliteană, înainte ca implozia farsei să-l facă prizonier. Haideți deci să ne îndreptăm atenția spre Highgate Hill și spre rețeaua de străzi care înconjoară Centrul de Sănătate Grove. Într-una din casele aflate pe o stradă adiacentă, Naomi, soția lui Alan Margoulies, pregătea micul-dejun al bebelușului. „Pregătea“ înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tentativă eșuată de a folosi formula perimată de 4-3-3 în teatrul englezesc.“ Cronicile lui Bull se întorceau aproape întotdeauna de la redactor modificate aproape integral, cu excepția enunțurilor celor mai simple și mai directe cu putință. De aceea, se simțea ca un prizonier în lanțuri, obligat să sape gropi și apoi să le umple la loc. Incapacității lui Bull de a scrie cronici de divertisment îi corespundea o ură din ce în ce mai pronunțată pentru orice formă de distracție, stand-up comedy, improvizații și alte forme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și care mă fac să tresalt și să mă zvârcolesc precum un dement, de frica morții, eu totuși continui să mă apropii de camera aceea, supunându-mă unor îndemnuri cu totul și cu totul străine de rațiunea mea. Sunt, așadar, prizonierul și în același timp marioneta forțelor maniheiste ale universului. Ce om poate rezista cu cugetul curat unei asemenea grozăvii? Și cine poate face asta fără să piară? Dar iată-mă acum deschizând ușa camerei din mijloc cu propria-mi mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fermecat care alerga mai iute decât vântul. Angelica purta, la rândul ei, un inel care o ferea de orice vrajă, și care,băgat în gură, avea puterea de a o face nevazută. Astfel Argalia trebuia să răstoarne și să ia prizonieri pe cavalerii care s-ar fi încumetat să se măsoare în luptă cu el, bazându-se pe farmecele Angelicăi pentru atragerea cavalerilor în această fatală aventură, iar fata știa, la rându-i că inelul ce-l purta in deget i-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în Franța. Dar cum era el nerăbdător să pună mâna pe lucrurile dorite, el l-a provocat pe Rinaldo la un duel ce trebuia să aibă loc în următoarele condiții: Dacă Rinaldo învingea, Gradasso se lega să-i înapoieze toți prizonierii și să se întoarcă în țara lui, iar dacă Gradasso era cel care câștiga, el trebuia să-l capete pe Bayard. Provocarea a fost acceptată și lupta ar fi început dacă n-ar fi fost vrăjile lui Malagigi,care tocmai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
capitolul precedent. Armata, rămasă sub conducerea lui Riccardetto,fratele lui Rinaldo, a fost curând ajunsă de către Carol Magnul și pairii săi, dar a suferit o mare înfrângere, iar împăratul dimpreună cu o mare parte dintre paladinii săi,au fost luați prizonieri. Gradasso nu a abuzat totuși de victoria sa, el l-a luat pe Carol de mână, l-a așezat la masă în dreapta sa și, printre altele,i-a spus că nu lupta decât pentru onoare. Apoi a declarat că renunță
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu Rinaldo. În aceste condiții cei doi au venit să se lupte. Lancea vrăjită din mâinile lui Astolfo a săvârșit o nouă minune și Gradasso, înfricoșătorul Gradasso, a fost treântit de pe cal. El se ținu de cuvânt, a dat drumul prizonierilor de război și și-a pornit armata îndărăt către țara sa, reînnoind jurământul de a nu-și afla liniște până nu va dobândi calul lui Rinaldo și sabia lui Roland. Carol Magnul, plin de recunoștință față de Astolfo, ar fi voit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Uitării. Ea i-a sfătuit pe cavaleri să se întoarcă din cale sau să sachimbe drumul, dar aceștia nici nu au vrut să audă de așa ceva și mergând înainte au ajuns curând la un pod, podul unde Roland fusese luat prizonier. Doamna podului le-a ieșit înainte cu binecunoscută cupă fermecată în mâini,dar Astilfo, avertizat, a respinsa-o, disprețuitor. Ea trânti atunci cupa de pământ și un foc mare izbucni de jur împrejurul podului. În aceeași clipă , cei doi cavaleri au fost
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la fugă neîndrăznind să se măsoare cu el, dorindu-și scăpare numai puterii și iuțelii lui Bayard.. În acest timp, Florismart, pe care-l păștea nenorocul, a fost nevoit să se supună zânei. El a băut din cupa uitării rămânând prizonier alături de ceilalți cavaleri. Flordelis se depărtă plângând și se consacră în întregime străduielilor de a-și salva iubitul. Astolfo și-a urmat singur drumul spre Albracca, pe care Agrican se pregătea să o asedieze. El a fost primit foarte frumos
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]