10,558 matches
-
problematici a subiectului: morfologia tematică, formulele de expresie, tematica motivelor de contaminare, versificație și probleme de compoziție, tipologia subiectului, raportul dintre tradiție și inovație, versiunea baladă, versiunea colind, variantele externe. Așa cum a remarcat Mircea Eliade, „tot ce privește tehnica și problematica folclorică a fost tratat amănunțit”. Etnograful F. își face simțită prezența în toate secțiunile studiului, dar mai cu seamă în subcapitolul Baza etnografică a imaginii nupțiale din Miorița, care - aprecia Ion Mușlea - „a surprins în mod deosebit pe mulți”. Cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
se împarte în două după o schemă maniheistă, simplificatoare, iar narațiunea se centrează pe procesul trenant de elucidare a eroului, pentru care întâmplările exterioare, precum și structura proprie realității interioare devin un cerc vicios, care îl absoarbe treptat. În romanul politic, problematica se întoarce obsesiv la clarificarea dramelor și a compromisurilor săvârșite de deținătorii (micii) puteri, scriitorul având grijă să alterneze de la o scriere la alta punctele de vedere prin selecția diferită a personajelor care prezintă evenimentele. Astfel, în Fiul secetei (1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
balanța unei justiții majore: îl omoară pe ucigaș, după care se sinucide. Ritmul și maniera de soluționare a conflictului, precum și puternica figură a mamei amintesc de tiparele tragediei. Următorul roman, Caloianul (1975), face figură aparte în proza lui L. prin problematică, prin formula narativă și prin arhitectură: este un roman social camuflat într-un metaroman. Protagonistul, Dumitru Ghețea, un scriitor bătrân și ratat, își rememorează viața și compromisurile sociale sau politice săvârșite de-a lungul carierei; țelul său este conceperea unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
altul. Romanul politic este direcționat de scriitor în primul rând ca armă ideologică; sunt înșirate astfel și o serie de comentarii teziste despre colectivizare, revolta anticomunistă din Ungaria anului 1956, schimbarea conducerii de stat din 1965. În Toamnă fierbinte (1986), problematica politică apare potențată. Romanul este o meditație cu un puternic accent ideologic naționalist asupra ocupației horthyste. După mai mulți ani de la această epocă, doi țărani, Ion și Gyuri, caractere antitetice, sunt nevoiți să facă un drum împreună. Trecutul celor doi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
publicistica în volumele Fragmentarium, Nevoia de adevăr și Vocația constructivă (1983), care cuprind fie texte pronunțat ideologice, exaltând politica vremii, fie pledoarii pentru propriile scrieri, un fel de dialoguri imaginare cu un interlocutor atent și comprehensiv, căruia i se explică problematica articolelor și represaliile pe care le-a suportat autorul lor, prilej pentru acesta de a polemiza cu critica literară. În Vocația constructivă sunt inserate și replici la reacțiile vehemente pe care le provocase în presa maghiară volumul Cuvânt despre Transilvania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
variantele din ciclul Oul, care vor să surprindă forța germinativă primordială. C. se relevă acum ca un poet al tragicului, transpunând teme eterne, precum nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație sceptică (Timpul). Problematica existențială are accente grave, elegiace (Elegie). Viziunile cosmice sunt îmbrăcate într-o melopee de esență mioritică (Sus). Romanul Singurătatea din urmă (1986), de sorginte autobiografică, pune accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu familial bântuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
epocile premergătoare scrisului, ar putea sa ne conducă În sfera religioasă. O astfel de alegere nu se motivează doar prin lipsa specificității și organicității relative a ariei siro-palestiniene, ci prin faptul că o astfel de tratare Își găsește locul În problematica religiilor preistorice. Având În vedere că obiectivul nostru constă În Încercarea de a aborda istoric diferitele fenomene religioase, doar prezența documentelor scrise ne pot ajuta să depășim nivelul simplei enumerări și descrieri a datelor arheologice sau al formulării unor ipoteze
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
De aceea, acestei istorii a cultului i se acordă puțină importanță față de ansamblul ideilor (credință, salvare, mântuire, mister - fides, credere, salus, servare, arcanum), filozofia religiei (Cicero, Lucrețiu, Varro, Seneca), concepția mitică despre zei (Ovidiu), teologia istoriei (Vergilius, Titus Livius) sau problematica modernă de ordin social. Cu toate acestea, semnificația pe care aceste acțiuni simbolice simple și regulate o capătă În religia romană constă, evident, În faptul că tot ce aparține sferei cotidianului, biologicului și obligatoriului În muncă și În viața concretă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
structura unor asemenea tradiții religioase - care, din diferite motive, pot fi toate definite, cu excepțiile amintite mai sus, ca politeiste - este ulterioară. Fără să putem intra În miezul caracteristicilor specifice fiecărei tradiții În parte, și fără să putem trata complexa problematică a politeismului, e suficient să observăm că, În domeniul istorico-religios, este denumit astfel fenomenul care presupune credința, ce se reflectă În practica rituală, Într-o serie de entități supraumane Înzestrate cu o personalitate mai mult sau mai puțin clar definită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care - prin densitatea conținuturilor, În Îmbinarea elementelor practico-rituale și mitice, pe de o parte, și a unor reflecții la nivel teologic, cosmologic și antropologic, de cealaltă parte, acolo unde Însăși filozofia greacă a fost mereu antrenată În diferite moduri În problematica religioasă (Babut, 1974) - a exercitat o acțiune hotărâtoare În istoria spirituală nu numai a Occidentului, ci a Întregii omeniri prin parțiala, dar decisiva ei strămutare În noua experiență creștină. Într-adevăr, realizarea istorică a acesteia din urmă are loc prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ajunseseră să o cunoască Încă din secolul al VIII-lea Î.Hr, și despre cel egiptean al lui Isisxe "Isis", divinități ce au făcut obiectul unor culte a căror istorie, În dimensiunea elenizată dobândită În urma contactului cu Grecia, străbate Întreaga problematică religioasă a lumii elenistico-romane. a) Cybelexe "Cybele" și Attisxe "Attis" Stăpânitoare a unei naturi sălbatice, așa cum este cea din regiunile muntoase din Asia Mică, de la care Își ia atributul orèia („munteana”) și numeroasele ei apelative toponimice (Berecyntia, Idea), ba chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se limita la nivelul unei practici materiale, permitea atingerea celor mai Înalte culmi ale divinului. Interferența profundă Între interese speculative, tensiuni etice și preocupări religioase caracterizează deci În profunzime mișcarea neoplatonică și, exceptând dimensiunea ei ideologică, Îi legitimează implicarea În problematica religioasă. Mari sectoare din acest curent de gândire se dovedesc interesate, din diferite motive, de „disciplina misterului”, fie pe planul metaforei, ca instrument de exprimare a procesului de dobândire a adevărului, articulat În trepte și momente succesive, fie pe cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre rămășițele așa-zisei „civilizații de la Hilmand” (un râu din actualul Afghanistan, a cărui deltă se află la granița iraniană) În urma săpăturilor italiene de la Șahr-i Sukhta din Sistanul iranian (Tosi, 1983). Cu toate acestea, nu au adus elemente semnificative pentru problematica noastră (cf. Amiet, 1986). În general, cercetarea arheologică În diferite zone ale Iranului exterior, condusă mai ales de misiuni franceze, italiene și ruse, a preferat să culeagă mai ales date noi despre cultura materială, aducând doar În câteva cazuri elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indicații bibliografice pentru cititorul care dorește să-și aprofundeze cercetarea; trebuie totuși să se țină cont, pe de o parte, de faptul că nu există manuale deplin satisfăcătoare (Întrucât adesea este vorba despre specialiști În lumea celtă vag interesați de problematica religioasă sau de istorici ai religiilor care nu sunt experți În limbile celtice), iar de cealaltă parte, de faptul că multe studii foarte relevante au fost publicate numai În revistele de specialitate. Printre lucrările cu caracter de manual sau care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
colectivizare” (Tudor Nedelcea). Stilul e marcat de oralitate și pigmentat de note umoristice; întovărășirile agricole aveau denumiri ca „Vasile Roaită”, „7 Noiembrie”, „I. V. Stalin”, care deveniseră nume comune, încât, întrebați unde au pământul, țăranii răspundeau: „la Roaită”, „la Stalin”. Problematica țărănească abordată în acest roman (iar mai înainte în volumele de povestiri) este reluată în Sfântul drac sau judecata de... acum (1999). Acest al treilea roman al lui B. este, pe de o parte, o monografie a satului oltenesc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
Geniul și închipuirea (1997), care tratează tema creatorului de geniu, văzut ca o „pendulare dramatică” între aspirație și eșec, împlinire și ratare. Acest roman merită o atenție specială, nu doar pentru stilul clar, lipsit de înflorituri metaforice, dar și pentru problematica gravă pe care o abordează: geniul și condiția geniului în societate; apoi pentru narațiunea alertă sau excursul eseistic pe teme filosofice, în special cea a genialității. În centru se află două personaje. Primul este un tânăr de 22 de ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
Nicolae Novac și N. S. Govora, în culegerea Povești fără țară (1957). Bine scrise și vădind un autentic talent literar, prozele lui B. țin de aria fantasticului și lasă să transpară nu de puține ori, ca modalitate de tratare a problematicii, influența lui Mircea Eliade. De exemplu, Năluca, poveste romantică, dezvoltă motivul stafiei cam în genul întâlnit în Domnișoara Christina, adică prin convertirea și interacțiunea timpului sacru cu cel profan. Același lucru se observă și într-o nuvelă precum Cetatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
dovedește cât de necesară i-a fost tribuna presei. Editorialele din „Cuvântul în exil” sunt tipărite atât în germană, cât și în engleză, demonstrând nu numai capacitatea jurnalistului de a se mișca în spații lingvistice ample, ci și convingerea că problematica românească reprezenta în acel moment o obligație europeană de salvare a umanității în fața agresiunii comuniste. De altfel, Stâlpii de foc, articol cu care „Țara” își deschidea, la Roma, numărul 3 din primul an de apariție (1949), anunță modul în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
a riscului la fel. Dar toate, lărgindu-și cuprinderea, se estompează, sunt greu focalizabile, pentru că libertatea, răspunderea și riscul își pierd contururile în amalgamul de alegeri care alcătuiesc parcursul unei vieți. La fel, stabilirea vinii (căderea din posibilul meu) este problematică, răspunsurile se transformă în invocare de circumstanțe și în justificări, sentința și pedeapsa se pot amâna, recursul la înțelegerea judecătorului este oricând posibil, teama, la rândul ei, e teamă amânată. Evaluarea a ceea ce aș fi putut cu adevărat realiza - evaluarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limită a corpurilor, a pământului, a aștrilor, a cosmosului etc.; deși o evoluție a acestui cuvânt în înțelesul de limită pe care omul o resimte în raport cu propria sa ființă nu apare nici în vocabularul tragicilor, nici în cel stoic (unde problematica gândirii ar fi înlesnit oricând o asemenea evoluție), totuși am văzut că în cadrul „complexului peratologic“ se poate vorbi despre o strădanie de atingere a limitei, și astfel despre o atragere a limitei în fața conștiinței. Cuplată cu actul voinței și al
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cuvântul de la care își împrumută numele, peratologia depășește cu mult ceea ce spune cuvântul ca atare sau ceea ce poate oferi o analiză de concept. Peratologia își întinde raza asupra unor regiuni în care cuvântul peras nu mai există, dar în care problematica sugerată inițial de existența lui și de locul central pe care îl ocupă în constelația semantismelor lui *pereste mereu prezentă. Altminteri nu am putea înțelege de ce problema prudenței eline este una peratologică, deși cuvântul peras nu este niciodată invocat în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
imensă erudiție istorică și literară, cu cunoașterea limbilor clasice și moderne, înzestrat cu o memorie fenomenală și avînd convingeri profunde. Dar el avea și calități personale care, deși în cea mai mare parte meritorii, făceau ca activitățile politice să fie problematice. În ciuda suișurilor și coborîșurilor, Iorga nu va abandona politica; consecințele înfrîngerii sale vor fi eventual plătite cu prețul vieții sale. Referindu-se la situația politică a României la sfîrșit de veac, profesorul Z. Barbu declara în legătură cu mutația suferită de psihologia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
impresia unui tăvălug ce vine amenințător peste tine, obligându-te să fii părtaș la un spectacol al istoriei absolut fascinant. Limitată doar de momentul trimiterii materialului la tipar, cartea se scrie, parcă, În continuare: de altfel, un răscolitor eseu despre problematica răului În istoria contemporană („From the House of the Dead: On Modern European Memory”, apărut În numărul din 6 octombrie 2005 al revistei The New York Review of Books) și unul recentissim („The «Problem of Evil» in Postwar Europe”, În aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
interogativ, pe urmele lui Freud, Marcuse, Fromm sau Adorno, spre cele mai importante probleme ale relației dintre artă și societatea industrială: problema kitsch-ului, politizarea mesajului estetic, raportul dintre normal și patologic în artă, rolul pieței în impunerea valorii estetice. Problematica socialului în artă, definitorie pentru sfera de interes a autorului, este rezolvată, în sensul ideologiei marxiste, prin afirmarea rolului primordial al „angajării” și „militantismului”. Volumul Frumosul dincolo de artă (1988) este un manual de estetică în care sunt reluate și adâncite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
universitar de profil. În perioada formării specialității de „diabetologie”, justificarea existenței sale era dificilă, vorbindu-se de o specialitate pentru „o singură boală”. S-a convenit, deci, ca specialitatea să primească numele de „Diabet, Nutriție și Boli Metabolice”. Dimensiunile și problematica aferente acestei denumiri s-au dovedit, însă, a fi prea largi pentru a putea fi stăpânite bine de un singur specialist. În multe țări, nutriția, de exemplu, este o specialitate de sine stătătoare, iar bolile metabolice cuprind multe afecțiuni cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]