11,798 matches
-
rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Vaisal a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și o comunitate de bulgari. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.961 locuitori din sat, 3.167 erau români (79.95%), 741 bulgari (18.71%), 7 ruși, 4 evrei și 3 sârbi. Situația realizată de Comitetul Executiv Județean Ismail la 1 ianuarie
Vaisal, Bolgrad () [Corola-website/Science/318292_a_319621]
-
regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 3.902 locuitori, preponderent bulgari. Locuitorii satului Vaisal se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale. În localitate a fost înființată și o fermă specializată în producția de lapte. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Vaisal era vorbitoare de bulgară (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și ucraineană (%).
Vaisal, Bolgrad () [Corola-website/Science/318292_a_319621]
-
la 27 martie 1918, satul Tabacu a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate importantă de găgăuzi, precum și una mai mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.908 locuitori din sat, 1.191 erau bulgari (62.42%), 540 găgăuzi (28.30%), 97 turci (5.08%), 48 români (2.52%), 24 ruși (1.26%) și 2 greci. La 1
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
independente. În prezent, satul are 2.498 locuitori, preponderent bulgari. Locuitorii satului Tabacu se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale și viță de vie. În localitate a fost înființată și o fermă specializată în producția de lapte. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Tabacu era vorbitoare de bulgară (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), găgăuză (%), ucraineană (%) și română (%).
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
de imigranți găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1823, coloniștii bulgari au fondat satul Satalâc Hagi pe locul unei tabere a tătarilor cu aceeași denumire. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Satalâc-Hagi făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
la 27 martie 1918, satul Satalâc-Hagi a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și o comunitate mică de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.213 locuitori din sat, 3.127 erau găgăuzi (97.32%), 28 ruși (0.87%), 20 români (0.62%) și 8 bulgari (0.25%). În timpul administrației românești, a funcționat în sat un
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.457 locuitori, preponderent găgăuzi. Locuitorii satului Satalâc-Hagi se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă în special cereale și viță de vie. De asemenea, aici există și o fermă zootehnică. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Satalâc-Hagi era vorbitoare de găgăuză (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), bulgară (%) și ucraineană (%).
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
martie 1918, satul Dumitrești a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii Noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități mici de români, bulgari și țigani. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.801 locuitori din sat, 4.644 erau găgăuzi (96.73%), 83 români (1.73%), 25 bulgari (0.52%), 8 evrei și 3 ruși. În perioada interbelică, satul s-a aflat în
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
are 4.806 locuitori, preponderent găgăuzi. Locuitorii satului Dumitrești se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale și viță de vie și se cresc vaci. În localitate a fost înființată și o fermă specializată în producția de lapte. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Dumitrești era vorbitoare de găgăuză (%), existând în minoritate și vorbitori de bulgară (%).
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Caracurt a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din albanezi, existând și comunități mici de găgăuzi, bulgari, români și ruși. La recensământul din 1930, din cei 2.812 locuitori ai satului, 1.754 s-au declarat albanezi (62.38%), 652 găgăuzi (23.19%), 273 bulgari (9.71%), 68 ruși (2.42%), 40 români (1.42%), 11 turci 4 polonezi și 2 greci
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
trăiesc și etnici găgăuzi, bulgari, moldoveni, ucraineni și ruși. Locuitorii satului Caracurt se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale, zarzavaturi și viță de vie. Ferma din sat se ocupă și cu producția de carne și de lactate. Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă vorbită de majoritatea populației, aceasta fiind compusă din vorbitori de bulgară (%), rusă (%), găgăuză (%), ucraineană (%) și română (%).
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
cu portul său natural, fără a se baza pe stipulări imprecise ale latitudinii. Tratatul a acordat cetățenie americană mexicanilor din teritoriile nou achiziționate, înainte ca mulți afroamericani, asiatici sau amerindieni să poată beneficia de acest drept. Între 1850 și 1920, recensămintele americane au numărat majoritatea mexicanilor ca fiind de rasă „albă” , în pofida provenienței mixte a majorității acestora. Tensiunile rasiale au persistat și în perioada de după anexare, fiind reflectate, de exemplu, de Legea Greaserilor (Legea Metișilor) din California. Comunitățile mexicane au rămas
Tratatul de la Guadalupe Hidalgo () [Corola-website/Science/318287_a_319616]
-
denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cobei (Cubei) făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Coloniștii bulgari și găgăuzi au primit de la autoritățile țariste 60 de hectare de teren pentru a fi cultivate, fără să aibă însă
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
din componența României, în Plasa Traian a județului Cahul. Pe atunci, populația era formată din bulgari și găgăuzi în proporții aproape egale, existând și comunități mici de români și de ruși. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 6.567 locuitori din sat, 3.303 erau bulgari (50.30%), 3.108 găgăuzi (47.33%), 81 români (1.23%), 52 ruși (0.79%), 7 evrei, 6 greci și 1 armean. În
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
denumirea oficială de Kubei. Locuitorii satului Cubei se ocupă în principal cu agricultura și cu creșterea animalelor. Se cultivă cereale (grâu de toamnă, secară, porumb), viță de vie și pomi fructiferi. Aici s-a dezvoltat foarte mult creșterea ovinelor. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Cubei era vorbitoare de bulgară (%), existând în minoritate și vorbitori de găgăuză (%), rusă (%) și ucraineană (%).
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cosa-Mare a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși, existând și comunități mici de români și de bulgari. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 390 locuitori din sat, 380 erau ruși (97.44%), 7 români (1.794%) și 3 bulgari (0.81%). Aceleași valori se păstraseră și în 1940. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia
Cosa-Mare, Bolgrad () [Corola-website/Science/318304_a_319633]
-
în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Cosa-Mare face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 242 locuitori, preponderent ruși. Locuitorii satului Cosa-Mare se ocupă în principal cu pescuitul și piscicultura. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Cosa-Mare era vorbitoare de rusă (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%) și română (%).
Cosa-Mare, Bolgrad () [Corola-website/Science/318304_a_319633]
-
mulți albanezi din Imperiul Rus au fost asimilați de populațiile greacă, rusă sau ucraineană din aceste zone. În anul 1958 au fost numărați 5.258 albanezi în întreaga Uniune Sovietică. Numărul lor a scăzut la 4.402 după cum a atestat recensământul sovietic din 1970. Limba vorbită astăzi în cele patru sate fondate de coloniștii albanezi este un amestec între dialectul Tosk al limbii albaneze și limba rusă. Deși se află la mii de kilometri de țara lor, albanezii din Ucraina și-
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
ucrainean "Оксамит" (în traducere "catifea"). Începând din anul 1991, satul Oxamitne face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 941 locuitori, preponderent bulgari. În anul 2003 a fost construită Biserica "Sf. Pantelimon". Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Oksamîtnenska era vorbitoare de rusă (%), existând în minoritate și vorbitori de bulgară (%), găgăuză (%), ucraineană (%) și română Locuitorii satului Oxamitne se ocupă în principal cu viticultura, aici existând o întreprindere de vinificație.
Oxamitne, Bolgrad () [Corola-website/Science/318314_a_319643]
-
denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Curci făcea parte din Ocolul Cahulului a Ținutului Ismail . În 1847, populația satului era de 122 de familii cu 973 de oameni. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Împuțita a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități mici de bulgari și de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.329 locuitori din sat, 2.813 erau găgăuzi (84.50%), 434 bulgari (13.04%), 60 români (1.80%) și 5 ruși. La 1 ianuarie 1940, din cei 4.034 locuitori ai
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
muzeu. La căminul cultural își desfășoară activitatea mai multe grupuri artistice: muzică populară, dansuri populare, cor, orchestră, teatru. În sat au avut loc concerte și festivaluri. În 1995, a avut loc un mare festival - Festivalul Internațional de ansambluri folclorice. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Curciu era vorbitoare de găgăuză (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), bulgară (%) și ucraineană (%).
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Dermendere a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități de ruși și de ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.472 locuitori din sat, 1.071 erau bulgari (72.76%), 314 ruși (21.33%), 65 ucraineni (4.42%), 17 români (1.15%) și 5 evrei. La 1 ianuarie 1940, din cei
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]
-
prezent, satul are 1.208 locuitori, preponderent bulgari. Locuitorii satului Dermendere se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale și viță de vie. Ferma din sat se ocupă și cu producția de carne de bovine și de lactate. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Kalanceak era vorbitoare de bulgară (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și ucraineană (%).
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]
-
denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Tașbunar făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]