106,336 matches
-
instrument pentru evaluarea potențialului creativ. Persoanele creative posedă multe caracteristici/trăsături distincte care le diferențiază semnificativ de persoanele mai puțin creative sau chiar noncreative. Davis (1999) a "inventariat" peste 200 trăsături de personalitate și adjective ale atitudinii creative,găsite în literatură asupra creativității, și le-a împărțit în trăsături pozitive, social dezirabile și trăsături negative, potențial supărătoare. Dintre acestea, în ordinea caracteristicilor importante sunt: imaginația, sensibilitatea la probleme, curiozitatea, intuiția, descoperirea ideilor, toleranța pentru ambiguitate, independența (autonomia), originalitatea etc.. "Independența (autonomia
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
de rege, iar codul de legi ale Ierusalimului a fost editat de-a lungul timpului, acesta nefiind creația unică a lui Godefroy. Rolul lui Godfroy a fost descris de Albert de Aix și de Raimond de Aguilers printre alții. În literatura populară, Godfroy era eroul a numeroase cântece populare franceze. Torquato Tasso l-a făcut pe Godfroy eroul principal al poemului său epic Gerusalemme Liberata iar Dante în Divina Comedie îl plasează pe Godfroy în Paradisul lui Marte împreună cu ceilalți "luptători
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
a fost descrisă de Geoffrey din Paris drept ""frumusețea frumuseților...în regat dacă nu în întreaga Europă."" Aceste cuvinte nu reprezentau doar politețe și lingușire din partea unui cronicar devreme ce tatăl și fratele Isabelei erau considerați bărbați frumoși în istoria literaturii iar Isabela semăna cu tatăl său și nu cu mama sa Ioana de Navara, o femeie grăsuță cu complexe. Eduard și Isabela au avut patru copii. Ca regină, tânăra Isabela s-a confruntat cu numeroase provocări. Eduard era frumos, dar
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
(n. 11 august 1897 - d. 28 noiembrie 1968) a fost o importantă scriitoare de literatură pentru copii engleză, cărțile ei fiind traduse în peste 90 de limbi și vândute în peste 600 de milioane de exemplare. A scris câteva serii de cărți, printre care cele mai importante sunt Faimoșii cinci (1942 - 1963, cu personajele copiii
Enid Blyton () [Corola-website/Science/318516_a_319845]
-
din Cernăuți, lucrând după aceea în calitate de consultant literar la Uniunea Scriitorilor din Moldova. Este autorul studiului monografic "Andrei Lupan" (1958) și al culegerilor "Analize și aprecieri" (1959), "Ecouri critice" (1963), "Articole critice" (1966) în care dezvăluie realizările și indică particularitățile literaturii basarabene din perioada postbelică, legitățile și tendințele de dezvoltare a genurilor literare de bază. Se orientează spre anumite probleme de estetică și teorie literară: raportul dintre adevărul vieții și adevărul artistic, corelația dintre fond și formă, general-umanul și contemporaneitatea în
Ramil Portnoi () [Corola-website/Science/318540_a_319869]
-
basarabene din perioada postbelică, legitățile și tendințele de dezvoltare a genurilor literare de bază. Se orientează spre anumite probleme de estetică și teorie literară: raportul dintre adevărul vieții și adevărul artistic, corelația dintre fond și formă, general-umanul și contemporaneitatea în literatură, specificitatea imaginii poetice ș.a. În domeniul istoriei literare desfășoară o intensă muncă de valorificare și interpretare a clasicilor literaturii române de pe poziții estetice. Îngrijește primele ediții "Ion Creangă" și "Mihai Eminescu", însoțindu-le cu ample studii introductive și comentarii, creației
Ramil Portnoi () [Corola-website/Science/318540_a_319869]
-
de estetică și teorie literară: raportul dintre adevărul vieții și adevărul artistic, corelația dintre fond și formă, general-umanul și contemporaneitatea în literatură, specificitatea imaginii poetice ș.a. În domeniul istoriei literare desfășoară o intensă muncă de valorificare și interpretare a clasicilor literaturii române de pe poziții estetice. Îngrijește primele ediții "Ion Creangă" și "Mihai Eminescu", însoțindu-le cu ample studii introductive și comentarii, creației lui Ion Creangă consacrându-i și o substanțială monografie "Ion Creangă" (1953, 1966), în care analizează legătura organică a
Ramil Portnoi () [Corola-website/Science/318540_a_319869]
-
Cântecul Lăpușniței" (1953), "Păsăruici nezburătoare" (1957), "Casă trainică" (1963), "Ion al lui Ion" (1968) - toate inspirate din viața satului colhoznic, la baza pieselor sale aflându-se conflictul dintre nou și vechi, bine și rău ș.a. Este autor de manuale de literatură pentru clasele a IX-a și a X-a și coautor la "Literatura sovietică moldovenească" (vol.I, 1958), " Schiță asupra istoriei literaturii sovietice moldovenești" (1963, în l. rusă) ș.a. Traduce din Aleksandr Pușkin, Nicolai Ostrovski, Anton Cehov, Maxim Gorki, Mihail
Ramil Portnoi () [Corola-website/Science/318540_a_319869]
-
1968) - toate inspirate din viața satului colhoznic, la baza pieselor sale aflându-se conflictul dintre nou și vechi, bine și rău ș.a. Este autor de manuale de literatură pentru clasele a IX-a și a X-a și coautor la "Literatura sovietică moldovenească" (vol.I, 1958), " Schiță asupra istoriei literaturii sovietice moldovenești" (1963, în l. rusă) ș.a. Traduce din Aleksandr Pușkin, Nicolai Ostrovski, Anton Cehov, Maxim Gorki, Mihail Șolohov ș.a.
Ramil Portnoi () [Corola-website/Science/318540_a_319869]
-
pieselor sale aflându-se conflictul dintre nou și vechi, bine și rău ș.a. Este autor de manuale de literatură pentru clasele a IX-a și a X-a și coautor la "Literatura sovietică moldovenească" (vol.I, 1958), " Schiță asupra istoriei literaturii sovietice moldovenești" (1963, în l. rusă) ș.a. Traduce din Aleksandr Pușkin, Nicolai Ostrovski, Anton Cehov, Maxim Gorki, Mihail Șolohov ș.a.
Ramil Portnoi () [Corola-website/Science/318540_a_319869]
-
Liberă" (Munchen, 1993) și la redacția ziarului "Orlando Sentinel" (Orlando-SUA, 1994). Din penutlimul an de studenție (1979) se angajează ca reporter la ziarul "Tinerimea Moldovei", unde lucrează până în 1983, inițial semnând "Valeriu Butnaru". Concomitent colaboreză cu publicațiile "Învățământul Public" și "Literatura și Arta". Între 1985 și 1991 este angajat al revistei literar-artistice pentru tineret "Orizontul" (ulterior - "Columna"), perioadă în care, ca publicist, se încadrează plenar în Mișcarea de renaștere și eliberare națională a basarabenilor. Activează ca redactor-șef adjunct (redactor - deputatul
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Botoșani, precum și la Teatrul TV Chișinău și la cel de la Radio Moldova. A debutat cu piesa "Procedeul de ju-jitsu" (1986). Au urmat : Este autorul a două dramatizări după scrieri în proză de maeștri străini ai literaturii contemporane: Scrierile dramatice ale lui Val Butnaru, spectacolele montate (uneori cu asistența regizorală a autorului) au fost menționate cu numeroase premii și diplome de laureat, beneficiind de cronici, recenzii și prezentări favorabile în presa culturală, la radio și TV, la
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
bine împreună, iar prietenia dintre ei a durat tot restul vieții lor. Alberto Arbasino a comentat că filmul lui Visconti a fost o operațiune reacționară tipică Italiei, care s-a folosit de un roman bun pentru a susține fondarea unei literaturi acceptabile de dreapta. Filmul a circulat în numeroase versiuni. Prima versiune a lui Visconti avea o durată de 205 minute, dar a fost considerată a fi prea lungă; el a tăiat-o la 185 minute pentru lansarea oficială, considerând aceasta
Ghepardul (film) () [Corola-website/Science/318549_a_319878]
-
Uniunii Sovietice. A lucrat în calitate de propagandist al comitetului raional de partid Kotovsk (astăzi Hîncești), de secretar al comitetului executiv raional, de redactor al gazetei “Satul socialist” editată de secția politică a Stației de mașini și tractoare, de șef al secției literatură artistică și de redactor-șef al editurii de stat din Moldova. A fost apoi transferat în secția propagandă și agitație a CC al partidului comunist din Moldova, unde s-a ocupat de presă. Din iunie 1957 pînă în iunie 1961
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
ori. Pe de altă parte, el a fost leagănul celei mai strălucitoare civilizații a evului mediu, a cărei influență s-a făcut simțită spre toate orizonturile. Prin propaganda religioasă, prin formele savante de guvernare, prin dezvoltarea meșteșugurilor și comerțului, prin literatura și arta sa, Constantinopol-ul a fost educatorul popoarelor Europei răsăritene, dar și apusul Europei, lumea arabă și turcă îi datorează foarte mult. O primă încercare majoră de cucerire a Constantinopol-ului a fost cea condusă de sultanul Murad al II-lea
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
marile puteri : Rusia, Austro-Ungaria, Franța și Anglia. Bogăția anterioară, din sec. al 16-lea și al 17-lea, datorată cuceririlor teritoriale largi și a exploatării popoarelor supuse, a permis dezvoltarea unei civilizații specifice de sincretism, fără aporturi semnificative, cu o literatură inspirată din clasicii persani, cu o arhitectură originală, dezvoltată de marele arhitect Sinan (1490-1588), arhitectură care a acoperit Constantinopol-ul și marile orașe cu moschei încadrate de minarete svelte, cu ornamentații din faianță policromă, datorată artizanilor aduși din Tabriz-ul persan și
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
este chemat profesor extraordinar la Catedra de filologie slavă a Universității din Cernăuți, post pe care se va titulariza în 1929. De aici se va transfera ulterior la București. Tot în 1929 este ales președinte al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, funcție pe care o va deține până în 1942. În această perioadă este și președintele asociației Przyjaciele Polski. Publicația polonă „Słowo Pomorskie” notează că la 17 iulie 1929, o delegație constituită din 26 de universitari, ingineri ș.a.m.
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
Nandriș și pe Panaitescu drept „tineri cercetători de cea mai bună tradiție Hasdeu-Bogdan-Iorga”. Datorită prestigiului științific căpătat, Grigore Nandriș devine membru al Comisiei Dicționarului Academiei de Științe din Cracovia și i se acordă Medalia de Argint a Academiei Poloneze pentru Literatură din Varșovia. În 1940 este deputat de Suceava în gruparea liberală. Căsătorit în 1937 cu Mabel W. Farley, fiica reverendului W. J. Farley, profesor la Colegiul Universitar din Londonderry (Irlanda), Grigore Nandriș este trimis în mai 1940 în misiune oficială
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
este un identificator utilizat de un numar de sisteme de date astronomice specific literaturii de referință. a fost dezvoltat pentru a fi utilizat în "SIMBAD" și în "Baza de date extragalactica NAȘĂ/ IPAC" (NED), dar acum este folosit pe scara mai largă, de exemplu, în "Sistemul de Date Astrofizice NAȘĂ" (A"strophysics Dată System
Bibcode () [Corola-website/Science/318637_a_319966]
-
termocentralelor, indiferent dacă ele folosesc drept sursă de căldură energia combustibililor, fosili sau biomasă, energia nucleară sau energia solară. Cu ajutorul lui se obține peste 80 % din curentul electric produs pe plan mondial. În limba română numele ciclului este cel din literatura tehnică germană, unde a fost denumit în cinstea lui Rudolf Clausius și William John Macquorn Rankine ca întemeietori ai termodinamicii, dar acum pe plan mondial este cunoscut drept ciclul Rankine, deoarece W. Rankine a dezvoltat termodinamica vaporilor. Ciclul descrie funcționarea
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
toamna anului 1971. Ivasiuc, în "Păsările", s-a conformat cererilor cenzorului prin justificarea arestării protagonistului și punând poliția secretă într-o lumină pozitivă. Cu toate acestea, scriitorii erau optimiști că Partidul va tolera o gamă mai largă de teme în literatura creativă. Îmbunătățirea relațiilor dintre Statele Unite și conducătorul blocului comunist din timpul Războiului Rece, a avut un impact asupra vieții cetățenilor. O fabrică Pepsi-Cola s-a deschis la Constanța în anul 1967, produsele sale fiind promovate prin reclame de tip american
Tezele din iulie () [Corola-website/Science/318679_a_320008]
-
în producțiile artistice. Liberalizarea din 1965 a fost condamnată și un index de cărți și autori interziși a fost restabilit. Deși prezentate în termeni de „Umanism socialist”, tezele au marcat de fapt întoarcerea realismului socialist, reafirmând o bază ideologică pentru literatură pe care, teoretic, Partidul a abandonat-o. Diferența a fost adăugarea de către Partidul Comunist Român naționalismului-sponsorizat în istoriografie; citându-l pe Nicolae Iorga într-un alt discurs din iulie 1971, Ceaușescu a afirmat că „omul care nu scrie pentru întregul
Tezele din iulie () [Corola-website/Science/318679_a_320008]
-
chiar opozanți) și să îi aducă în partid după ce a criticat Pactul de la Varșovia și invadarea Cehoslovaciei, dar cu toate acestea, partidul a început să intensifice conflictele între scriitori ca grup și între ei și partid. În 1970, premiile pentru literatură au adus partidul în conflict direct cu Uniunea Scriitorilor. În urma acestui conflict, partidul și-a recuperat privilegiul de a oferi astfel de premii și să determine standardele de valoare. În ciuda acestor presimțiri de conflict, tezele, cu promisiunea lor de neostalinism
Tezele din iulie () [Corola-website/Science/318679_a_320008]
-
în societate cât și în interiorul Bisericii. În sec XII și XIII, cultul Fecioarei Mata luase amploare în rândul burghezilor și celebra elementul feminin ca fiind superior din punct de vedere moral. La aceasta mai contribuiau și povestirile cavalerești romanțate și literatura siropoasă de curte. De asemenea Biserica nu numai că nu încuraja dar nici nu tolera misoginismul extrem. Peter Lombard (1100-1169) a fost un teolog influent care susținea că motivul pentru care Dumnezeu a ales să o creeze pe Eva din
Femeile în Evul Mediu () [Corola-website/Science/318727_a_320056]
-
ș.a. Între anii 1951 și 1961 trăiește în Spania, unde la Madrid desfășoară o multiplă activitate literară în limba română și în limba spaniolă, ca redactor al revistelor ""Libertatea Românească"" și ""Fapta"", luând parte la întemeierea caietului spaniol lunar de literatură ""Punta Europa"". Tot la Madrid este redactor al revistei ""Oriente Europeo"". În 1961 se întoarce la Freiburg, unde rămâne până la sfârșitul vieții, susținând o neîntreruptă activitate literară. Între 1962 și 1966 este redactor pentru probleme de comunicare la ""Forschungsstelle für
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]