105,057 matches
-
traiectoria acestui original și plin de demnitate talent, l-ași vedea asemeni unui râu solar, vărsându-se furtunos printre ziduri vechi și noi, prin fluorescența pietroasă a reliefului, străbătând cu iuțeală verdele șesurilor și apropiindu-se tot mai domol de sufletele noastre, le luminează, le înnobilează și le cheamă blând spre Universul Luminii.”" Leonida LARI, poetă, publicistă, scriitoare, 2004 <nowiki>***</nowiki> "„(...)Rămânând liric și poetic la începuturile creației sale, A. Mudrea evoluționează, realizând tablouri de un profund caracter dramatic, specific timpurilor
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
E frig fără himere”", revista „Tinerimea Moldovei”, Chișinău, Moldova 1989 Gescu Clima, "„Ocrotirea sentimentelor sacre”", ziarul „Moldova Socialistă”, Chișinău, Moldova 1989 "„Pictură”": [reprod.] Andrei Mudrea, revista „Orizontul”. Nr. 8. Chișinău, Moldova 1989 Zbîrciog Vlad, "„Mudrea Andrei”, cartea „Vămi pentru valorile sufletului”". Chișinău, Moldova 1990 Bălteanu Lorina, "„Prăsadul lui Andrei Mudrea”", revista „Tinerimea Moldovei”. Chișinău, Moldova 1990 "„Zodie”, „Pătrundere...”": [reprod.] Andrei Mudrea, revista „Moldova”. Nr. 4. Chișinău, Moldova 1990 Nedelescu Vasile, "„Trăiesc sub obsesia albului...”", revista „Moldova. Nr. 4. Chișinău, Moldova 1991
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
1995 Spânu Constantin, "„Interacțiuni structural-semantice în pictura lui Mudrea”", ziarul „Literatura și Arta”. Nr. 5. Chișinău, Moldova 1995Rapegno Julien, "„Les artistes de Sologne”", ziarul „La Nouvelle Republique du Centre Ouest”. 19 Iulie. Franța 1995 Popescu Leonid, „"Andrei Mudrea pictează cu Sufletul"”, ziarul „Literatura și Arta”. 31 August. Chișinău, Moldova 1995 Rapegno Julien, "„Les artistes plastiques font Salon”", „La Nouvelle Republique du Centre Ouest”. Noiembrie 6. Franța 1995 Rapegno Julien, "„Un Congres des expositions”". 24 Noiembrie. Saint-Malo, Franța 1996 "„Dialog”, „Omagiu lui
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
Gafton Marcela, "„Artiștii sunt obligați să slujească frumusețea”", ziarul „Țara”. Nr. 89. 20 August. Chișinău, Moldova 2001 "„Ritual”, „Ducerea crucii”, „Fuga în Egipt”, „Cina cea de Taină”": [reprod.] Andrei Mudrea, revista „Cugetul”. Chișinău, Moldova 2002 Sînchetru Nicolae, "„Pictura este esența sufletului meu”", ziarul „Natura”. Nr. 6. Iunie. Chișinău, Moldova 2002 "„A. Mudrea”", revista „Atelier”. Nr. 1-2. Chișinău, Moldova 2002 Brigalda-Barbas Eleonora, "„Evoluția picturii de gen din Republica Moldova (1945-2000)”", editura „Știința”. Chișinău, Moldova 2003 Dabija Nicolae, "„Cerul pe Pământ”", ziarul „Literatura și
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
mediteraneene și portrete. Artistul s-a făcut remarcat că un maestru al desenului și schiței. Din perioada să română au rămas numeroase studii în cărbune sau cretă, care prefigurau picturile sale ulterioare. Studiile sale pentru tablouri precum „Sic transit...” și „Sufletele pe malul râului Acheron”, erau schițate pe hârtie albastră, violet-levănțică sau portocalie, care accentuau jocurile de lumină și făceau să contrasteze formele. Pentru picturile peisagistice erau create în pastel, acvaforte și guașa. Nudurile lui Hirémy-Hirschl erau cunoscute prin senzualitatea lor
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
boltei furtunoase.” Pictură a fost executată într-o gamă limitată de culori - albastru, gri, negru, alb, având și tuse de auriu și nuanțe mai calde în redarea cărnii dezgolite a femeii din avanscena. O altă lucrare însemnată a lui Hirémy-Hirschl, „Sufletele pe malul Acheronului” prezintă o mulțime de suflete moarte așteptând să fie transferate dincolo de răul Acheron. Mai încolo se zărește barcă cărăușului Charon. Mijlocul tabloului este dominat de figură marcantă a zeului Hermes Psihopompul (Transportorul de suflete) asaltat de numeroase
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
gamă limitată de culori - albastru, gri, negru, alb, având și tuse de auriu și nuanțe mai calde în redarea cărnii dezgolite a femeii din avanscena. O altă lucrare însemnată a lui Hirémy-Hirschl, „Sufletele pe malul Acheronului” prezintă o mulțime de suflete moarte așteptând să fie transferate dincolo de răul Acheron. Mai încolo se zărește barcă cărăușului Charon. Mijlocul tabloului este dominat de figură marcantă a zeului Hermes Psihopompul (Transportorul de suflete) asaltat de numeroase suflete care îl implora să le scutească de
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
a lui Hirémy-Hirschl, „Sufletele pe malul Acheronului” prezintă o mulțime de suflete moarte așteptând să fie transferate dincolo de răul Acheron. Mai încolo se zărește barcă cărăușului Charon. Mijlocul tabloului este dominat de figură marcantă a zeului Hermes Psihopompul (Transportorul de suflete) asaltat de numeroase suflete care îl implora să le scutească de ultimul drum spre infern. Artistul a fost și membru în „Asociația Artiștilor Gravori din Romă” (Gruppo Româno Incisori Artiști). În Italia s-a împrietenit cu pictorul Max Roeder (1866-1947
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
pe malul Acheronului” prezintă o mulțime de suflete moarte așteptând să fie transferate dincolo de răul Acheron. Mai încolo se zărește barcă cărăușului Charon. Mijlocul tabloului este dominat de figură marcantă a zeului Hermes Psihopompul (Transportorul de suflete) asaltat de numeroase suflete care îl implora să le scutească de ultimul drum spre infern. Artistul a fost și membru în „Asociația Artiștilor Gravori din Romă” (Gruppo Româno Incisori Artiști). În Italia s-a împrietenit cu pictorul Max Roeder (1866-1947) și cu istoricul artelor
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
parte a lunii octombrie, tinerii să se strângă în jurul unui foc mare de lumne, la asfințit, strigând până spre zori "focul lui Sâmedru!". Tot în aceeași seară, bătrânii satului le împart celor tineri colăcei însoțiți de cuvintele "să fie de sufletul lui Sâmetru".
Sâmedru () [Corola-website/Science/335436_a_336765]
-
scrie iubitei într-o scrisoare din 27 septembrie 1914: „Eu gândesc că timpul viselor fără rost mi s-a fârșit cu terminarea liceului deodată... șiraguri de vise mi-au murit atunci și tot atâtea păreri de rău mi-au sfâșiat sufletul... Unde-mi sunt planurile de filozofie, unde cele de publicist?”. Cornelia se va logodi în 1915 cu un teolog, iar Emil se va resemna. Emil Rebreanu este încorporat în august 1914. În decursul unui an de luptă, el a fost
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
și cu Elena Haliță, corespondenta Martei Domșa din roman. Revine pe front și hotărăște să li se alăture conaționalilor săi români, în loc să lupte împotriva lor. Constantin Kirițescu a scris: „Apropiindu-se de pământul românesc, Rebreanu a auzit chemarea secretă din sufletele fraților săi, șoptindu-i de dincolo de tranșee. Între datoria cazonă nefirească și datoria sfântă de român, Rebreanu a luat-o în seamă pe cea din urmă”. Astfel, în noaptea de 10-11 mai 1917, după ce a fugit din infirmeria unde era
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
editura "Casa Școalelor" lucrarea "Japonia", cu 2 volume: "Japonia, viața și obiceiurile și Japonia, arta, femeia, viața socială". Autorul ei, Ion Timuș, vorbește cititorului român despre Tanka și Haiku În anul 1937, Traian Chelariu publică o antologie de poezie japoneză "Suflet nipon", cu traduceri din tanka si haiku. Traducătorul va respecta prozodia tradițională 5-7-5, adăugânu-i fiecărui poem un titlu. <poem>Ah, ciocârlia! cântă ziua întreagă câtu-i de lungă. Prețul banului: Cât valorează oare un milion de koukou? Rouă pe bambuși!</poem
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
el vor rămâne veșnic.„ Islamul împarte păcatele în două categorii: păcate mari și mici. Exegeții, deși au opinii diferite în abordarea păcatelor mari, iau că referință hadit-ul ”Evitați cele șapte lucrurile nocive: aducerea de asociați lui Allah, magia , uciderea unui suflet nevinovat, cheltuirea averilor orfanilor, aplicarea dobânzilor, fugă de pe câmpul de luptă și defăimarea femeilor caste și credincioase.” la care se adaugă, în funcție de școală juridică islamică de care aparțin, alte păcate. Păcatele mici sunt și ele enumerate fără o pedeapsă anume
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
satul "Gökçeli" ( Anatolia de nord-est), în timp ce statuile cu figuri de cămile reprezentau satul "Karakoyunlu" ( aceeași regiune) . În ziua morților, familiile celor decedați pregătesc pilaf, halva, dar și alte mâncăruri, dulciuri, fructe, pe care le duc la cimitir, rugându-se pentru sufletele persoanelor decedate. Mâncarea este dată oamenilor nevoiași din apropierea cimitirului. În majoritatea cazurilor acest ritual este realizat de femei, în timp ce bărbații se duc în grup la cimitir , unde fac o slujbă, după care se întorc acasă. Noaptea ce leagă ultima zi
Sărbătoarea Anului Nou în Iğdır (Turcia) () [Corola-website/Science/331927_a_333256]
-
Înalt. Lui Mike îi este arătată o mică cutie neagră și i se spune să pună mâna pe ea. După ce caseta îi prinde mâna, lui Mike i se spune că nu-i va mai fi frică și după ce panica din sufletul său dispare cutia neagră îi dă drumul. Noțiunea că frica însăși este ucigașul este stabilită și acest lucru este ceea ce-l propulsează pe Mike spre confruntarea finală a filmului cu Omul Înalt. Mike este urmărit de slujitorii Omului Înalt, piticii
Phantasm (film) () [Corola-website/Science/331930_a_333259]
-
de pe malul fluviului Enisei aveau o formă zoomorfică, ceea ce înseamnă că erau mai vechi decât ale celorlalte triburi. Primii ,ongoni” erau realizați din craniul, scheletul și pielea umplută a animalului considerat totem. Se credea că în ongonul confecționat astfel trăiește sufletul animalului socotit totem. Ongon cu timpul a ajuns să capete și rolul de protector al animalelor domestice, dar și purtător de noroc în timpul deplasărilor la vânătoare. În cazul primelor triburi turcice bolile erau determinate prin localizarea totemului în corpul omenesc
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
șamaniți acest termen desemna animalul lăsat slobod pentru ,ongon” (idol) . Cuvântul ,îdîk” este întâlnit și în , Divanü lügati't Türk” ( Dicționarul limbii turce) și este definit ca orice viețuitoare care este considerată sacră și animalul care este lăsat slobod, destinat sufletului stăpânului. Unui astfel de animal nu i se tundea lâna sau părul și nici nu era încărcat cu poveri. Sufletul proprietarului animalului era adevăratul stăpân al lui și nu persoana în sine. După moarte sufletul stăpânului era transportat de animal
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
Dicționarul limbii turce) și este definit ca orice viețuitoare care este considerată sacră și animalul care este lăsat slobod, destinat sufletului stăpânului. Unui astfel de animal nu i se tundea lâna sau părul și nici nu era încărcat cu poveri. Sufletul proprietarului animalului era adevăratul stăpân al lui și nu persoana în sine. După moarte sufletul stăpânului era transportat de animal. Oamenii care trăiau în aceste triburi mureau în timpul vânătorii sau în luptă și nu de moarte naturală deoarece cei ce
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
care este lăsat slobod, destinat sufletului stăpânului. Unui astfel de animal nu i se tundea lâna sau părul și nici nu era încărcat cu poveri. Sufletul proprietarului animalului era adevăratul stăpân al lui și nu persoana în sine. După moarte sufletul stăpânului era transportat de animal. Oamenii care trăiau în aceste triburi mureau în timpul vânătorii sau în luptă și nu de moarte naturală deoarece cei ce mureau din cauza unei boli erau disprețuiți și sufletul lor era considerat rău. Sufletul lor rău
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
și nu persoana în sine. După moarte sufletul stăpânului era transportat de animal. Oamenii care trăiau în aceste triburi mureau în timpul vânătorii sau în luptă și nu de moarte naturală deoarece cei ce mureau din cauza unei boli erau disprețuiți și sufletul lor era considerat rău. Sufletul lor rău aducea numai nenorociri tribului. Bătrânii speriați de această posibilitate, cereau să fie uciși. La baza acestui obicei stătea o cauză economică. Din cauză că tribul suferea de foame, bătrânii nu constituiau decât o povară și
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
După moarte sufletul stăpânului era transportat de animal. Oamenii care trăiau în aceste triburi mureau în timpul vânătorii sau în luptă și nu de moarte naturală deoarece cei ce mureau din cauza unei boli erau disprețuiți și sufletul lor era considerat rău. Sufletul lor rău aducea numai nenorociri tribului. Bătrânii speriați de această posibilitate, cereau să fie uciși. La baza acestui obicei stătea o cauză economică. Din cauză că tribul suferea de foame, bătrânii nu constituiau decât o povară și astfel erau uciși. Odată cu evoluția
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
musulmane și creștine aflăm că această religie avea mulți adepți din regiunile Africii de nord și ale Asiei până în China. Religia maniheistă are ca fundament principiul polilor opuși: frumosul și urâtul, binele și răul, ziua și noaptea, lumina și întunericul, sufletul și materia. Doar poporul uigur a adoptat maniheismul în anul 762 ca religie oficială de stat. În celelalte regiuni turcice această religie era interzisă, iar adepții săi erau omorâți de către nestorieni. Spiritul războinic al triburilor a fost atenuat după cum a
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
în partea dreaptă). De asemenea, există doi îngeri, Munkar și Nakīr, care examinează faptele, o dată ce credinciosul ajunge in mormânt. Îngerul care are în grijă iadul se numește Mălik, iar subordonații săi se numesc "Zabăniya", sau paznici. În Ziua Judecății, „Fiece suflet va veni cu un îmbolditor și cu un martor.”, sura L, versetul 21. Îmbolditorul, "să’iq", este acela care face sugestii rele și conduce omul către o stare de degradare, iar martorul, "šahīd", este îngerul care îl ajută pe om
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
anume Ğabra’īl, îngerul revelațiilor, Mīka’īl, patronul Israeliților, Isrăfīl, îngerul care va suna din trompetă în Ziua Judecății, și ’Izră’īl, sau ’Azră’īl, îngerul morții (malaku ’l-mawt, care vine la om în ceasul morții sale și îi ia sufletul din trup: „Îngerul morții căruia i-ați fost încredințați vă va culege, apoi la Domnul vostru veți fi întorși.”, sura XXXII, versetul 11). Ğabra’īl este cel mai notabil, menționat frecvent și în literatura preislamică. Numele său înseamnă „Dumnezeu este
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]