11,633 matches
-
aceeași plasă și comunele Bâlca și Borșani. Comuna Bâlca avea 568 de locuitori și era formată doar din satul de reședință, având o biserică și nicio școală, cei 19 școlari (17 băieți și 2 fete) din comună învâțând în comunele vecine. La fel, și comuna Borșani avea tot doar satul de reședință în compoziție; acest sat avea 551 de locuitori și o biserică; neavând școală, cei 14 școlari din comună învățau, ca și cei din comuna Bâlca, în comunele vecine. Anuarul
Comuna Coțofănești, Bacău () [Corola-website/Science/300665_a_301994]
-
comunele vecine. La fel, și comuna Borșani avea tot doar satul de reședință în compoziție; acest sat avea 551 de locuitori și o biserică; neavând școală, cei 14 școlari din comună învățau, ca și cei din comuna Bâlca, în comunele vecine. Anuarul Socec consemnează cele trei comune Coțofănești, Bâlca și Borșani, în aceeași configurație în plasa Trotuș a aceluiași județ, având respectiv 823, 665 și 542 de locuitori. În 1931, comuna Borșani a fost desființată, iar satul său a fost inclus
Comuna Coțofănești, Bacău () [Corola-website/Science/300665_a_301994]
-
totalizează 1436 de pagini în care sunt redate 1077 documente (vol. I: 271, vol. II: 126, vol. III: 680). Până la anul 1800 sunt redate exhaustiv documentele referitoare la satul Stroești - Argeș găsite în arhive, și mare parte din documentele satelor vecine (Leonăchescu - Năndrașu, 1971; Leonăchescu - Năndrașu, 1981; Leonăchescu - Năndrașu, 2000). f) Activități artistice. Tradiția alcătuirii de grupuri vocale, dansatori și trupe de teatru a început la Stroești prin anii 1893 - 1910 la inițiativa învățătorului Nicolae C. Teoderescu - Nekera, fiind continuată de către
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
acestor documente se poate deduce existența lor cel puțin din secolul anterior. Satul Berești de pe Valea Tazlăului este pentru prima dată menționat într-un document al cancelariei lui Ștefan cel Mare din anul 1491 (6999) septembrie 16, împreună cu alte sate vecine precum Boșoteni, Nadișa, Năsoiești, iar mențiunea de la sfârșitul documentului ne îndreptățește să credem că satul exista și în anul 6969, adică 1461, întrucât este amintit în hrisoave. Preotul Ioan Goagă, pe baza unor studii și documente de la Alexandru cel Bun
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
că a fost mutată undeva în zona Berzunți, intrând astfel în șirul "„bisericilor călătoare”" dar văduvind comunitatea și satul Enăchești de un patrimoniu care s-ar fi păstrat mai bine și ar fi avut poate valoarea celui păstrat în satele vecine (Prisaca și Berești). Din păcate nu se păstrează (sau nu avem știință despre) nici un document care să facă lumină în această problemă care este până la urmă și una de identitate; nici biserica veche, nici vreo inscripție și nici obiecte de
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
și Timărești. În 1950, comunele au fost transferate raionului Moinești din regiunea Bacău, și în timp au fost unificate sub numele de "Pârjol". În 1968, comuna Pârjol a revenit la județul Bacău, reînființat și a preluat satul Pustiana de la comuna vecină Scorțeni; tot atunci, au fost desființate satele Dealu Ariei (comasat cu Băhnășeni), Hemeeni (comasat cu Tărâța), Solomonești și Timărești (comasate cu Bărnești). Singurul obiectiv din comuna Pârjol inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monument de interes local
Comuna Pârjol, Bacău () [Corola-website/Science/300691_a_302020]
-
comuna și satul Fătăciuni au primit numele de "Fântânele" iar satul Mohorâți pe cel de "Cornățelu". În 1968, toate comunele au fost trecute la județul Bacău și comasate sub numele de "Motoșeni", noua comună primind și câteva sate de la comunele vecine desființate Benești; tot atunci, satele Afumați (comasat cu Fundătura), Negoaia (comasat cu Cornățelu), Baicani-Deal și Valea Babelor (comasate cu Gura Crăiești), Baicani-Vale, Burlug și Gura Plopului (comasate cu Motoșeni), Captalani și Fundătura Țepoaia (comasate cu Țepoaia), Plopu (comasat cu Chicerea
Comuna Motoșeni, Bacău () [Corola-website/Science/300685_a_302014]
-
la baza dealului din vecinătatea satului Livadia de Coastă care se numește “Glămee”și se știe că argila este materia primă pentru confecționarea vaselor de ceramică. Această îndeletnicire s-a dezvoltat totuși într-o măsură mai mică decât în localitatea vecină Baru. În bibliografia consultată (2) se fac referiri la perioada din deceniile 30-50 ale secolului XX când în Livadia erau trei cuptoare de ars oale, cu o capacitate de trei chintale. Vasele confecționate erau obișnuite fiind în general nezmălțuite sau
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
secolul XIX a fost perioada de înflorire maximă a acestui meșteșug, așa cum prezintă bibliografia consultată, după care olăritul a înregistrat un regres decăzând. Vasele obținute în urma muncii lor erau valorificate la târgurile care se desfășurau în jurul comunei Livadia. În localitatea vecină Baru erau mai mulți locuitori care se ocupau de confecționarea obiectelor de ceramică și aceștia aveau porecla de ,coadă de laboș” (coadă de cratiță). Meșterii olari din Baru produceau oale refractare de bună calitate și rezistente. În anul 1896 a
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
bineînțeles și de cei din satele învecinate. Se cunoaște că majoritatea locuitorilor din Transilvania foloseau un vocabular foarte amestecat, care avea pe lângă cuvintele majoritare românești, folosite în toate regiunile locuite de români, și foarte multe cuvinte străine împrumutate de la populațiile vecine cu care au venit în contact sau au lăsat urme după trecerea pe aceste meleaguri. În continuare sunt prezentate o mică parte din cele mai utilizate cuvinte de către bătrânii din Livadia. - baiere - șnururi de strâns rochia pe corp, - băcioni - păstori
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Valea Seacă, este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bacău, Moldova, România. Numele satului vine de la valea pârâului local, adeseori lipsită de apă - în comparație cu văile vecine. Este situat de-a lungul unei văi descendente care pornește de pe versantul de est al Piemontului Orbenilor, prelungire sud-estică a Culmii Pietricica. Valea coboară acoperind zona de tranziție dintre culme și culoarul Siretului, precum și terasele corespondente și lunca de pe dreapta
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
Ciuperci, Corbu, Flocești, Heltiu și Miclăușoaia. În 1931, comuna Bogdana se regăsește cu denumirea de "Borzești". În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar autoritățile comuniste au început după 1952 evoluția forțată a comunei vecine Onești către statutul de oraș. Comuna Jevreni a fost desființată, câteva sate ale ei (inclusiv cel de reședință) trecând la comuna Borzești, denumită acum "Ștefan cel Mare" (ca și satul ei de reședință, fost Valea Seacă). În 1964, satul Jevreni
Comuna Ștefan cel Mare, Bacău () [Corola-website/Science/300704_a_302033]
-
în preajma căsătoriei. Acest eveniment le oferea tinerilor posibilitatea să privească, să danseze, să facă noi cunoștințe, să lege prietenii noi. În special hramurile au fost multă vreme ocaziile cele mai importante în care tinerii din Somușca, dar și din satele vecine catolice, mai apropiate ori mai îndepărtate se întâlneau, se cunoșteau, se vizitau, legau prietenii care uneori se sfârșeau cu căsătorii fericite. La Somușca, ca și în alte sate catolice din Moldova fetele care ieșeau la horă purtau permanent în mâini
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
ei, comunitatea restrânsă a rudelor, a “neamurilor” celui dispărut în special, de eventuale crize, de eventuale manifestări negative și nocive în același timp, determinate de pierderea și înstrăinarea unui membru al acestei comunități. Și la Somușca, asemenea altor așezări catolice vecine ( Cleja, Galbeni, Faraoani ) era obiceiul ca participanții la priveghi să intoneze la căpătâiul celui dispărut „cântece de priveghi” sau „cântece de mort”. Aceste “cîntece ale mortului” sau “cîntece ale morților” ori “cîntece de mort” sunt de o autenticitate și o
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
1889), patru biserici ortodoxe (una în fiecare sat) și o biserică catolică (ridicată în vechime de secui). Anuarul Socec din 1925 consemnează desprinderea satului Băile Slănic, care a format o comună separată și preluarea satelor Tuta și Pârgărești de la comuna vecină Bogdănești, comuna Târgu Trotuș având atunci 2824 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar în 1956, satele Pârgărești și Pârâu Boghii s-au separat pentru a forma, împreună cu alte sate, o
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
aceasta era la mare căutare în rândul turcilor și a grecilor. Iarmarocul a luat mai târziu o dezvoltare de necrezut. Mărfurile aduse din Iași, București și Transilvania, blănurile din Rusia, valurile de sumane și aba, lucrate la Cașin și satele vecine, nu mai încăpeau în cele 111 de bărătci ale satului și în cele 30-40 ale sătenilor. Negustorii aveau depozite și prin casele cășiunenilor. Înafară de aceste mărfuri, se mai aduceau vagoane de lână de la Botoșani și Dorohoiu, burdufuri mari de
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
în fiecare an la zilele comunei (de obicei pe la 15 August când este sărbătoarea „Sânta Maria Mare”), primăria organizează un mini-campionat de football pe terenul din curtea școlii Cașin. La acesta participă, pe categorii de vârstă, echipe de pe toate văile vecine ale Cașinului, premiile fiind răsplătite în cupe și bani. Atmosfera în aceste zile este una cu totul unică, învăluită într-un aer măreț de sărbătoare, voia bună, distracția și cheful regăsindu-se în inimile tuturor cășunenilor. Neculai Pâslaru (n. 17
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
activ la Revoluția de la 1848 din Ardeal. La îndrumarea lui Nicolae Bălcescu, s-a întors în Transilvania și a contribuit la organizarea mișcării revoluționare, ca mobilizator și conducător. În plan filologic, din dorința de a purifica limba română de influențele vecine, a încercat să reconstituie limba română din secolul al XIII-lea, dinaintea ocupației maghiare. El a pornit de la ideea că menirea omului de știință este de a servi patria prin demersul de a îndrepta limba și de a îndepărta cuvintele
August Treboniu Laurian () [Corola-website/Science/300767_a_302096]
-
și rotunjită, deși nu e un alt deal, e tot Dealul Boiștea, localnicii o numesc Dealul Pîrăoanilor. Pârăul a săpat de-a lungul timpului în deal o adevărată prăpastie ceea ce creează într-adevăr impresia existenței a două dealuri distincte și vecine. Atât boiștenii cât și pârăoanii parcurg exact aceleași etape în ridicarea coroanei, așa că prezentarea pe care o vom face în continuare va fi făcută cu referire strict la un dintre ele și nu la amândouă. După ce au urcat pe deal
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
și viteza mare a viiturii ajung să smulgă de pe patul uedului cantități enorme de materiale și să le transporte la distanțe mari. Atunci când aluviunile transportate sunt foarte fine, viitura are aspectul unei curgeri noroioase. Prin eroziunea laterală a unor ueduri vecine se formează o întinsă câmpie de eroziune, acoperită cu aluviuni (glacisuri) pe care apele divaghează. Zonele din avalele acestor câmpii de eroziune se caracterizează prin predominarea conurilor de împrăștiere nisipoase, cu dune și brațe părăsite, unde stagnează uneori bălți, ("maaders
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
de aliniament sistematic. Ele poartă în Sahara numele de akle și corespund regiunilor cu vânturi violente, care suflă din toate direcțiile. Uneori, culmile dunelor iau aspectul unor creste fumegânde, ușor curbate, numite sif. În locurile unde efectul mai multor turbioane vecine este maxim, pe culmea dunelor se formează niște ridicături piramidale - dune piramidale - caracterizate printr-o mare instabilitate. După forma lor dunele au fost clasificate în cinci categorii: litorale, barcane, transversale (în W), parabolice și longitudinale. Extinderea și dezvoltarea lor sunt
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
școală cu 59 de elevi. În 1925 comuna apare tot în plasa Buzău a aceluiași județ, primind însă în componență și satul Gura Bâscei (anterior în comuna Mărunțișu) și pierzând satul Buda (cu subdiviziunea Crăciunești) care a fost transferat comunei vecine Lapoș. Satul Buda-Crăciunești a revenit la comuna Cislău în 1931, când comuna este listată oficial ca având în compunere satele: Aninoasa, Bărăști, Buda-Crăciunești, Cislău, Gura Bâscii și Scărișoara. În 1950 a devenit parte a raionului Cislău din regiunea Buzău și
Comuna Cislău, Buzău () [Corola-website/Science/300806_a_302135]
-
slavă a numelui “Calu, Calen”, care înseamnă “noroi” sau “noroios”, dar în toată zona Căianului nu există decât două denumiri toponimice slave: Prihodiste și Zapodine, celelalte sunt de origine latină și românească. Denumirea de “mic” este dat de populația așezării vecine Căianu Mare, lucru plauzibil din moment ce toți locuitorii erau iobagi în Căianu Mare, având mai mulți copii, populația fiind mai mare la început. În urma intervievării unui bătrân de 92 de ani, acesta spunea că la început în Căianu Mare erau 43
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
1 228 de delegați care au semnat actul Unirii de la Alba Iulia. Făurirea României Mari, reforma agrară din 1922 au adus la prosperitatea populației care pe lângă agricultură au inventat ocupații noi pentru a-și extinde proprietatea funciara, « luid-o pe dinaintea satelor vecine » după cum arăta revista "Sociologie Românească" condusă de Dumitrie Gusti. Perioada celui de-al doilea război mondial, anul ocupației hortiste, a frânat dezvoltarea socio-economica a comunei, a dus la secerarea multor vieți omenești, la sărăcirea populației, iar după război locuitorii cumpără
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
Sociologie Românească" condusă de Dumitrie Gusti. Perioada celui de-al doilea război mondial, anul ocupației hortiste, a frânat dezvoltarea socio-economica a comunei, a dus la secerarea multor vieți omenești, la sărăcirea populației, iar după război locuitorii cumpără pământ în satele vecine extinzându-se pe toate locurile prielnice agriculturii pana aproape de Dej. Perioada comunista a dus la părăsirea satului de către o buna parte a populației creându-se un excedent de forța de munca prin colectivizare. Dacă nu ar fi existat migrația sat-oraș
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]