10,458 matches
-
și unchii săi, au fugit de bolșevici și s-au refugiat în Estonia, care își declarase recent independența. Când Uniunea Sovietică a invadat Estonia, în 1940, părinții lui Van der Bellen au fugit în Germania, ajungând într-o tabără de refugiați. În cele din urmă s-au stabilit în Austria, la Viena, de unde au fugit apoi din nou din calea Armatei Roșii, ajungând în Tirol, unde Alexander Van der Bellen și-a petrecut copilăria. El însuși s-a descris ca fiind
Alexander Van der Bellen () [Corola-website/Science/336116_a_337445]
-
din urmă s-au stabilit în Austria, la Viena, de unde au fugit apoi din nou din calea Armatei Roșii, ajungând în Tirol, unde Alexander Van der Bellen și-a petrecut copilăria. El însuși s-a descris ca fiind „copilul unor refugiați”. În 1962 a absolvit Gimnaziul Academic din Innsbruck ("Akademisches Gymnasium Innsbruck"), cea mai veche școală din vestul Austriei. A studiat apoi economia la Universitatea din Innsbruck, terminând doctoratul în 1970. A obținut titlul de docent în 1975. Între 1968 și
Alexander Van der Bellen () [Corola-website/Science/336116_a_337445]
-
despre Anschluss-ul Austriei la Germania Nazistă și despre posibilele consecințe pe care acest eveniment le-ar putea avea pentru Cehoslovacia. După ocuparea Cehoslovaciei de către Armata Germană, Jesenská s-au alăturat mișcării clandestine de rezistență și a ajutat mulți evrei și refugiați politici să emigreze. Ea a decis să rămână în țară, cu toate acestea, în ciuda consecințelor. În noiembrie 1939 a fost arestată de către Gestapo și închisă mai întâi în închisoarea Pankrác din Praga și mai târziu la Dresda. În octombrie 1940
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
de New York Times că fiind „cunoscută pentru atitudinea să sfidătoare împotriva încălcării drepturilor civile din Gaza”. A fost născută în anul 1982 în , un oraș din Gaza de la granița cu Egipt a cărui populație este compusă în principiu din palestinieni refugiați. În anul 2003 s-a căsătorit cu un egiptean și s-au stabilit în Abu Dhabi. Ea și soțul sau au divorțat ulterior, iar ea s-a întors în Gaza alături de fiul sau. În anul 2006 a renunțat definitiv la vălul
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
Free Love”, exclusiv pentru revista Playboy. s-a născut la data de 22 octombrie 1984. La vârsta de doar trei ani, părintii săi au decis să fugă din România, trecând Dunarea, în Serbia. Acolo au stat într-o tabară de refugiați politic, timp de 7 luni, înainte de a emigra în Canada. Odată cu ajungerea sa în Ontario, Canada, a început să fie atrasă de muzică, iar la vârsta de doar 7 ani a început să ia lecții de mandolină și canto. În
Anca Pop () [Corola-website/Science/336356_a_337685]
-
publicate în presă, străbătute de tristețe și de un pesimism cu privire la destinul societății întregi. Drama ratării intelectualului onest se desfășoară pe fundalul unui război violent. Autorul prezintă mai multe aspecte tragice ale conflagrației: moartea, mutilarea, epidemiile ce-i decimează pe refugiați, deplasările epuizante ale trupelor și refugiul dureros din calea ocupanților. Capitolul „Avuzul cu pești japonezi” evocă drumul obositor al refugiaților către Moldova: "„Toată bătătura dinaintea cârciumii gemea de căruțe, trăsuri de oraș cu cufere legate la spate, hulube ridicate în
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pe fundalul unui război violent. Autorul prezintă mai multe aspecte tragice ale conflagrației: moartea, mutilarea, epidemiile ce-i decimează pe refugiați, deplasările epuizante ale trupelor și refugiul dureros din calea ocupanților. Capitolul „Avuzul cu pești japonezi” evocă drumul obositor al refugiaților către Moldova: "„Toată bătătura dinaintea cârciumii gemea de căruțe, trăsuri de oraș cu cufere legate la spate, hulube ridicate în sus ca la bâlciuri; caii cu botul în fân, cu urechile pleoștite în țârâiala ploii. Oameni legând a doua oară
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
catedra de „Limbi Slavice”, a Universității Iași. În anul 1937 a obținut o bursă pentru doctorat, la Universitatea din Varșovia, Polonia, dar a întrerupt studiile, în septembrie 1939, din cauza izbucnirii războiului. După revenirea în țară s-a implicat în ajutorarea refugiaților polonezi, publicând un manual și un dicționar polono-român. S-a angajat la Institutul Central de Statistică din București, de pe lângă Consiliul de Miniștri. Totodată a fost redactor la revistele „Moldova Nouă”, și „Cartea Moldovanului”, precum și la gazeta „Transnistria”. În gazeta „Transnistria
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
cehoslovace, poloneze, iugoslave și rutene. Documentul a fost remis în mâna autorităților române de către Onisifor Ghibu, deși fusese preconizat să fie trimis prin Octavian Goga. Memoriul-Manifest a avut un puternic ecou în România, la acest punct de vedere aderând inclusiv refugiații ardeleni din regatul României. Tot în luna aprilie 1917 delegația formată din Vasile Lucaciu, Ioan Moța și Vasile Stoica - trimisă din ordinul Marelui Cartier General Român în Statele Unite ale Americii, s-a oprit la Darnița, unde i-a fost înmânat
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
Stoica) - toți emigranți, plecați din Regatul României odată cu militarii care aveau sarcina de a-i organiza pe voluntari. Periodicul a fost în fapt o reeditare în alte condiții a ziarului scos sub același nume la București în timpul neutralității României) de către refugiații Voicu Nițescu, Ion Soricu, Gheorghe Ciuglea, A. Dobrescu si A. Banciu, iar numele a avut caracter simbolic. Publicația a avut un ritm de apariție săptămânal, apărând până în decembrie 1917 un total de 23 de numere. Primul număr a apărut pe
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
Corpul de la Kiev, fiind difuzat în lagăre pe grupuri (10-20 de exemplare la 100-200 de oameni), cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, precum și la Iași membrilor guvernului, conducătorilor armatei, diferitelor personalități politice și cultural-științifice și liderilor refugiaților ardeleni și bucovineni. În cea mai mare parte a lagărelor cu prizonieri români a fost difuzată gratuit . Sarcina de difuzare pe întreg teritoriul rus a revenit atât unor ofițeri sau subofițeri din rândul grupării de la Darnița, cât și - mai ales
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
câțiva kilometri între localitățile Amatrice și Norcia. Până la amiază, numărul morților se ridica la 37, în timp ce alte 150 de persoane erau date dispărute. Printre persoanele dispărute figurează două afgane de 26 și 27 de ani, membre ale unui grup de refugiați primiți în Italia. Autoritățile locale nu au fost sigure de numărul victimelor, însă cele mai multe au fost raportate în satul Pescara del Tronto, unde 10 persoane și-au pierdut viața, printre ele și copii. Alte douăzeci de persoane au fost transportate
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
prin propriile forțe, 238 de oameni au fost scoși în viață de sub dărâmături de către autorități în orele de după cutremur, 215 de către Vigili del Fuoco și 23 de către Soccorso Alpino. Aproximativ 2.100 de persoane au fost adăpostite în taberele de refugiați. În jur de 4.400 de persoane au fost implicate în operațiunile de căutare și salvare, inclusiv 70 de echipe cu câini salvatori. Logistica a făcut uz de 12 elicoptere, alte nouă aflându-se în rezervă. Facebook a activat funcția
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
Restul locuitorilor au fost izgoniți spre vest în afara zidurilor, și toate proprietățile din cartierul evreiesc au fost expropriate de Regatul Transiordaniei. Iordanienii au interzis evreilor să-și scoată afară morții și aceștia au ramas în mormintele provizorii până în anul 1967. Refugiații din Cartierul evreiesc au fost plasați în cartierul Katamon din Ierusalim, care cu numai o lună în urmă a fost cucerit de luptători din Palmah și Haganá. Prizonierii cartierului au fost puși în libertate de către Iordania la 9 luni după
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
evreiesc, iordanienii au dărâmat sistematic clădirile ce aparținuseră evreilor. Marile sinagogi au fost aruncate în aer, iar altele au fost transformate în grajduri pentru animale. Majoritatea caselor erau practic distruse încă în urma luptelor, iar în cele rămase au fost plasați refugiați arabi din vestul Ierusalimului,ca de pildă locuitorii satului arab Lifta de la intrarea dinspre apus in Ierusalim. În vremea stăpânirii iordaniene cartierul a fost delăsat, nefacandu-se în perimetrul lui nicio acțiune de renovare sau construcție. Până la Războiul de Șase
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
de soldați din brigada Golani. În primii ani de administrație israeliană, militară până în anul 1966, localitatea, care rămăsese în urma exodului din 1948 cu numai circa 300 locuitori, și-a sporit numărul locuitorilor printre altele, datorită unui influx de circa 1500 refugiați din sate arabe din vecinătate distruse în timpul ostilităților, ca Al-Birwa,Al-Damun, Ruwais, Shaab, Hadatha, Mi'ar, etc. Procente însemnate din suprafața arabilă a satului au fost confiscate de autoritățile israeliene, care le-au realocat unor așezări cooperatiste și unor așezări
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
Alexander Rosetti-Sait, care și el urmează linia familiei studiind arhitectura și lucrând ca arhitect în Franța și la Luxemburg. În 1988, constrânsă de persecuțiile regimului communist al lui Ceaușescu, Irina pleacă și se stabilește în Franța unde obține statutul de refugiat politic și în 1995 devine cetățean francez. În 1990 familia se reuneste la Paris. În Franța Irina continuă să lucreze la proiecte de largă amploare și concursuri de arhitectură. În anii 70 Ceaușescu începuse să dea voie arhitecților din România
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni a reprezentat un de voluntari constituit în noiembrie 1917 pe teritoriul neocupat al României - la Hârlău, din cadre provenite atât din rândul prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română din Imperiul Rus, cât și din rândul ardelenilor refugiați în Regatul României în timpul Primului Război Mondial. Deși inițiativa de organizare a prizonierilor români în unități de voluntari (cu predilecție datorată intelectualilor aflați printre captivi și refugiaților transilvăneni din Regat) a premers intrarea României în război, în România anilor neutralității atitudinea oficialităților
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română din Imperiul Rus, cât și din rândul ardelenilor refugiați în Regatul României în timpul Primului Război Mondial. Deși inițiativa de organizare a prizonierilor români în unități de voluntari (cu predilecție datorată intelectualilor aflați printre captivi și refugiaților transilvăneni din Regat) a premers intrarea României în război, în România anilor neutralității atitudinea oficialităților centrale față de preocupările de organizare a prizonierilor ardeleni și bucovineni a fost de o totală indiferență. Cu toate acestea la data intrării Romaniei în razboi
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
premers astfel intrarea României în război apărând încă de la începutul conflictului mondial, deoarece mulți dintre prizonieri au dorit să se alăture efortului militar de distrugere a Imperiului Dualist. Cu predilecție, această inițiativă s-a datorat intelectualilor aflați printre captivi și refugiaților transilvăneni din Regat, cu susținerea grupărilor proantantiste din țară. Cu toate acestea în România anilor neutralității atitudinea oficialităților centrale față de preocupările de organizare a prizonierilor ardeleni și bucovineni a fost însă de o totală indiferență. În februarie 1915 s-a
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
comercianți bucureșteni, aceasta a fost concepută ca o unitate paramilitară și a avut sprijinul unor oameni politici influenți. Cu toate acestea ea a fost dezavuată de către Octavian Goga, care a considerat-o o acțiune anarhică, de natură să compromită solidaritatea refugiaților. Mai mult, acesta a considerat că obligația refugiaților ardeleni nu putea fi decât aceea de a se constitui în voluntari militari, pentru a se putea instrui eficient în rândul armatei. Ca atare, Goga a cerut interzicerea "„Legiunii”" și a ziarului
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
unitate paramilitară și a avut sprijinul unor oameni politici influenți. Cu toate acestea ea a fost dezavuată de către Octavian Goga, care a considerat-o o acțiune anarhică, de natură să compromită solidaritatea refugiaților. Mai mult, acesta a considerat că obligația refugiaților ardeleni nu putea fi decât aceea de a se constitui în voluntari militari, pentru a se putea instrui eficient în rândul armatei. Ca atare, Goga a cerut interzicerea "„Legiunii”" și a ziarului acesteia "„Ardealul”", ceea ce a fost ușor de obținut
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
din Dobrogea, Prahova și București (de exemplul Regimentul 80 infanterie avea aproximativ 50% din efectiv format din transilvăneni). Dintre aceștia, 3.000 au căzut numai în Campania din 1916, per total dându-și viața 7.000 de români transilvăneni. Fruntașii refugiaților din Transilvania au făcut repetate demersuri pentru înființarea unor unității distincte a celor care trecuseră munții și a românilor veniți din Rusia, acestor demersuri alăturânduli-se și fruntașii voluntarilor proveniți din prizonieratul rusesc, care au făcut clară dorința acestora de a
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
veniți din Rusia, acestor demersuri alăturânduli-se și fruntașii voluntarilor proveniți din prizonieratul rusesc, care au făcut clară dorința acestora de a fi organizați în unități de sine stătătoare, pentru a accentua caracterul politic și național al demersului lor. Vorbind în numele refugiaților transilvăneni și bucovineni, Octavian C. Tăslăuanu, Vasile Lucaciu, Onisifor Ghibu, Ion I. Nistor, Vasile C. Osvadă, Iorgu Toma și Dimitrie Marmeliuc, au înaintat în luna septembrie 1916 Consiliului de Miniștri al României, un "Memoriu asupra înființarii „Legiunii românilor subjugați"”. Dat
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
-șef al aceluiași regiment a fost numit Pompiliu Nistor. Estimativ, la sfârșitul lunii decembrie 1917 se aflau în zona liberă a Regatului României 29.000 de soldați și 1816 ofițeri ardeleni și bucovineni mobilizați din prizonieratul rusesc și din rândul refugiaților de peste munți. Toți aceștia ar fi urmat să fie grupați în rândul Corpului cu baza la Hârlău. Voluntarii "Corpului" de la Hârlău au primit - printre altele, misiunea de a păzi și de a menține în zonă ordinea periclitată de trupele Armatei
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]