11,781 matches
-
din patru puncte de vedere: Încheierea campaniei lui Hitler în Europa Occidentală a făcut ca submarinele retrase după cucerirea Norvegiei, reîntorcându-se la operațiunile împotriva convoaielor comerciale. În momentul în care numărul de submarine germane a crescut de-a lungul rutelor comerciale aliate, numărul de distrugătoare britanice disponibile pentru paza convoaielor era puternic redus. Singura consolare a britanicilor era că flotele comerciale ale unor țări ocupate de germani, precum cea a Norvegiei sau a Olandei, își căutaseră refugiu în Anglia. Britanicii
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
pentru a pune în primejdie submarinul emițător. Ambele presupuneri s-au dovedit greșite. De-a lungul verii și toamenei anului 1941, combinând citirea mesajelor codificate cu mașina Enigma și detectarea submarinelor prin tehnologia HF/DF, convoaiele au fost redirecționate pe rute care evitau liniile de patrulare ale submersibelelor germane. Aceste realizări tenhice și tactice aliate au fost într-o oarecare măsură contrabalansate de creșterea numărului de submarine intrate în luptă. În 1941, în Atlantic a început să se altăture atacatorilor noile
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
atenția asupra Atlanticului de nord, unde se va consuma una dintre cele mai dure faze ale luptei. În acest punct al luptelor erau suficient de multe submarine răspândite în Atlantic pentru a permite diferitelor gupuri să atace simultan mai multe rute ale convoaielor. De multe ori, grupuri de 10 - 15 submarine atacau în unul sau două valuri, urmărind convoaiele ziua și atacându-le noaptea. În octombrie 1942 pierderile au crescut din nou la 258.000 t în porțiunea dintre Groenlanda și
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
traficului aerian). Popularitatea transportului aerian adusă de 707 a făcut. paradoxal, că modelul să devină rapid depășit, și să fie înlocuit începând cu anii '70, cu modele mai mari sau adaptate distantelor mai lungi, respectiv cu modele dedicate transportului scurt-curier. Rutele făcute de un Boeing 707 cu 110 pasageri cu 2-3 escale sunt astăzi asigurate de avioane de 250-400 pasageri cu multiple frecvente zilnic, fără escală. Transportul aerian a devenit atât de popular, încât o capacitate similară unui Boeing 707 este
Boeing 707 () [Corola-website/Science/308170_a_309499]
-
aeriene (dacă astăzi producătorii de avioane oferă o linie de produse de mărime și autonomie variabilă, în perioada respectivă, opțiunea era limitată la un singur model, care trebuia să asigure toate rolurile). Astfel, unele Boeing 707 au fost adaptate pentru rute scurte, astăzi servite de Airbus A320 sau Boeing 737, altele au fost adaptate pentru rute extrem de lungi, precum Londra-Sydney. Prin urmare, există 707-120, modelul original (capacitate : 110 pasageri în configurație standard, maxim 179), 707-220 pentru modele care urmau să servească
Boeing 707 () [Corola-website/Science/308170_a_309499]
-
variabilă, în perioada respectivă, opțiunea era limitată la un singur model, care trebuia să asigure toate rolurile). Astfel, unele Boeing 707 au fost adaptate pentru rute scurte, astăzi servite de Airbus A320 sau Boeing 737, altele au fost adaptate pentru rute extrem de lungi, precum Londra-Sydney. Prin urmare, există 707-120, modelul original (capacitate : 110 pasageri în configurație standard, maxim 179), 707-220 pentru modele care urmau să servească aeroporturi aflate în medii tropicale sau la înălțimi mari, Boeing 707-320 (Intercontinental), mai lung și
Boeing 707 () [Corola-website/Science/308170_a_309499]
-
comercial, lansând Airbus ca unul din cei doi producători importanți de aeronave comerciale, evoluând de la un model de pasageri (în anii '70 și '80) la unul cargo (în anii '90 și 2000), odată cu evoluția liniilor aeriene (care astăzi folosesc pe rutele servite în trecut de A300, avioane mai mici, dar la frecvențe mult mai dese și care și-au deschis puncte operaționale și în aeroporturi mici, asigurând rute directe). Conceptul s-a bazat pe cerințele directorului de atunci al American Airlines
Airbus A300 () [Corola-website/Science/308178_a_309507]
-
în anii '90 și 2000), odată cu evoluția liniilor aeriene (care astăzi folosesc pe rutele servite în trecut de A300, avioane mai mici, dar la frecvențe mult mai dese și care și-au deschis puncte operaționale și în aeroporturi mici, asigurând rute directe). Conceptul s-a bazat pe cerințele directorului de atunci al American Airlines, Frank Kolk, care voia o aeronavă de mare capacitate pentru rute interne. Aeronava a adus câteva inovații - o aripă extrem de avansată, protecție împotriva micro-golurilor de aer și
Airbus A300 () [Corola-website/Science/308178_a_309507]
-
frecvențe mult mai dese și care și-au deschis puncte operaționale și în aeroporturi mici, asigurând rute directe). Conceptul s-a bazat pe cerințele directorului de atunci al American Airlines, Frank Kolk, care voia o aeronavă de mare capacitate pentru rute interne. Aeronava a adus câteva inovații - o aripă extrem de avansată, protecție împotriva micro-golurilor de aer și fenomenului de shear, autopiloți avansați, și utilizarea de materiale compozite. În plus, modelele ulterioare au adus alte inovații, precum utilizarea instrumentelor electronice de pilotaj
Airbus A300 () [Corola-website/Science/308178_a_309507]
-
folosite în alte orașe. Majoritatea atleților și invitaților au sosit cu avionul la Soci prin Aeroflot, cea mai mare companie rusă de transport aerian. Aceasta prevede în programul de iarnă 2013-2014 precum și în timpul desfășurării JO, câte 5 zboruri dus-întors cu ruta Moscova-Soci, dar numărul acestora putea suplimentat la 12 în caz de nevoie. Clienții au putut beneficia de conexiune gratuită Wi-Fi. Trenul este o parte importantă a procesului de transport. Din stațiunea Soci, și până la „Sanki Sliding Center” a fost disponibilă
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
dar numărul acestora putea suplimentat la 12 în caz de nevoie. Clienții au putut beneficia de conexiune gratuită Wi-Fi. Trenul este o parte importantă a procesului de transport. Din stațiunea Soci, și până la „Sanki Sliding Center” a fost disponibilă o rută de tren ce se întinde pe o distanță de 48 de kilometri, care parcurge 12 tuneluri și 48 de poduri. În total, linia are o lungime de peste 128 de kilometri. O altă linie leagă Soci de aeroportul local. Mai mult
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
lungime de peste 128 de kilometri. O altă linie leagă Soci de aeroportul local. Mai mult de jumătate dintre pasagerii aeronavelor au ajuns în stațiune cu trenul. Durata de parcurgere a fost estimată la mai puțin de o oră. Pe aceste rute funcționează trenuri „Lastochka”, bazate pe modelul Siemens Desiro, care rezistă la temperaturi între minus și plus 40 °C. În plus, acestea sunt dotate cu rampe pentru persoanele cu dizabilități și chiar orare care folosesc alfabetul Braille. Principala companie care s-
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
Moscova pe data de 7 octombrie 2013 și a parcurs 83 de orașe din Rusia, ajungând la Soci în ziua ceremoniei de deschidere, pe 7 februarie 2014. Este cea mai lungă defilare a torței olimpice din istorie, aceasta parcurgând o rută de 64.000 de kilometri, de la Kaliningrad în vest, la Chukotka în est. Torța olimpică a ajuns și la Polul Nord pentru prima dată printr-un spărgător de gheață nuclear și tot pentru prima dată, a ajuns în spațiu la Stația
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
motoare (turboventilatoare JT8D) au fost plasate în spatele avionului - două pe fiecare latură a avionului, iar al treilea în coadă, folosindu-se o țeavă în formă de S. Modelul a fost într-atât de popular încât a înlocuit Boeing 707 pe rutele interne americane și pe multe din rutele internaționale în Europa. A fost într-atât de popular, încât multe linii aeriene au păstrat modelul în uz curent mai mult de 30 de ani, clientul inițial al modelului (American Airlines) retrăgând ultimele
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
avionului - două pe fiecare latură a avionului, iar al treilea în coadă, folosindu-se o țeavă în formă de S. Modelul a fost într-atât de popular încât a înlocuit Boeing 707 pe rutele interne americane și pe multe din rutele internaționale în Europa. A fost într-atât de popular, încât multe linii aeriene au păstrat modelul în uz curent mai mult de 30 de ani, clientul inițial al modelului (American Airlines) retrăgând ultimele avioane din acest model de-abia în
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
mici, avionul a fost dotat cu o sursă auxiliară de energie (APU), capabil de a asigura energie și aer condiționat pe sol, cu motoarele oprite, în lipsa unor surse oferite de aeroport. Cu toate acestea, avioanele nu mai sunt economice pentru rute de pasageri - și majoritatea operatorilor de astăzi sunt linii aeriene cargo, sau operatori individuali (ca avioane private). Acest lucru se datorează necesității a 3 piloți la bord (față de doi în avioane moderne), a celor trei motoare și a nivelului ridicat
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
din cauza situației geo-politice (Războiul rece), nu a existat o concurență între cei doi fabricanți decât în foarte puține cazuri (JAT, liniile aeriene iugoslave, reprezintă poate singurul exemplu de astfel de concurență, ei optând pentru Boeing 727 în 1972). Pentru anumite rute, un concurent a fost Douglas DC-9, un avion bimotor, de capacitate și cu autonomie mai mică. Cu toate acestea, pe majoritatea rutelor parcurse de 727, DC-9 nu putea fi folosit, iar pe majoritatea rutelor DC-9, modelul 727 nu era economic
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
iugoslave, reprezintă poate singurul exemplu de astfel de concurență, ei optând pentru Boeing 727 în 1972). Pentru anumite rute, un concurent a fost Douglas DC-9, un avion bimotor, de capacitate și cu autonomie mai mică. Cu toate acestea, pe majoritatea rutelor parcurse de 727, DC-9 nu putea fi folosit, iar pe majoritatea rutelor DC-9, modelul 727 nu era economic, foarte mulți operatori deținând atât o flotă de 727 cât și una de DC-9, ambele avioane fiind modele de mare succes. Dintre
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
Boeing 727 în 1972). Pentru anumite rute, un concurent a fost Douglas DC-9, un avion bimotor, de capacitate și cu autonomie mai mică. Cu toate acestea, pe majoritatea rutelor parcurse de 727, DC-9 nu putea fi folosit, iar pe majoritatea rutelor DC-9, modelul 727 nu era economic, foarte mulți operatori deținând atât o flotă de 727 cât și una de DC-9, ambele avioane fiind modele de mare succes. Dintre operatorii importanți se remarcă FedEx cu 108 bucăți, United Parcel Sevice cu
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
avea loc Shanghai Expo. Provincia British Columbia/Canada a lansat un program ambițios de creare a unei autostrăzi de hidrogen. Prima etapă prevede crearea infrastructurii necesare punerii în exploatare a unei flote de 20 autobuse cu pile de combustie pe ruta Whistler, Vancouver, Surrey, Victoria care după va fi extinsă până la San Diego. Statul Florida/USA prevede punerea în exploatare a 5 stații de alimentare cu hidrogen în jurul orașului Orlando până în anul 2007 și atingerea ubel capacități de alimentare a 200
Infrastructura economiei hidrogenului () [Corola-website/Science/308251_a_309580]
-
a stabilit un nou guvern provizoriu și și-a asumat funcția de co-prinț. De asemenea, a ordonat trupelor franceze să ocupe micul stat vecin ca "măsură preventivă" pentru apărarea ordinii. De-a lungul întregului conflict, Andora a fost folosită ca rută de contabandă între Spania și Franța regimului de la Vichy, dar și ca rută pentru cei care fugeau din zonele ocupate de naziști. Contribuția Arabiei Saudite la efortul de război a fost în principal una economic, țara fiind unul dintre cei
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
De asemenea, a ordonat trupelor franceze să ocupe micul stat vecin ca "măsură preventivă" pentru apărarea ordinii. De-a lungul întregului conflict, Andora a fost folosită ca rută de contabandă între Spania și Franța regimului de la Vichy, dar și ca rută pentru cei care fugeau din zonele ocupate de naziști. Contribuția Arabiei Saudite la efortul de război a fost în principal una economic, țara fiind unul dintre cei mai importanți producători de țiței. În ciuda statutului său de neutralite, Arabia Saudită a aprovizionat
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
de neutralitate până în 1942. După ce submarinele germane au atacat vapoarele brazilie din Oceanul Atlantic și din portul Pearl Harbor, Brazilia s-a alăturat Aliaților, declarând război Germaniei și Italiei în 1942. Brazilia a participat la patrularea Atlanticului de Sud și apărarea rutelor comerciale. De asemenea a permis accesul vaselor militare aliate în porturile țării. Brazilia a trimis un corp expedițonar de 25.000 de oameni în Europa în 1944, fiind singura națiune latino-americană care a făcut așa ceva. Brazilienii au luptat în rândurile
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
cu fiul său, Mohammad Reza Shah Pahlavi, care era dispus să lupte cu Puterile Axei. Odată intrat în război, Iranul și-a câștigat supranumele "Podul victoriei" datorită poziției geografice. Această poziție geografică era extrem de importantă pentru Aliați. Iranul asigura o rută maritimă de aprovizionare a Uniunii Sovietice prin portul Bandar Abbas și în continuare prin calea ferată special construită. Rutele de aprovizionare au devenit cunoscute cu numele colectiv Coridorul persan. Activiști comuniști sovietici s-au infiltrat în Iran și au ajutat
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Iranul și-a câștigat supranumele "Podul victoriei" datorită poziției geografice. Această poziție geografică era extrem de importantă pentru Aliați. Iranul asigura o rută maritimă de aprovizionare a Uniunii Sovietice prin portul Bandar Abbas și în continuare prin calea ferată special construită. Rutele de aprovizionare au devenit cunoscute cu numele colectiv Coridorul persan. Activiști comuniști sovietici s-au infiltrat în Iran și au ajutat la înființarea filialei locale a Cominternului la începutul anului 1942 - Partidul Tudeh. În ianuarie 1942, britanicii și sovieticii au
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]