12,028 matches
-
oră, motorul automobilului toarce cuminte, silențios, ceea ce ne permite nouă, călătorilor, să stăm de vorbă în voie, să țesem gânduri, să evocăm locuri și persoane cunoscute, să depănăm amintiri și să trăim clipe de confort psihic și intelectual. Tânărul meu tovarăș de drum îmi oferă, cu o oarecare zgârcenie și cu glas reținut, date, fapte, întâmplări, trăiri și reflecții despre el și familia lui. La un moment dat atenția mi-a fost reținută de o aserțiune surprinzătoare prin formularea și mesajul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe care o afișam adesea. Într-o seară, tot pe atunci, mă găseam la Roman, într-o grădină publică, cu câțiva cunoscuți și prieteni, din care unii mult mai în vârstă decât mine. Discutam cu un tânăr poet pe care tovarășii mei îl câștigaseră mișcării. (Pe atunci Romanul era, grație lui V.G. Morțun, un centru de mișcare socialistă destul de activ). Bietul preot, care în toată sinceritatea credea că a găsit în socializm ceva din generozitatea creștinismului primitiv, înviorat și întinerit, opunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a tras în pieptul plin al adversarului său, fără voință. Destinul s-a împlinit; implacabil, absurd... În numărul trei al revistei, apărut puțin timp după drama aceasta, cu inimile strânse, ne luam solemn angajamentul de a merge mai departe. "Scumpul tovarăș s-a stins, când abia începuse lupta "pentru adevăr și frumos". Duce-o-vom oare fără el lupta aceasta? Cu tăria dragostei ce i-am purtat-o răspundem da, chiar dacă n-ar mai rămâne în noi, din focul de altădată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
origine îndepărtată și obscură, el degenera ușor în acte de violență și de cruzime. Mi-aduc aminte că într-o seară de "iluminații", cu ocazia unei sărbători naționale, când străzile centrale și Piața Primăriei gemeau de lume, unul dintre acești tovarăși ai mei a venit cu ceva nou și amuzant. Procurându-și, cine știe de unde, o cantitate de smoală (poate de altă substanță, în tot cazul o pasă neagră moale, cleioasă, mirosind a bitumiu), o împărți întregei bande pentru a fabrica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai spus-o. Cu privire la această parte a evocărilor mele, ea apare mai accentuată încă. Pot eu totuși părăsi lumea acestor umbre, fără a arunca o ultimă privire-nduioșată câtorva încă din ele, care-mi fac semn și mă cheamă? Iată pe tovarășul adolescenței și tinereței mele, Virgil Cișman, visător incorigibil, spirit refractar și inadaptabil, prieten neprețuit însă, înainte de toate. Iată-l pe bunul meu camarad de școală Adrian Verea, care în ciuda vârstei și a circumstanțelor și-a păstrat intactă marea-i putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prosperi, dar au avut grijă să se și cloneze în exemplare tinere (unele chiar mai tinere decât mine și care, deci, îmi vor supraviețui). Un Ponta în politică, de exemplu, duce mai departe, pe cele mai înalte culmi, interesele vechilor tovarăși. Nici televiziunea nu e lipsită de astfel de clone careși pun agilitatea specifică tinereții lor în slujba celebrelor „idealuri de propășire“, care, între timp, sau transformat în interese de grup, foarte personale. Marius Tucă și Dan Diaconescu, cei doi caracaleni
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
careși face meseria dezinteresat se află, însă, tot individul creat săi apere interesele stăpânului său, Dan Voiculescu. În practica clonării dinozaurilor se înregistrează, mai nou, un alt fenomen interesant: autoclonarea. Au apărut exemplare care nu mai sunt creația unui vechi tovarăș (care săși plămădesc un individ după chipul și asemănarea lui pentru al pune de pază la bunurile proprii și ași asigura totodată posteritatea), ci care au ajuns să se cloneze din proprie inițiativă. Ba mai mult, unii îi iau ca
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să se cloneze din proprie inițiativă. Ba mai mult, unii îi iau ca model nu pe dinozaurii propriuziși, ci clonele acestora. Este tristul caz al lui Mihai Gâdea. Băiatul acesta avea toate da tele să fie luat în vizor de tovarăși și făcut un om deai lor încă de pe vremea emisiunii de la Realitatea TV, În centrul atenției. Săracu’ își dădea toată silința. Era băiatul bun, gata oricând să facă plecăciuni adânci și să zâmbească slugarnic în fața stăpâ nilor. Stăpânii lau remarcat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Carpaților, noi ne uităm la mare cu o anumită gravitate pe care Ulise a căpătat-o abia spre sfîrșitul vieții. Lotofagii CÎnd Ulise a trecut prin locurile unde se aflau lotofagii, pe coasta africană a Mediteranei, aceștia le-au dat tovarășilor săi de drum să mănînce o plantă aducătoare de uitare, lotus. Membrii echipajului au uitat care era țelul călătoriei și a trebuit ca Ulise să le poruncească să părăsească În grabă țărmul lotofagilor. Această noapte care miroase a mare, a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ani de teologie și a câștigat câțiva însoțitori”9. O dată devenit Magister Artium la Paris, gândul de a se întoarce la Ierusalim îl cucerește din nou (dar se poate spune că l-a părăsit vreodată în tot acest răstimp?): împreună cu tovarășii săi hotărăște „să meargă la Veneția și la Ierusalim și să-și închine viața pentru binele sufletelor”1. De data aceasta însă, ei prevăd o alternativă pentru cazul în care plecarea ar fi fost cu neputință: „Dacă nu aveau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a convins să țină piept, împotriva părerii tuturor celorlalți cavaleri; până la urmă și aceștia s-au îmbărbătat datorită curajului și strădaniilor lui. Când a sosit ziua în care se așteptau la atacul cu tunuri, s-a spovedit la unul dintre tovarășii lui de arme1. Lupta dura deja de o bună bucată de vreme, când o ghiulea i-a sfărâmat de tot un picior; și, cum ghiuleaua îi trecuse printre picioare, a fost rănit grav și la celălalt picior 2. 2. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
întrucât nu cunoștea nici italiana, nici latina, spunându-i-se că i-ar fi de mare ajutor. El a răspuns că, chiar de-ar fi vorba de fiul sau de fratele ducelui de Cardona, tot nu l-ar lua ca tovarăș de drum. Dorea să aibă șca însoțitorț trei virtuți: dragostea, credința și nădejdea 1. Dacă ar fi avut vreun tovarăș, când i-ar fi fost foame ar fi așteptat ajutor de la el, dacă ar fi căzut, ar fi sperat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că, chiar de-ar fi vorba de fiul sau de fratele ducelui de Cardona, tot nu l-ar lua ca tovarăș de drum. Dorea să aibă șca însoțitorț trei virtuți: dragostea, credința și nădejdea 1. Dacă ar fi avut vreun tovarăș, când i-ar fi fost foame ar fi așteptat ajutor de la el, dacă ar fi căzut, ar fi sperat ca acesta să-l ajute să se ridice și astfel și-ar fi pus încrederea în el și, prin urmare, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a dormit sub porticuri. Trezindu-se într-o dimineață, se pomeni față în față cu un trecător care, văzându-l, se înspăimântă și o rupse la fugă; căci se pare că era tare galben la față. Călătorind astfel cu câțiva tovarăși ajunse la Chioggia și află că nu se putea intra în Veneția. Ceilalți hotărâră să meargă la Padova pentru a li se da dovada de sănătate. Plecă și el, dar nu putu ține pasul cu ei pentru că mergeau foarte repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Cristos așa cum obișnuia să-i apară 3, cum s-a spus mai sus, și îl întări mult. Astfel consolat, Pelerinul ajunse a doua zi dimineața la porțile orașului Padova și intră, fără a măslui vreo dovadă - așa cum cred că făcuseră tovarășii lui - și fără ca străjerii să-i ceară ceva. Același lucru se întâmplă și la ieșire, lucru de care se mirară tovarășii lui, care își procuraseră dovada pentru a merge la Veneția, pe când el nu-și făcuse nici un fel de griji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a doua zi dimineața la porțile orașului Padova și intră, fără a măslui vreo dovadă - așa cum cred că făcuseră tovarășii lui - și fără ca străjerii să-i ceară ceva. Același lucru se întâmplă și la ieșire, lucru de care se mirară tovarășii lui, care își procuraseră dovada pentru a merge la Veneția, pe când el nu-și făcuse nici un fel de griji. Îmbarcarea și traversarea 42. La sosirea lor, străjerii venețieni veniră la barcă pentru a-i cerceta pe toți, unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
meargă la Alcalá. El se lăsă totuși cercetat și de un doctor în teologie, care-i dădu același sfat. Apostolat și proces la Alcalá (martie 1526 - iunie 1527) Plecă așadar spre Alcalá singur, deși mi se pare că avea câțiva tovarăși 1. Ajuns acolo, începu să cerșească și să trăiască din pomeni. O ducea astfel de zece sau douăsprezece zile, când un cleric și câțiva care erau cu acesta, văzându-l cerșind, începură să râdă de el și să-i aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Don Diego de Eguía1, ce locuia la fratele său, care avea o tiparniță în acel oraș, fiind și foarte bogat. Amândoi îi dădeau pomană pentru a-i ajuta pe săraci, iar fratele lui Don Diego îi găzdui pe cei trei tovarăși ai Pelerinului. Într-o zi, pe când acesta veni să-i ceară de pomană, Don Diego îi spuse că nu are bani, dar deschise o ladă unde erau diferite lucruri și îi dădu acoperăminte de pat de diferite culori, sfeșnice și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care era bun prieten. Se scurseră patruzeci și două de zile de la intrarea lui în temniță până la eliberare. Întorcându-se cele două femei, secretarul veni în temniță să-i citească hotărârea 1: era liber, numai că trebuia ca el și tovarășii lui să se îmbrace ca toți ceilalți studenți și, întrucât nu aveau studii, nu le mai era îngăduit să vorbească despre cele ale credinței pentru patru ani, timp în care să studieze mai mult, întrucât nu aveau cunoștințe în litere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Mai mult, îi dădu la plecare patru scuzi. Închisorile din Salamanca (iulie - septembrie 1527) 64. După ce sosi în Salamanca, pe când se ruga într-o biserică, o femeie evlavioasă l-a recunoscut ca făcând parte din Societate 1, pentru că cei patru tovarăși ai săi se aflau deja în oraș de câteva zile. Ea l-a întrebat cum îl cheamă și l-a condus la ei. Când li se poruncise la Alcalá să se îmbrace ca studenții, Pelerinul răspunse: „Când ne-ați poruncit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cap, un toiag în mână și niște cizme până la jumătatea piciorului. Și întrucât era înalt și voinic, părea și mai pocit. Pelerinul îi povesti că fuseseră întemnițați în Alcalá, că li se ceruse să se îmbrace ca studenții și că tovarășul său, în timpul caniculei, îi dăduse anteriul unui biet cleric. Atunci călugărul murmură printre dinți, lăsând să se înțeleagă că răspunsul nu-i era pe plac: Caritas incipit a seipsa 2. Dar să revenim la povestea noastră. Locțiitorul, neputând să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Pelerinul continua să le vorbească despre Dumnezeu. Licențiatul Frías veni să-i cerceteze pe fiecare în parte 2. Pelerinul îi dădu toate scrierile lui, adică Exercițiile spirituale 3, pentru a fi cercetate. Frías îi întrebă dacă mai aveau și alți tovarăși; ei răspunseră că da și îi spuseră unde stăteau. Imediat plecară oameni la ordinul licențiatului și-i aduseră în temniță pe Cáceres și pe Artiaga, dar nu și pe Juanico, care mai târziu se făcu călugăr. Aceștia nu au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de mare? Vă spun că nu există gratii și lanțuri în Salamanca, încât să nu-mi doresc mai multe, din dragoste pentru Dumnezeu”. Tocmai în acele zile se întâmplă ca toți cei închiși să fugă din temniță; însă cei doi tovarăși închiși cu ei nu fugiră. Când, a doua zi dimineață, îi găsiră doar pe ei doi cu ușile larg deschise, acest fapt fu înălțător pentru toată lumea și iscă mare larmă în oraș. Li s-a dat imediat ca închisoare o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
numai în cazul bisericilor, în timp ce casele membrilor professi 4 urmau să trăiască numai din milostenia binefăcătorilor. Trei ani mai târziu, Ignațiu revine asupra acestei distincții pe care o consideră insuficientă, dacă nu chiar primejdioasă, pentru radicalitatea sărăciei ordinului și propune tovarășilor săi la 12 martie 1544 să renunțe și la rentele fixe destinate întreținerii bisericilor iezuiților. De acum înainte, numai colegiile unde se formau scolasticii iezuiți aveau să fie scutite de prevederile acestei decizii. Însă aceste sumare considerente istorice nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ucenicilor pâinile, iar ucenicii le-au dat mulțimilor. 3. (Au mâncat și s-au săturat și au mai rămas douăsprezece coșuri.) 284. DESPRE SCHIMBAREA LA FAță A LUI CRISTOS, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 17,1-9. 1. Primul. Luându-i ca tovarăși pe iubiții Săi ucenici, Petru, Iacob și Ioan, s-a schimbat la față, iar chipul Său strălucea precum soarele și hainele precum zăpada. 2. Vorbea cu Moise și Ilie. 3. Pe când sfântul Petru spunea să facă trei colibe, a răsunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]