14,215 matches
-
Perceput astfel, din perspectivă comică, tragismul acestei lumi absurde se reflectă în crisparea râsului angoasat determinat de lipsa de perspectivă preconizată de acest comic situat "dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță". Critica a observat aproape în unanimitate specificul râsului caragialian care, "pentru publicul modern, trecut prin grave evenimente istorice, nu mai este pur și simplu vesel, ci pare profetic, un râs crispat, în fața unei lumi dezechilibrate, reduse la cele mai josnice porniri, în fața unei lumi deformate, dezumanizate"44. Comicul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest comic situat "dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță". Critica a observat aproape în unanimitate specificul râsului caragialian care, "pentru publicul modern, trecut prin grave evenimente istorice, nu mai este pur și simplu vesel, ci pare profetic, un râs crispat, în fața unei lumi dezechilibrate, reduse la cele mai josnice porniri, în fața unei lumi deformate, dezumanizate"44. Comicul absurdului vizează așadar în cazul operei caragialiene nu doar cel dintâi aspect pe care l-am sesizat în subcapitolul anterior, referitor la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic, deoarece nonsensurile stârnesc aici un râs rezervat, umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin "lumea-lume" caragialiană. Comicul absurdului, bogat ilustrat în prima piesă ionesciană, includea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca origine a conflictului, tocmai relația dintre individ și sistem, relație care va deveni centrală în farsa tragică. Un alt aspect care marcheză desprinderea de tradiție și amplasarea în modernitate a dramaturgiei lui Caragiale se referă la deosebirea esențială dintre râsul vesel și relaxant, declanșat de comedia clasică, și cel stârnit de piesele sale, un râs crispat, înghețat, "în doi timpi", similar cu cel derivat din comicul absurdului, specific farselor tragice moderne. Așadar, elemente care țin de forma dramatică și de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în farsa tragică. Un alt aspect care marcheză desprinderea de tradiție și amplasarea în modernitate a dramaturgiei lui Caragiale se referă la deosebirea esențială dintre râsul vesel și relaxant, declanșat de comedia clasică, și cel stârnit de piesele sale, un râs crispat, înghețat, "în doi timpi", similar cu cel derivat din comicul absurdului, specific farselor tragice moderne. Așadar, elemente care țin de forma dramatică și de conținutul generator de un mesaj compatibil cu acest râs angoasat, pledează pentru amplasarea pieselor lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel stârnit de piesele sale, un râs crispat, înghețat, "în doi timpi", similar cu cel derivat din comicul absurdului, specific farselor tragice moderne. Așadar, elemente care țin de forma dramatică și de conținutul generator de un mesaj compatibil cu acest râs angoasat, pledează pentru amplasarea pieselor lui Caragiale la o distanță aproximativ egală între cele clasice și cele din teatrul absurdului. Eugen Ionescu însuși remarca modernitatea imaginarului caragialian: " Distanța dintre un limbaj pe cât de obscur pe atât de elevat și șiretenia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rezerve în privința aprecierilor critice mitologizante, prin care tinerii poeți din jurul revistei Unu, deveniți apologeți ai cultului urmuzian, încercau să propage imaginea Neînțelesului, a Damnatului și a Revoltatului Urmuz, exagerând tragismul vieții lui, Eliza Vorvoreanu va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii s-au născut schițele lui Urmuz"13. Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie a acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dar mai mult pentru a se amuza pe seama acestuia. Doza de maliție recunoscută direct, asociată spiritului ludic urmuzian, explică senzația de nedumerire pe care o resimțim citindu-l pe Urmuz și care, la rândul ei, este responsabilă de hohotul de râs, ca efect secundar al consecventei terapii prin șoc, la care ne supune prin farsele sale debusolante. Explicații teoretice ale acestui tip de comic se găsesc la Kant, la Freud, la T. Todorov și în studii consacrate analizei discursului. Astfel, conform
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
T. Todorov și în studii consacrate analizei discursului. Astfel, conform teoriei intelectualiste a contrastului, inauguată de Kant, confruntarea cu anormalitatea, perceperea absurdului provoacă o încordare a spiritului, urmată de o mișcare de "siderare lumină", de "sens în non-sens" care generează râsul 125. T. Todorov identifică "dincoace de râs" un stadiu al "siderării, al incomprehensiunii, al nonsensului"126 care forțează cititorul să descopere un înțeles adiacent. Recentele studii care abordează comicul din punct de vedere pragmatic, insistă asupra derivării acestuia din flagranta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
discursului. Astfel, conform teoriei intelectualiste a contrastului, inauguată de Kant, confruntarea cu anormalitatea, perceperea absurdului provoacă o încordare a spiritului, urmată de o mișcare de "siderare lumină", de "sens în non-sens" care generează râsul 125. T. Todorov identifică "dincoace de râs" un stadiu al "siderării, al incomprehensiunii, al nonsensului"126 care forțează cititorul să descopere un înțeles adiacent. Recentele studii care abordează comicul din punct de vedere pragmatic, insistă asupra derivării acestuia din flagranta desconsiderare a "orizontului de așteptare" bazat pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
recognoscibilului și modelul originar este anihilat de furia retușurilor, care devin o creație independentă dar opacă, de nepătruns. Făpturile urmuziene monstruoase, decrepite, agresive, joacă o eternizată comedie atroce, marcată atât de absurd cât și de implacabil, și care provoacă dincolo de râsul crispat al disperării, o stare apăsătoare de neliniște, exteriorizată în grimasă. Formula "simt enorm și văd monstrous", extrapolată asupra creației și a caracterului marelui dramaturg, poate fi aplicată și în cazul lui Urmuz, însă cu precizarea că există o deosebire
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Salvatore Linguistic Theories of Humour, Monton de Greyter, Berlin, New York, 1994. Balotă, Nicolae, Literatura absurdului, ediția a II-a, editura Teora, București, 2000. Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971. Bergson, Henri, Râsul, Editura Universal Dalsi, București, 1997. Camus, Albert, Opere, vol. V, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Editura RAO International Publishing S.A. București, 1994. Ceuca, Justin, Evoluția formelor dramatice, Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Defays, Jean-Marc, Comicul. Principii, procedee
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Humanitas, București, 1997. Călin, Vera, "Procedee caragialiene", în Gazeta literară , IX, 1962, nr. 25 (432), 21 iunie, p. 6. Călin, Vera, "Tonalități satirice la Caragiale", în Gazeta literară , IX, 1962, nr.22, (428), 31 mai, p. 7. Cornea, Paul, "Rîsul lui Caragiale", în Viața Românească, XV, 1962, nr. 6, iunie, pp. 81-87. Elvin, B., "Posteritatea lui I.L. Caragiale", în Viața românească, XV, nr. 6, iunie, 1962, pp.118-125. Farias, Adelina, "Clona literară (Repere pentru o discuție asupra parodiei)", în Annales
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Valeriu Râpeanu, Editura Tineretului, București, 1967, p. 150). 1 Jean-Marc Defays, Comicul. Principii, procedee, desfășurare, trad. de Ștefania Bejan, Institutul European, Iași, 2000, p. 5. 2 Jean-Marc Defays, op. cit., p. 5. 3 Idem, p.19. 4 Ibidem. 5 Henri Bergson, Râsul, Editura Universal Dalsi, București, 1997, p. 20. 6 Idem, p. 31. 7 Idem, p. 32. 8 Idem, p. 39. 9 Henri Bergson, Râsul, Editura Universal Dalsi, București, 1997, p. 50. 10 Vezi Jean-Marc Defays, op. cit., pp. 29-33. 11 Idem, p.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 5. 2 Jean-Marc Defays, op. cit., p. 5. 3 Idem, p.19. 4 Ibidem. 5 Henri Bergson, Râsul, Editura Universal Dalsi, București, 1997, p. 20. 6 Idem, p. 31. 7 Idem, p. 32. 8 Idem, p. 39. 9 Henri Bergson, Râsul, Editura Universal Dalsi, București, 1997, p. 50. 10 Vezi Jean-Marc Defays, op. cit., pp. 29-33. 11 Idem, p. 33. 12 Benedetto Croce justifică preferința pentru termenul de "concept pseudoestetic" atribuit comicului în capitolul Estetica simpaticului. Conceptele pseudoestetice și îl plasează alături de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
frenezia vremii (All Star Western, All-American Western), intrigile polițiste (Crime Does Not Pay, Mr. District Attorney, Big Town) , SF (Mystery in Space, Strange Adventures), de dragoste (Young Romance, Heart Throbs adresate adolescentelor, însă odată cu revoluția sexuală devin doar motiv de râs, cum observa și Les Daniels), banda desenată "de junglă" (în care se specializase editura Fiction House), cea de război (Our Army at War, Star Spangled Stories, Our Fighting Forces)626 și cea de groază (Tales from the Crypt, The Vault
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de vizită a comunismului", fără nicio regulă de verosimilitate faptică, plauzibilitate epică sau bun-simț, toate figurile exemplare fiind "injectate cu virusul comportamentului și discursului comunist". ibid., pp. 291, respectiv 297. 889 Ion Manolescu, Cutezătorii, în ibid., p. 234. 890 De râs: dacă în 1977, obișnuita poză a lui Ceaușescu apărea pe toate publicațiile din semiprofil, vizibil întinerit, din 1986 ea este plasată exclusiv "din față", ca reacție la glumele comune cu "tovarășul care este într-o ureche". Ion Manolescu, Abecedarele o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
El nu se mânia, îi privea și râdea cu ei. „Plecați!... plecați, măi plozilor și lăsați omu‟n pace... îi mai sărea în ajutor câte cineva, cu milă și inimă bună. Lăsați-l cu Dumnezău‟ lui, și nu vă faceți râs di el... că distul ș-o făcut Satan!..“ Câteodată, umbla supravegheat „discret“ de Anuca, fata pădurarului câțiva feciori boierești, cărora le era încredințat, dar de la distanță, că nu-i putea suferi în preajmă. De cele mai multe ori, cu șiretenie, scăpa de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
silueta unui animal. Erau cel mult șaptezeci-optzeci de pași până acolo... la prima vedere părea să fie lup. Când, deodată, i-a recunoscut urechile cu pămătufuri și barba plină acoperindu-i fălcile. I s-a tăiat răsuflarea... De când îl urmărea... Râsul își întoarse capul și se uită în jos, direct spre el. Anton s-a lăsat, puțin, încet în jos...obrazul său păstra taina unei hotărâri luate de mai înainte, dar, când și-a înălțat privirea, râsul dispăruse după creastă. „Cine
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răsuflarea... De când îl urmărea... Râsul își întoarse capul și se uită în jos, direct spre el. Anton s-a lăsat, puțin, încet în jos...obrazul său păstra taina unei hotărâri luate de mai înainte, dar, când și-a înălțat privirea, râsul dispăruse după creastă. „Cine știe, dacă‟mi va mai ieși vreodată în cale, și, când?! își zise el oftând, cu regretul marelui vânător. „Totuși, l-am văzut pe „mărețul codrilor“, „vânătorul rege“! își zise el resemnat, dar și satisfăcut, știind
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mi va mai ieși vreodată în cale, și, când?! își zise el oftând, cu regretul marelui vânător. „Totuși, l-am văzut pe „mărețul codrilor“, „vânătorul rege“! își zise el resemnat, dar și satisfăcut, știind cât îi de scump la vedere râsul. Se înnoptase, parcă după dispariția râsului, nimic nu părea să-i mai trezească interesul. Dar, iată minunea... Sus pe coamă, un cap de animal cu barbă mare și urechi ascuțite, terminate cu pămătufuri, s-a conturat pe cer. Animalul cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cale, și, când?! își zise el oftând, cu regretul marelui vânător. „Totuși, l-am văzut pe „mărețul codrilor“, „vânătorul rege“! își zise el resemnat, dar și satisfăcut, știind cât îi de scump la vedere râsul. Se înnoptase, parcă după dispariția râsului, nimic nu părea să-i mai trezească interesul. Dar, iată minunea... Sus pe coamă, un cap de animal cu barbă mare și urechi ascuțite, terminate cu pămătufuri, s-a conturat pe cer. Animalul cu picioarele-i lungi, ieșea clar în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
părea să-i mai trezească interesul. Dar, iată minunea... Sus pe coamă, un cap de animal cu barbă mare și urechi ascuțite, terminate cu pămătufuri, s-a conturat pe cer. Animalul cu picioarele-i lungi, ieșea clar în relief... Era râsul!.. Un salt arcuit... și, prădătorul își începu vânătoarea nocturnă. Fără nici cel mai mic zgomot, se prelingea peste pământ... ca liniștea codrului. Uneori adulmecă scurt, ascultă un fâșâit venit din depărtări, și, răbdător așteaptă până se dumirește. Freamătul de noapte
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ascultă un fâșâit venit din depărtări, și, răbdător așteaptă până se dumirește. Freamătul de noapte al pădurii nu începuse încă, în afară de chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
curând ai fi zis că a adormit cu adevărat. ...Noaptea își toarce caierul mai departe... Bufnița se aude șuierând. p Deodată, pătrunde zgomotos în râpă, o turmă de mistreți, printre ei se află și purcei, li se aude guițatul ascuțit... râsul înalță câteva clipe fruntea, dar renunță indiferent. Un fâșâit în apropiere, îi atrage atenția... era un motan sălbatic mare și voinic - dușmanul său de moarte. Pornește, după miros, în urmărirea lui... motanul dispare într-o vizuină de viezure. Râsul renunță
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]