104,745 matches
-
pe cer la un moment dat și de mărimea umbrei unui obelisc. El a observat ca în Syene (Assuan), soarele se afla în perioada solstițiului de vară în poziție perpendiculară față de pământ și a fost primul care a calculat perimetrul pământului, din lungimea care îi era cunoscută Syene-Alexandria și unghiului azimutului. El a ajuns la o lungime a meridianului de 11 573 750 m (compară cu valoarea de 10 000 855,764 m obținută de astronomul și matematicianul german Friedrich Wilhelm
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
acceptată astăzi de 40 008 km. Odată cu măsurătorile și determinările făcute asupra razei și circumferinței terestre pe care le-a făcut, Eratosene a pus piatra de temelie a dezvoltării geodeziei ca știință fundamentală pentru măsurarea și reprezentarea formei și dimensiunilor Pământului. Hiparh din Niceea sau "Hipparchus" (circa 190 î.Hr. — circa 120 î.Hr.) este cel mai mare astronom al antichității, fondatorul astronomiei științifice. A utilizat pentru prima dată metodele trigonometrice în astronomie. Totodată, calculează cu mare precizie pentru acele vremuri distanța de la
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
Hiparh din Niceea sau "Hipparchus" (circa 190 î.Hr. — circa 120 î.Hr.) este cel mai mare astronom al antichității, fondatorul astronomiei științifice. A utilizat pentru prima dată metodele trigonometrice în astronomie. Totodată, calculează cu mare precizie pentru acele vremuri distanța de la Pământ la Lună, precum și diametrul celei din urmă. A introdus notiunile de longitudine și latitudine prin împărțirea meridianelor și paralelelor în grade. Tot el a pus bazele proiecțiilor cartografice pentru reprezentarea suprafeței terestre în plan. Hiparh a creat prima hartă precisă
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
î.Hr.) a fost un filozof stoic grec, politician, astronom, geograf și istoric, ultimul nume citat de Strabon în sumarul învățaților preocupați de geografie. Un procedeu original dovedește Poseidonios în determinarea circumferinței terestre, prin observarea stelei Canopus din diverse puncte de pe pămînt. El a remarcat faptul că steaua Canopus este ascunsă vederii în cele mai multe părți ale Greciei, dar că se zărește la orizont din insula Rodos. Poseidonios a măsurat cota lui Canopus la Alexandria și a stabilit că unghiul a fost de
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
insula Rodos. Poseidonios a măsurat cota lui Canopus la Alexandria și a stabilit că unghiul a fost de 1/48 dintr-un cerc. El a estimat distanța de la Alexandria la Rodos la 5000 de stadium, și așa a calculat circumferința Pământului în stadium ca de 48 de ori 5000 = 240 000. Încercarea lui Poseidonios, care a luat în considerație efectul refracției atmosferice, se știe acum că este considerabil inferioară celei a lui Erathostene. Cifra propusă de Eratostene a căpătat o largă
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
Heron (pentru triunghiuri). Scrierile sale, cunoscute ca "„Metrice”" (Geometrie) reprezinta o culegere de formule ale matematicii practice. În jurul anului 62, în cartea sa "„Dioptra”", Heron din Alexandria a demonstrat cum se poate aplica geometria în topografie (care înseamnă literalmente „măsurarea pământului”). A inventat diopterul (dioptra), un instrument optic pentru măsurări geodezice și astronomice. Ptolemeu (în latină "Claudius Ptolemaeus"; circa 87 d.Hr. — circa 165 d.Hr.) a fost un astronom, matematician și geograf grec din epoca helenistică tardivă, în timpul stăpânirii romane
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
geograf grec din epoca helenistică tardivă, în timpul stăpânirii romane a Egiptului, ale cărui teorii au dominat știința până în secolul al XVI-lea. A realizat proiecția cartografică conică dreaptă, care în mare parte este valabilă și astăzi, pentru a putea reprezenta Pământul în forma sa sferică pe o hartă. De o importanță istorică deosebită este lucrarea sa "„Geographia”", în care Ptolemeu folosește o rețea asemănătoare paralelelor și meridianelor, care a servit multe secole în orientarea pe hărți. Lucrarea sa, însoțită de 27
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
folosește o rețea asemănătoare paralelelor și meridianelor, care a servit multe secole în orientarea pe hărți. Lucrarea sa, însoțită de 27 de hărți care consituie primul atlas geografic cunoscut, reprezintă o introducere la realizarea hărților și se referă la reprezentarea Pământului în forma sa sferică. Globul pământesc este împărțit în 360° cu Meridianul Zero care trece prin insula Ferro. Astfel au fost stabilite coordonatele celor mai importante orașe și localități. Tot lui Ptolemeu i se datorează unele denumiri geografice, de exemplu
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
-o Ptolemeu nu a putut fi schimbată timp de circa 14 secole. Ea însă nu reprezintă nici o îmbunătățire substanțială față de harta veche de 300 de ani a lui Eratostene. Cosmologia sa geocentrică a fost utilizată până în secolul al XVII-lea. Pământul era centrul universului, în jurul căruia se roteau Luna, planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn și Soarele. Ptolemeu nu a acceptat niciodată ipoteza heliocentrică în care credeau mai mulți astronomi de dinaintea sa. Totuși, fără ajutorul binoclului, el a reușit să
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
printr-un unghi drept pentru marcarea unghiurilor drepte si aliniamentelor. Totuși, din punct de vedere teoretic au fost puține realizări în lumea romană. Lucrețiu (Titus Lucretius Carus) (circa 99 î.Hr.- circa 55 î.Hr.), poet și filozof, abordează și problema formei Pământului în singura sa lucrare cunoscută, poemul filozofic "„De Rerum Natura”" ("Despre natura lucrurilor"). Lucrețiu s-a opus conceptului de Pământ sferic, pentru că el a considerat că un univers infinit nu ar avea niciun centru spre care ar tinde organismele grele
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
în lumea romană. Lucrețiu (Titus Lucretius Carus) (circa 99 î.Hr.- circa 55 î.Hr.), poet și filozof, abordează și problema formei Pământului în singura sa lucrare cunoscută, poemul filozofic "„De Rerum Natura”" ("Despre natura lucrurilor"). Lucrețiu s-a opus conceptului de Pământ sferic, pentru că el a considerat că un univers infinit nu ar avea niciun centru spre care ar tinde organismele grele. Astfel, el a crezut că ideea cum că animalele aflate în partea opusă a globului (la antipozi) ar putea merge
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
putea merge cu susul în jos este ridicolă și absurdă: În secolul I d.Hr., Pliniu cel Bătrân (sau Plinius Maior; 23 - 79), a pretins în lucrarea sa "„Naturalis Historia”" (Istoria naturală) că toată lumea este de acord cu privire la forma sferică a Pământului, deși disputele au continuat în ceea ce privește antipozii și asupra felului cum este posibil ca oceanul să se mențină într-o formă curbată. Pliniu a considerat și posibilitatea unei sfere imperfecte, "„... ca o formă de con de pin.”" În China antică, credința
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
în ceea ce privește antipozii și asupra felului cum este posibil ca oceanul să se mențină într-o formă curbată. Pliniu a considerat și posibilitatea unei sfere imperfecte, "„... ca o formă de con de pin.”" În China antică, credința predominantă a fost că Pământul este plat și pătrat, în timp ce cerurile sunt rotunde, o presupunere practic necontestată până la introducerea astronomiei europene în secolul al XVII-lea. Cercetătorul francez Jean-Claude Martzloff subliniază că nu a existat nici un concept despre un Pământ rotund în astronomia antică chineză
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
credința predominantă a fost că Pământul este plat și pătrat, în timp ce cerurile sunt rotunde, o presupunere practic necontestată până la introducerea astronomiei europene în secolul al XVII-lea. Cercetătorul francez Jean-Claude Martzloff subliniază că nu a existat nici un concept despre un Pământ rotund în astronomia antică chineză: După cum s-a menționat în cartea "„Huainanzi” "(„Filozofii din Huainan”), în secolul al II-lea î.Hr., astronomii chinezi au inversat metoda de calcul a lui Eratostene pentru circumferința Pământului, pentru a calcula înălțimea Soarelui deasupra
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
a existat nici un concept despre un Pământ rotund în astronomia antică chineză: După cum s-a menționat în cartea "„Huainanzi” "(„Filozofii din Huainan”), în secolul al II-lea î.Hr., astronomii chinezi au inversat metoda de calcul a lui Eratostene pentru circumferința Pământului, pentru a calcula înălțimea Soarelui deasupra Pământului. Prin asumarea că Pământul este plat au ajuns la o distanță de 100 000 de Li (aproximativ 200 000 km), o valoare mult mai scurtă decât distanța corectă de 150 milioane km. Modelul
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
rotund în astronomia antică chineză: După cum s-a menționat în cartea "„Huainanzi” "(„Filozofii din Huainan”), în secolul al II-lea î.Hr., astronomii chinezi au inversat metoda de calcul a lui Eratostene pentru circumferința Pământului, pentru a calcula înălțimea Soarelui deasupra Pământului. Prin asumarea că Pământul este plat au ajuns la o distanță de 100 000 de Li (aproximativ 200 000 km), o valoare mult mai scurtă decât distanța corectă de 150 milioane km. Modelul unui ou a fost adesea folosit de
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
chineză: După cum s-a menționat în cartea "„Huainanzi” "(„Filozofii din Huainan”), în secolul al II-lea î.Hr., astronomii chinezi au inversat metoda de calcul a lui Eratostene pentru circumferința Pământului, pentru a calcula înălțimea Soarelui deasupra Pământului. Prin asumarea că Pământul este plat au ajuns la o distanță de 100 000 de Li (aproximativ 200 000 km), o valoare mult mai scurtă decât distanța corectă de 150 milioane km. Modelul unui ou a fost adesea folosit de astronomi chinezi, cum ar
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
corectă de 150 milioane km. Modelul unui ou a fost adesea folosit de astronomi chinezi, cum ar fi Zhang Heng (78-139 d.Hr.), pentru a descrie cerurile ca sferice: În cosmologia vechilor credințe indiene (jainism și budism) se credea că Pământul este un disc format din patru continente grupate în jurul unui munte central, Muntele Meru, ca petalele unei flori. Un ocean exterior înconjoară aceste continente. Acest punct de vedere tradițional budist și jainist despre cosmologie descrie cosmosul ca un vast ocean
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
formă de disc, (de amploarea unui sistem planetar mic), delimitat de munți, în care continentele sunt ca niște mici insule. Matematicianul indian Aryabhata (476 - 550) a fost un pionier al astronomiei matematice. În lucrarea sa "„Ăryabhațīya”", printre altele, el descrie pământul ca fiind o sferă care se rotește în jurul axei sale. "„Ăryabhațīya”" este împărțită în patru secțiuni: "Gitika", "Ganitha" (matematică), "Kalakriya" (luarea în considerare a timpului) și "Gola" (sfera cerească). Descoperirea că pământul se rotește în jurul axei sale de la vest la
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
În lucrarea sa "„Ăryabhațīya”", printre altele, el descrie pământul ca fiind o sferă care se rotește în jurul axei sale. "„Ăryabhațīya”" este împărțită în patru secțiuni: "Gitika", "Ganitha" (matematică), "Kalakriya" (luarea în considerare a timpului) și "Gola" (sfera cerească). Descoperirea că pământul se rotește în jurul axei sale de la vest la est este descrisă în "„Ăryabhațīya”" (Gitika 3,6; Kalakriya 5; Gola 9,10;). De exemplu, el a explicat că mișcarea aparentă a corpurilor cerești este doar o iluzie (Gola 9), făcând următoarea
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
vest la est este descrisă în "„Ăryabhațīya”" (Gitika 3,6; Kalakriya 5; Gola 9,10;). De exemplu, el a explicat că mișcarea aparentă a corpurilor cerești este doar o iluzie (Gola 9), făcând următoarea comparație: Aryabhatiya estimează, de asemenea, circumferința Pământului cu o precizie de 1%, ceea ce este remarcabil. Aryabhata a calculat razele orbitelor planetelor în funcție de distanța Pământ-Soare și perioadele lor de rotație în jurul Soarelui. De asemenea, savantul a dat explicația corectă a eclipselor lunare și solare și explicația că Luna
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
precolumbiană se știu puține lucruri. Judecând după vestigiile arhitecturale (orașe, temple, piramide etc.) păstrate de la civilizațiile precolumbiene (mayași, azteci, incași ș.a.), putem presupune că aceste popoare aveau cunoștințe tehnice destul de avansate încât să le permită edificarea acestora. Mayași credeau că Pământul este plat ca un disc și nu și-au dat seama că el se învârte în jurul Soarelui. Civilizația maya, deși era extrem de avansată, nu a cunoscut invenții precum roata, sticla sau moneda. Deși posedau cunoștințe astronomice extrem de avansate, mayașii nu
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
NEAR ("Near Earth Asteroid Rendezvous") Shoemaker este o sondă spațială lansată la 17 februarie 1996 de către agenția spațială americană, NASA, în scopul studierii asteroidului 433 Eros, unul dintre cei mai mari asteroizi din apropierea Pământului. a fost prima misiune a programului Discovery al NASA care este format din misiuni interplanetare cu costuri și durate de dezvoltare limitate. Această sondă de 800 kg, dintre care 56 de kilograme de instrumente științifice, avea ca obiectiv determinarea principalelor
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
ale asteroidului Eros și i-a măsurat talia, masa și distribuția acesteia, cât și câmpul său magnetic. Aceste date au permis precizarea relațiilor care există între asteroizi, comete și meteoriți. Ele au permis definirea principalelor caracteristici ale unui asteroid din apropierea Pământului. În sfârșit, ele au dezvoltat înțelegerea noastră asupra materiei și a condițiilor în care s-au format și au evoluat planetele. Numeroase mici corpuri cerești (comete, asteroizi și meteoroizi) circulă în partea centrală a Sistemului nostru Solar și, pe o
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
fi comete adormite sau stinse. Majoritatea asteroizilor circulă între orbitelor planetelor Marte și Jupiter. Cei care sunt situați la mai puțin de 1,3 unități astronomice de Soare (400 din cei 7000 de asteroizi recenzați) au fost numiți "asteroizi din apropierea Pământului" și sunt susceptibili să percuteze Terra. Orbitele acestor asteroizi evoluează relativ rapid, la scară geologică, ca urmare a coliziunilor și interacțiunilor gravitaționale cu planetele interioare. Asteroizii din această categorie nu par să aibă caracteristici specifice, dar formează un eșantion reprezentativ
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]