12,690 matches
-
construirea oleoductului Baku-Batumi (1897-1907). În aprilie-decembrie 1918 Adjaria a fost iar lipită la Imperiul otoman, în urma Georgiei unde se bucura de statutul autonomiei. Tensiunile geopolitice s-au ivit aici după venirea lui Aslan Abașidze, urmașul unei familii cunoscute în acest ținut, derivate de pașalele Batumului Abașidze (din 1463), la conducerea republicii. Bunicul lui, scriitorul Mehmed Abașidze, a fost președintele Medjlisiului (parlamentului) Adjaristanului (Adjariei) (1918-1921). Însă noul lider avea relații speciale cu Moscova și nu cu Ankara, controlând veniturile din portul Batumi
Adjaria () [Corola-website/Science/304347_a_305676]
-
Borceali (în azeră "Borçalı"), o zonă locuită în general de minoritatea azeră situată în nordul Armeniei și în sudul Georgiei. Acest ținut istoric se împarte în zonele nordice (Borceali de Câmpie) și cele sudice ("Borceali de Munte" sau "Lori") și a fost o altă sursă de neînțelegere între Armenia și Georgia, cu toate că era populat parțial și de musulmani turcofoni de confesiune șiită
Azerii din Georgia () [Corola-website/Science/304343_a_305672]
-
Gyumri) unde populația turcofonă era considerabilă. Situația s-a agravat după retragerea trupelor otomane din zona Lori-Pambak, conform tratatului de la Sevres, după care generalul armean Dro (Drastamat Kanaian), cunoscut prin atitudinea sa intransigenta împotriva populației musulmane, a luat sub control ținutul sus-numit. Din această cauză populația locală prefera guvernul georgian, care nu urmărea politica modificărilor proporției etnice, și în octombrie 1918 Georgia a cerut Armeniei să înceteze înaintarea armatei armene în cadrul guberniei Tiflis, care includea și provincia Borceali. În 13 decembrie
Azerii din Georgia () [Corola-website/Science/304343_a_305672]
-
al Republicii Azerbaidjan. "Daralayaz" (în armeană Vaioțdzor) are o suprafață de 2 406 km2 și după expulzarea azerilor are doar 53 000 de locuitori. Zangazur (în armeană Sunik) are suprafața de 4 505 km2 și 134 000 de locuitori. Ambele ținuturi istorice au suprafața de 7 000 km2 și au fost temporar în componența primei Republicii Azerbaidjan (1918-1920). Acest stat, fiind recunoscut la februarie 1920 de căre Mările Puteri, a ridicat pretenții la un teritoriu de 114 000 km2. Ulterior, acesta
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
era condusă tradițional de candidații la tron ai dinastiei Kadjar (""Qacar"" în azeră), suveranii Iranului, care de origine tot azeri erau (1797-1925). În timpul Revoluției constituționale (1906-1911), provincia a devenit cea mai importantă cetate a răscoalei, iar șeful mișcării, țăranul din ținutul Qaradag, Sattar han, unul dintre liderii ei. Precedentul a fost continuat în 1920, de către tânărul șeic Mahammad Xiyabani, inspirat de crearea, în nord (partea rusească), a Republicii Democratice Azerbaidjan (1918-1920), care, ferindu-se de confuzie, a proclamat ""Republica Azadistan"" (în
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
este menționat ca învățat din Louvain de către scriitorul Antonio Lupis. Ulterior el a fost consultat cu privire la istoria Țării Românești de către generalul austriac Ferdinand Marsigli (1658-1730, originar din Bologna), care se va remarca printr-o monumentală descriere geografică și istorică a ținuturilor cursului mijlociu și inferior al Dunării. În 1672 Cantacuzino este întemnițat din ordinul lui Grigore I Ghica, cel care dispusese în 1663 uciderea postelnicului Cantacuzino. Fratele său Șerban reuși să-l aducă la Constantinopol prin relațiile pe care le avea
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
1700 în limba greacă la Padova și folosită apoi în 1715 de Anton Maria Del Chiaro în a sa "Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia", apărută la Veneția, precum și al prefeței unui liturghier din 1680, care a circulat în toate ținuturile locuite de români. Un document valoros pentru cultura română îl constituie catalogul bibliotecii lui Constantin Cantacuzino, care conține printre altele și o listă a cărților tipărite în principatele române la sfârșitul veacului al XVII-lea. Frumusețea bibliotecii Mănăstirii Mărgineni (jud.
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
civilizație din țară. Numele mai vechi al Iranului, de pana în 1935, Persia, se trage de la numele provinciei Fars sau Pars, care deținea o poziție dominantă în vremea în care grecii, care au numit-o Persis, au încercat să cucerească ținutul. În prezent vechea denumire nu mai este folosita decât de englezi. Acest lucru nu este de mirare, deoarece de fapt „Persia” este, în raport cu Iranul, ceea ce este „Anglia” în cadrul „Regatului Unit”. Însă există o legătură mult mai importantă între civilizația europeană
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
Strategic, aceasta a fost cea mai bună locație pentru ca Otto să-și concentreze forțele sale înainte de a da lovitura finală asupra maghiarilor. Au mai existat și alte ocazii, în 932 și 954, de exemplu, s-au desfășurat incursiunile maghiare, invadând ținuturile germanice la sud de Dunăre, și apoi s-au retras înapoi în țara lor de descălecat, prin intermediul teritoriului Lotharingia, la Regatul franc de Vest și, în final, prin Italia . Nu există nici o sursă de încredere cu privire la dimensiunea armatelor, iar numerele
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
transformare în oracol după moarte corespunde celei suferite de capul lui Orfeu. Ulterior se va face chiar o anumită confuzie între cei doi eroi traci, de exemplu în opera "Heroicos", scrisă de sofistul Philostratus, unde sunt indicați munții Rodopi ca ținut natal al lui Rhesus. Finalul tragediei "Rhesos" cu anunțarea nemuririi eroului nu ar fi putut fi conceput fără formele de venerare reală a regelui trac, atestate în Atena începând cu anul 437 î.Hr., data la care a fost fondată colonia
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
Diomede nu mai apare în această versiune a legendei, care-l înfățișează pe Rhesus căzând eroic în lupta cu Diomede, pe malul râului care-i va purta numele. Când află de uciderea soțului în fața zidurilor Troiei, Argantona se retrase în ținutul unde îl cunoscuse, strigându-i fără încetare numele și stingându-se până la urmă din cauza suferinței. Atât localizarea romanței dintre Rhesus și Argantona în Kios cât și numele eroinei, derivat din eponimul Argantoneion, care desemna muntele misian pe care frumosul paj
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
derivat din eponimul Argantoneion, care desemna muntele misian pe care frumosul paj al lui Heracles, Hilas, fusese răpit de nimfe, denotă folosirea miturilor tipice regiunii ca surse de inspirație pentru povestea de dragoste a lui Partenios, originar el însuși din ținutul Niceei, învecinat cu Misia. Aidoma lui Heracles, care nu înțelesese dispariția pajului său și îl căutase timp îndelungat, eroina din "Erotica Pathemata" nu va accepta moartea soțului, ci va rătăci deznădăjduită în zona Kios-ului, chemându-l în zadar. Chiar și
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
Craiova), iar în partea Apuseană (începând de la Orșova, inclusiv) s-a constituit, treptat, Banatul de Lugoj-Caransebeș iar apoi în Banatul de Timisoara. Banatul Severinului, "Banatus Zewriniensis", "Terra Zeurino" sau "Țara Severinului", cuprindea Carașul cu o fâșie din Ardeal, țara Hațegului, ținutul Amlașului și o parte limitrofă din Oltenia (Mehedinți), o parte din Gorj și din Vâlcea, întinzându-se pe ambele laturi ale munților) de la Dunăre până la Olt. Primul Ban de Severin, Luca, este menționat în 1233, în timpul regelui Andrei al II
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
treia (în modesta capelă cimitirului din acele timpuri) au slujit activitatea misionară a călugărilor dominicani, franciscani, ioaniți si teutoni. Arhiepiscopia de Kalocsa a fost cea care a dirijat până la fondarea politică a Țării Românești activitatea misionară de creștinare catolică în ținutul Severinului în rândurile cumanilor și românilor olteni, iar la sud de Dunăre în rândurile bulgarilor bogomili. Până la stabilirea definitivă a confesiunii ortodoxe a domnilor munteni, în Banatul de Severin și întreaga regiune situată la Sud de Dunăre, religia și activitatea
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
beneficia de un procentaj din veniturile agricole, răspundea pentru menținerii ordinii și deținea această funcție numai în perioada de domnie a împăratului care l-a desemnat. Otto a donat Bisericii și latifundii asupra cărora autoritățile laice nu aveau jurisdicție. În ținuturile cucerite de la venzi și de la alte popoare slave din est, împăratul a înființat episcopate și abații noi. Întrucât Otto numea personal episcopii și abații, autoritatea i-a crescut și mai mult, iar rangurile superioare din Biserica germană formau o birocrație
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
Schnee-Eifel (Eifelul cu zăpadă). La sud se află cursul superior al lui Kyll ca și primele ramuri muntoase a Munților Ahrului și păadurea ce aparține de Bad Münstereifel. Pe teritoriul districtului în nord se află localitățile Euskirchen, Weilerswist și Zülpich ținutul fiind o regiune de șes cu terenuri agricole. In partea de sud a districtului încep să se înalțe munții Eifel acoperiți de păduri care ocupă ca. 36,1 % din suprafața totală a districtului. Districtul Euskirchen are pe direcția nord-sud ca
Euskirchen (district) () [Corola-website/Science/304431_a_305760]
-
important în jocurile "The Legend of Zelda" îl are "Triforce"-ul. Acesta este un simbol format din trei triunghiuri aurii, ce a fost creat atunci când cele 3 zeițe: "Din" (Zeița Puterii), "Nayru" (Zeița Înțelepciunii) și "Farore" (Zeița Curajului) au creat ținutul "Hyrule". "Link" este printre puținii eroi de jocuri video stângaci. Acest lucru se datorează faptului că și creatorul sau, "Shigeru Miyamoto", este de asemenea stângaci. Singurele jocuri în care micuțul "Hilian" mânuiește sabia cu mâna dreaptă este "The Legend of
The Legend of Zelda (serie de jocuri) () [Corola-website/Science/304469_a_305798]
-
""...pentru importanta lui creație literară care, cu o lucidă stăruință, aruncă o lumină asupra problemelor conștiinței umane din vremea noastră" ". Se naște într-un ținut sărac al Algeriei, Dréan - părinții săi fiind stabiliți aici încă din 1871. Albert este al doilea fiu al soților Camus, născut după fratele său mai mare, Lucien. Prima mare experiență capitală a existenței pe care o trăiește Camus este cea
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
a fost nevoit să trimită franci de încredere care să vegheze asupra intereselor sale. Carol s-a angajat și într-un lung conflict cu saxonii pe care dorea să-i supună și să-i creștineze. Saxonii atacau și jefuiau sistematic ținuturile de nord-est a regatului franc. În 772, aflat într-o expediție împotriva saxonilor, a tăiat stejarul sacru Irminsul de lângă Paderboa. În 777 a capturat bastioanele saxone de la Eresburg și Buraburg și a organizat o marca de protecție de-a lungul
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
sale cuvinte au fost „Tis well”. George Washington s-a născut pe 22 februarie 1732, fiind primul copil al lui Augustine Washington și a doua sa soție, Mary Ball Washington la Pope’s Creek Estate lângă actualul Colonial Beach în ținutul Westmoreland, Virginia. Tatăl lui a avut patru copii cu prima sa soție, Jane Butler: doi au murit de mici, iar doi fii au supraviețuit (Lawrence, născut circa 1718 și Augustine, născut circa 1720) George devenind astfel al treilea fiu dar
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
regiunii Northern Neck care se întindea pe circa 5 milioane de acri. Către sfârșitul lunii iulie 1749, imediat după înființarea orașului Alexandria, Virginia de-a lungul râului Potomac, George, în vârstă de 17 ani a fost numit primul topografist al ținutului nou creat Culpeper County, Virginia în interiorul coloniei. Fără îndoială, această numire i se datorează intervenției Lordului Fairfax și a vărului acestuia William Fairfax of Belvoir, arendaș și membru în Consiliul Guvernatorului.Urmasul unei familii de aristocrati englezi emigrati in America
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
definesc pe cei ce dețin 20 sau mai mulți sclavi. În 1748 este invitat să ajute la topografierea terenurilor la vest de Blue Ridge, o ramură a munților Appalache. În 1749 este numit la primul său post public, topograf al ținutului nou creat Culpeper County. Prin intermediul fratelui său vitreg Lawrence Washington devine interesat de Ohio Company, companie care țintea să exploateze pământul din vestul Americii. În 1751 George și fratele său vitreg Lawrence călătoresc în Barbados sperând într-o îmbunătățire a
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
localității datează din data de 20 decembrie 1437. Ca urmare a relațiilor comerciale dezvoltate, a primit în anul 1672 statutul de târg, printr-un hrisov al domnitorului Gheorghe Duca. Până la încorporarea Bucovinei la Austria, în 1775, a făcut parte din Ținutul Cernăuți. Între anii 1775-1777, orașul a fost ocupat de armatele austriece, dar târgul, împreună cu circa 30 de sate, a revenit Moldovei, în cadrul nou-înființatului Ținut Herța. Acest ținut a fost desființat în anul 1834 și înglobat Ținutului Dorohoi. Statutul de târg
Herța () [Corola-website/Science/298037_a_299366]
-
hrisov al domnitorului Gheorghe Duca. Până la încorporarea Bucovinei la Austria, în 1775, a făcut parte din Ținutul Cernăuți. Între anii 1775-1777, orașul a fost ocupat de armatele austriece, dar târgul, împreună cu circa 30 de sate, a revenit Moldovei, în cadrul nou-înființatului Ținut Herța. Acest ținut a fost desființat în anul 1834 și înglobat Ținutului Dorohoi. Statutul de târg al orașului Herța a fost confirmat în 1817 de Scarlat Callimachi și în 6 iulie 1824 de către Ioniță Sandu Sturdza. După Unirea Principatelor Române
Herța () [Corola-website/Science/298037_a_299366]
-
Gheorghe Duca. Până la încorporarea Bucovinei la Austria, în 1775, a făcut parte din Ținutul Cernăuți. Între anii 1775-1777, orașul a fost ocupat de armatele austriece, dar târgul, împreună cu circa 30 de sate, a revenit Moldovei, în cadrul nou-înființatului Ținut Herța. Acest ținut a fost desființat în anul 1834 și înglobat Ținutului Dorohoi. Statutul de târg al orașului Herța a fost confirmat în 1817 de Scarlat Callimachi și în 6 iulie 1824 de către Ioniță Sandu Sturdza. După Unirea Principatelor Române la 24 ianuarie
Herța () [Corola-website/Science/298037_a_299366]