11,058 matches
-
Zona Sul și Zona Centro-Sul) și 14 districte cu 222 de cartiere, centrul fiind amplasat în partea de sud orașului. Din cauza apropierii de ecuator, Manaus se află situat pe paralela de 3° latitudine sudică, aici domnește o climă caldă tropicală umedă, cu diferențe mici între anotimpuri și a duratei zilelor. Tot timpul anului este cald (26 - 40 °C), cu o umiditate mare a aerului (minimum 95%). In anotimpul ploios din decembrie până în mai plouă aproape zilnic, cantitatea anuală de precipitații depășește
Manaus () [Corola-website/Science/305736_a_307065]
-
franceze ce este utilizată pentru a indemniza atât șefii satelor cât și lucrătorii din administrație. Insulele au un relief vulcanic cu coaste foarte decupate, protejate de centuri de recif de corali, ce îngreunează accesul la mal. Climatul este cald și umed, cu un sezon ploios din noiembrie în aprilie și un sezon uscat din mai în octombrie. Insulele Wallis și Futuna sunt două grupuri de insule cu o istorie geologică și aspect diferit: Doar 5% este teren arabil, culturile permanente ocupând 20% din
Wallis și Futuna () [Corola-website/Science/305733_a_307062]
-
secunde între fulger și tunet, trăsnetul a lovit la aproximativ 3 km depărtare. Benjamin Franklin a demonstrat în anul 1752 cu ajutorul unui zmeu de hârtie prezența unei sarcini electrice în nori de furtună (acesta a observat încărcătura electrică a funiei umede cu care ținea zmeul dar, din fericire, "nu a declanșat" trăsnetul). Cercetări ulterioare au stabilit că, în nori de furtună numiți "Cumulonimbus" (nimbus cumulus), nori în care cu o probabilitate mare vor lua naștere trăsnete, curenții de aer repartizează inegal
Trăsnet () [Corola-website/Science/305746_a_307075]
-
km de coastele canadiene, iar insula Miquelon este situată la aproximativ 20 de km de acestea. Insula Verde, situată la limita apelor teritoriale, între Saint-Pierre și Newfoundland nu are suveranitatea bine definită între Franța și Canada. Climatul este rece și umed, insulele având peste 1.500 de mm precipitații anual și o umiditate de peste 80%. Sunt situate de asemenea la confluența dintre curentele de aer rece arctce și masele de aer oceanice, mai calde. Temperatura medie în timpul iernii este de doar
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
fâsa de munte (Anthus spinolleta), pietrarul (Oenanthe oenanthe), brumărița (Prunella collaris) și mierla de piatră. În zilele călduroase, pe pajiștile alpine se pot vedea vipera comună (Vipera berus), șoparla de munte (Lacerta vivipara) și numeroase specii de fluturi. În locurile umede de la obârsia râurilor, din circurile glaciare, trăiesc broasca de munte (Rana temporaria), salamandra (Salamandra salamandra) și tritonul (Triturus alpestris). Dintre mamifere, se întâlnesc ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistrețul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), veverița, viezurele
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
de apă, în formă de pâlnie, amplasată pe versantul drept, servește la conducerea apelor din lacul Vidra în aducțiunea principala. Închiderea aducțiunii se realizează cu ajutorul a doua vane: o vâna plana și una batardou. Vanele sunt acționate dintr-un puț umed, cu diametrul d=6,60 m, prin mecanismele de manevră, amplasate în casa vanelor. Priză este prevăzută la intrare cu grătare rare. Debitul captat prin priză de apă este de 80,0 m³/s. Elementele constructive ale prizei sunt următoarele
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
se face legătura cu Munții Predealului. Poziția geografică a Munților Postăvarul în cadrul Carpaților de Curbură, caracterizați printr-o mare diversitate a circulației maselor de aer, imprimă trăsături distincte elementelor climatice. În circulația atmosferică se remarcă întrepătrunderea maselor de aer mai umed din vest și nord-vest cu cele de nuanță continentală din est. Elementele climatice se diferențiază în primul rând în funcție de altitudine (între poale și vârful cel mai înalt există o diferență de nivel de peste 1.300 m) și de caracteristicile suprafeței
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
foarte frecvente particularitățile topoclimatice, mai ales din cadrul montan și cel deluros, mai blînde (așa se explică prezența viței de vie chiar în imediata vecinătate a muntelui, la Livezile, Viișoara, Sărata), unde, în genere, climatul trebuie sa fie submontan, răcoros și umed. Spațiul montan, cu expoziție față de circulația predominant vestică, favorizează cumularea unor importante cantități de precipitații anuale, a căror medie atinge 1000 mm, iar pe culmile înalte peste 1400 mm, nebulozitatea medie depășind 6 zecimi. Climatul munților mijlocii se caracterizează prin
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
aflat în partea sud-estică a Prelucii Tâlharului), s-a format în urma unei alunecări produse pe fața sudică a acestuia după cutremurul din 1977. "Cascada din Apa Asău" - Este situată pe un mic afluent al Asăului, fiind vizibilă în perioadele mai umede ale anului. Se observă la 1 km de la ieșirea din Asău ca o "săritoare" în două trepte. "Lacurile de la Stirigoi" - Sunt în număr de 3 și se află lângă Mănăstirea Stirigoi. Sunt lacuri similare, formate pe trepte de alunecare. "Valea
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
ploi, ninsori și lapovițe, așa cum căderile de zăpadă sau ploile torențiale nu lipsesc din manifestările trecătoare ale stărilor vremii. Dinamica atrnosferei se implică nemijlocit în caracterizarea climatică. Poziția geografică a Munților Vrancei permite influența maselor de aer vestice, oceanice, mai umede și cu temperaturi moderate, cît și a celor est-europene, mai aride, în funcție de care stările vremii se deosebesc mai cu seamă în privința umidității și nebulozității atmosferei. Este important faptul că masele de aer oceanic, o dată ce depășesc la est aliniamentul culmilor înalte
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
mai mult ori mai puțin persistente, se resimte influența dispunerii principalelor linii orohidrografice și adîncimea fragmentării reliefului, ceea ce se răsfrînge asupra condițiilor drumețiilor montane. Cu cîteva excepții, traseele nu se desfășoară în zonele cu frecvență mare a vînturilor reci și umede. Referitor la văi, pe lîngă alte caracteristici locale și temporale ale vremii (mai multă ceață și umiditate), ele favorizează inversiuni termice evidente (mai frecvente primăvara și toamna), fenomen ce permite, de pildă, prelungirea duratei medii de topire a stratului de
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
amintirilor se topește și nu mai văd bojdeuca cea veche de lut. Mă opresc și mama, cu părul alb ca pînzele celea din copilărie, aleargă în întîmpinarea mea. Mă înfior de fiecare dată cînd îmi aduc aminte de ochii ei umezi de bucurie. Ca și acum, cînd stau la masa de scris, cu pianul în preajmă, care tace și el pentru a-și aduna gîndurile... Ce straniu e!... Cum se întîmplă astăzi că eu sunt compozitor și nu plugar, scriu muzică
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
două rezervații paleontologice și o rezervație mixtă, dar și Parcul National Munții Măcinului. Arboretele de fag (Fagus sylvatica, Fagus taurica) în amestec, în principal cu carpenul (Carpinus betulus) și teiul argintiu (Tila tomentosa) se dezvoltă într-o vale îngustă și umedă la altitudini de 350-400 m. Mai apar jugastrul (Acer compester) arțarul, ulmul, gorunul. Se întânesc chiar și exemplare de fag cu grosimea de 0,8 m și o înălțime de 30 m. Subarboretul e slab reprezentat fiind alcătuit din: alun
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
silvestre podzolice. Din grupa solurilor litomorfe întâlnim rendzine roșii-brune și "terra rossa", sub formă de petice. Solurile „terra rossa” prezintă un profil diferențiat textural de cel al solurilor brune acide, cu un colorit roșiatic închis în partea superioară în stare umedă, cu fragmente de calcar, care înaintează în profunzime până la 200-500 metrii. Spre alocuri „terra rossa” evoluează spre soluri podzoloce roșii, unde folosință lor se raportează nu numai la păduri și pășuni, ci și la pomi fructiferi, cereale și plante tehnice
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
și din insulele caraibiene, ceea ce face ca mai multe locuri să-i poarte numele : Reproducerea se face prin divizare, despărțirea drajonilor și prin semințe. Yucca se însămânțează în februarie-martie la 0,5 cm adâncime, într-un pământ bine amestecat și umed, format din două părți compost și o parte nisip grosier. Se introduce totul într-o lădiță care se menține la umbră și la 21 °C. Când semințele au încolțit se așeză plăntuțele într-un loc luminos. Când acestea vor avea
Yucca () [Corola-website/Science/306353_a_307682]
-
ciclică: CH; dintr-o subgrupă a acestor hidrocarburi aromatice face parte naftalina: CH, pe când terpenele (terebentina) nu sunt hidrocarburi pure din punct de vedere chimic. Gazele naturale mai conțin: vapori de gaze condensate din care cauză mai sunt numite gaze umede, hidrogen sulfurat (HS), care necesită îndepărtarea sulfului, și până la 9% dioxid de carbon (CO) care diminuează calitatea gazului. În general, gazul natural are în compoziție 85% metan, 4% alți alcani (etan, propan, butan, pentan) și 11% gaze inerte (care nu
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
sud de insulele Bird Island, Holei Island, Engineer Island, Marine Island, Kaula Island, Paradise Island și Home Island. Insula cea mai mare Cooper Island fiind situată în nord, urmată ca mărime de Kaula Island.Pe atol domnește o climă caldă umedă ecuatorială cu temperaturi constante tot timpul anului, cantitatea de precipitații medii anuale fiind 4.445 mm, cu o temperatură constantă de 29 și 30 °C. Datorită faptului că amplasarea insulei este pe traseul curenților marini, pe ștrand este depusă o
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
un singur local din S.U.A., „The Elephant Story”. Prelucrarea reprezintă o serie de procese la care urmează să fie supuse boabele de cafea, cum ar fi procesarea, prăjirea și măcinarea. Există două metode de procesare a boabelor de cafea, metoda umedă și metoda uscată. Fructele de cafea, sunt introduse în bazine speciale cu apă unde are loc înlăturarea pulpei care înconjoară boabele. Boabele de cafea sunt introduse apoi în tancuri speciale, unde în urma unor procese de fermentare care durează 24-48 ore
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
boabelor de cafea, precum și resturile de pulpă aderente. După fermentare, boabele de cafea sunt spălate, uscate și introduse în instalații de decorticare , unde în final boabele capătă un aspect lucios. O parte importantă din cafeaua superioară este prelucrată prin metoda umedă și provine în special din America Centrală (Guatemala, Costa Rica, Columbia, Mexic) și Africa (Kenya și Tanganica). După ce pulpa s-a uscat, fructele de cafea sunt trecute în concasoare speciale, unde boabele sunt curățate de pulpă, de membrana pergamentoasă, precum și de pelicula
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani. Într-adevăr, este o peșteră caldă și umedă (temperatură constantă - 9 grade și umiditate medie - 90%), care „plânge” cu picături din infiltrații, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., funcție de straturile pe care le străbate, le „spală” și le
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
unele specii de lemn, contracția axiala maximă este de de 0,3%, radiala de 5% și tangențiala de 10%. Proprietățile higroscopice a lemnului cauzează o stabilitate dimensionala relativ scăzută în diferite umidități ambientale. Lemnul uscat este mai higroscopic decât cel umed, iar calitatea lemnului depinde de umiditatea climei. Variația concentrației de apă sub punctul de saturare determina schimbări ale structurii lemnului. Unele tipuri de lemn, precum cel de tec, au o contracție scăzută de umiditate din cauza substanțelor hidrofobe prezente. Pentru a
Lemn () [Corola-website/Science/305909_a_307238]
-
unui tigrișor de 6 luni sunt comparabile cu ale unui leopard adult. Tigrul bengalez sau bengalez regal ("Panthera tigris tigris") — subspecia nominală a tigrului — trăiește pe teritoriul Indiei, Bangladeshului, Nepalului, Bhutanului, populează un spectru larg de biotopuri, de la păduri tropicale umede până la savane uscate și mangrove. Conform informațiilor puse la dispoziție de organele indiene de profil, numărul de exemplare este de 3.100-4.500, din care cca 3.000 populează teritoriul Indiei, însă mulți specialiști indieni se îndoiesc de veridicitatea acestor
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
mari populații rămase viețuiesc în India și Indochina. Numai în perioada anilor 1995-2005 arealul tigrului s-a micșorat cu 40%, astfel încât în prezent el nu populează decât 7% din arealul inițial. Tigrii populează regiuni cu landșafturi foarte diferite: păduri tropicale umede, mangrove, desișuri de bambus, savane, semideșerturi, regiuni stâncoase sterpe și taiga. Nu populează zone muntoase cu altitudinea de peste 3.000 m, cu excepția munților din Bhutan, unde, la altitudinea de 4.000 m, conviețuiesc cu leoparzii zăpezilor. Tigrul duce un mod
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
rolul de a proteja firele din interior de umiditate și oxidare, precum și de a asigura flexibilitate parâmei și de a păstra parâma unsă cu ulei. Inima parâmei poate fi și metaliă. Pentru parâmele din sârmă, care sunt utilizate în atmosfeă umedă sau corozivă, sau care stau perioade mai lungi de timp sub apă, se folosesc parâmele metalice cu inimă sintetică și fire zincate. Parâmele de sârmă sunt standardizate și pot fi de mai multe tipuri: ale greementului, balansine de bigi, labe
Parâmă () [Corola-website/Science/305943_a_307272]
-
faze. Climă este influențată de prezență munților marginali, cu rol de barieră în calea maselor de aer, si de poziția în zona subtropicala, de unde rezultă continentalismul accentuat specific acestui podiș. Precipitațiile cad mai ales iarnă și primăvară. Zona cea mai umedă o constituie versanții nordici ai Munților Elbrus (1000-2000mm/an), datorită aerului umed adus de deasupra Mării Caspice. Hidrografia: râurile sunt rare, au un regim torențial în cursul superior și seaca în cel inferior, unde debușează în mlaștini și sărături. Lacurile
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]