43,150 matches
-
esențială, ombilicală între cele două mari curente de gândire estetică ale secolului nostru"300. Ambiguitatea intenționată care planează asupra termenului în Postmodernismul românesc s-a născut chiar din natura curentului literar în sine, care nu poate fi descris nici în absența raportării la perioada istorică generatoare postmodernitatea -, nici în absența referințelor la modernitate, pe care o înglobează adăugându-i prefixul post. Termenul se încadrează așadar în categoria vastelor paradigme culturale cu care se poate opera oricând și oriunde, afirmații de genul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
estetică ale secolului nostru"300. Ambiguitatea intenționată care planează asupra termenului în Postmodernismul românesc s-a născut chiar din natura curentului literar în sine, care nu poate fi descris nici în absența raportării la perioada istorică generatoare postmodernitatea -, nici în absența referințelor la modernitate, pe care o înglobează adăugându-i prefixul post. Termenul se încadrează așadar în categoria vastelor paradigme culturale cu care se poate opera oricând și oriunde, afirmații de genul "orice epocă își are postmodernitatea sa" sau "Don Quijote reprezintă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
selecție și combinare a elementelor, să echilibrăm balanța între demersul critic, teoretizant și partea practică, necesară întotdeauna validării unei cercetări științifice. Aceasta și pentru că parodia, ca manieră de construcție a unei lumi pur livrești, nu putea fi explicată, decodată în absența nici uneia dintre cele două coordonate menționate mai sus. Complexitatea oricărei opere literare din cadrul celor alese aici spre exemplificare, dar și din universul mult mai generos al acelora care se cer în continuare supuse dezbaterii și analizei ne-a convins că
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
așa... Este și acesta un mod de a învăța, nu doar normele religioase, ci cu precădere acele morale. Un factor puternic de coeziune socială este (Biserica n.a.), un educator colectiv nu doar pentru credință, dar și pentru viața civilă. În absența unor factori instituționali laici, de coeziune socială (care ar putea să fie și din păcate încă nu sunt asociațiilor române din Italia: o altă temă pe care o să o abordăm ulterior) este, deci, religia greco-ortodoxă, așa cum arăta Preasfințitul Siluan, este
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
valențe religioase, este un mesaj mult mai profund, mai mare și cu valențe ambițioase, capabil să preia, cu precădere în Italia, în condițiile istorice actuale, nevoia de certudine și de protecție pe care comunitatea românească o simte cu precădere. În absența statului român (absent și dezinteresat) și al celui italian (absent sau ostil), biserica greco-ortodoxă își asumă rolul spiritual în comunităților românești, adunându-le, în rugăciune, în activități sociale promovate de aceasta, susține conservarea etnică: organizează sărbători cu caracter religios și
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
în școlile de corecție din România a reliefat că o mare parte dintre tinerii care își ispășeau pedeapsa visau ca odată cu eliberarea să plece din țară. Abandonarea acestor copii din partea părinților care au emigrat în Italia sau în alte țări (absența mediului familial) ar fi susține doamna Lupu una din cauzele principale a apariției acestui fenomen. În Italia, minorii români denunțați în anul 2006 au fost 4 374 (dintre care 3 775 pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului) dintr-un total de
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
ultimii ani, precum doamnele românce și parțial ucrainiene, nu au știut să preia mai bine această această nevoie care există și va exista din ce în ce mai mult în societatea italiană care la începutul anilor 2000 se demonstrează a fi din ce în ce mai îmbătrînită. În absența unor rețele asistențiale moderne și eficiența un sistem de asigurări private (care în Italia nu a existat), problema bătrânilor a fost încă odată delegată familiei, care la rândul său, a acționat prin intermediul figurii tradiționale a colaboratoarei domestice: care locuiește împreună cu
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
zonă" au fost făcute "oferte de bani și amenințări cu pierderea locului de muncă". Părintele Bogdan care este reprezentantul religios al B.O.R. în închisoarea de la Rebibbia, a declarat pe parcursul unui lung interviu că principalul motiv al nereușitei a fost absența politicilor de integrare și incapacitatea românilor în a găsi un reprezentant propriu care să fie portavocea intereselor lor. La alegerile din 6-7 iunie 2009 a declarat acesta ideea era de a avea un reprezentant al nostru care odată ales să
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
a mass-media pe subiectul imigrației, fixarea unor sancțiuni în cazul în care anumite principii fundamentale ale dreptului sunt încălcate (prezumția de nevinovăție, menționarea numelui și a prenumelui persoanelor bănuite că ar fi fost implicate în fapte cu caracter violent în absența unor proceduri legale... etc.). În sfârșit, cererea transmiterii unor emisiuni dedicate diferitelor comunități de străini ce trebuie să se regăsească în grilele posturilor de televiziune publice". Cristian Gaiță (Iași, 1976) este din mai 2008 redactor șef al cotidianului român, poate
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
ei. Având în vedere lumea textului, se poate spune că povestirile referențiale sunt verificabile și incomplete, în timp ce povestirile non-referențiale sunt neverificabile și complete 55. Din punct de vedere naratologic, se observă mai întâi prezența unui narator în narațiunea ficțională, respectiv absența unei asemenea entități în narațiunea factuală, în care "autorul își asumă deplina responsabilitate a aserțiunilor din povestirea sa și prin urmare nu acordă nici un fel de autonomie vreunui narator"56. În ce privește criteriul naratologic al deosebirii dintre ficțional și factual, se
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care îl discutăm are un statut special și nu vizează crearea "efectului de real", a impresiei de real, ci redarea chiar a imaginii realului. Acceptarea convenției literare presupune existența unui sistem de referințe care nu există în realitatea empirică, precum și absența funcției comunicative. În textele care alcătuiesc literatura concentraționară, referința chiar există, așa cum există și intenția comunicativă, la fel de importantă. Distanța dintre operă și realitate se estompează astfel. "Adevărul" ca deziderat al mesajului transmis de literatura concentraționară este strâns legat de contractul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Astfel, în inima evenimentului însuși, din cauză că o parte din ceea ce se întâmplă plonjează în istorie, pierderea devine infinită, iar infinitul pierderii este cel care ia forma unui "indicibil"68. (trad. a) A crea un loc literar care ar putea primi absența înseamnă a sfida istoria, scriitura sa care nu admite decât imanența faptului întâmplat. Totuși, istoria este unul dintre polii spre care tinde literatura lagărelor, de vreme ce textul poartă în sine necesitatea de a înscrie realul lagărelor în marea carte a adevărului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
diverse însemnări, care au umplut mai multe caiete, și a scris, printre altele, Iubește revoluția! Povestire neterminată scrisă în convoi militar în 1941. În lagărele și închisorile prin care a trecut, Soljenițîn nu a renunțat la literatură și, chiar în absența mijloacelor necesare hârtie și creion -, a conceput în memorie mai multe texte literare. De altfel, aceasta era o modalitate foarte răspândită de stocare a producțiilor literare, dar și de utilizare a minții, despre care vorbesc mulți memorialiști. În aceste condiții
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
acum, nici de om sătul, dar nici chiar mort de foame, cu ceva vlagă în trup"181. În lagăr există întotdeauna un termen de comparație superior în ce privește suferința. Totul se măsoară pe o scară negativă, astfel încât valoarea zero, care înseamnă absența suferinței, devine punctul superior, greu de atins. Este tulburătoare sugestia că deținuții nu au nici un fel de control asupra timpului, pentru că are grijă adminstrația lagărului de timpul lor. Pentru deținuți, singurele repere temporale rămân momentele în care se petrec scenele
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nori albi", "secera subțire a craiului nou", "florile de corcoduș" sau "piersicii înfloriți". Toate acestea, împreună, alcătuiesc, pentru el, "dimineața creației". Kostoglotov se dovedește subiectul unei focalizări preponderent vizuale, aspect care se explică, după cum afirmă Georges Nivat, printr-o îndelungată absență a contactului vizual cu lumea. În același timp, acest detaliu atestă, în concepția criticului francez, și o adevărată "febră de realism"332 manifestată de Soljenițîn. Diferența de percepție dintre Rusanov și Kostoglotov devine și mai clară atunci când privirea lor se
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Stalin cu Dimitri Sologdin, deținut care are statut de model moral. Sologdin este introdus în roman prin aceeași metodă prin care a fost introdus Stalin, dar cuvintele utilizate pentru aceasta sunt perfect opuse. În vreme ce viața lui Stalin este caracterizată de absența oricărei restricții, de excese și de vid spiritual, Sologdin este asociat cu limitări severe, cu lipsuri multiple, dar și cu o consistență spirituală străină liderului comunist. Dintr-o perspectivă istorică, romanul Primul cerc îl plasează pe Stalin în opoziție cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
creștini din comunitățile de bază, dar și cei care urmau să se înscrie ori să adere la creștinism. Delimitarea precisă a politicii împăraților creștini față de păgânismul roman sau barbar este îngreunată de complexitatea evenimentelor secolului IV. Dificultatea nu se datorează absenței informațiilor ori lacunelor lor, întrucât avem seria legilor inserate în Codex Theodosianus (438) și operele unor istorici de seamă (Eusebiu de Cezareea, Socrate, Sozomenos, Teodoret etc.), cronicari bizantini, scriitori creștini și păgâni care ne-au transmis numeroase fapte și aluzii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Pentru scriitorii creștini, motivele care au dus la dezlănțuirea unor persecuții religioase împotriva comunității lor, nu sunt străine intențiilor religioase, intenții care se regăsesc formulate diferit în interpretarea credinței ca religie de către aceștia. Conceptul de păgânism, interpretat în sens de absență religioasă ori de idee a decadenței religiozității antice, accentuează considerația insuficientă de care s-a bucurat tratarea acestei chestiuni în istoria cercetării. 4.3. Creștinii în viziunea lui Lucian din Samosata Lui Lucian din Samosata (125-180) îi datorăm un tratat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
propriei patrii. Violența poate veni din partea unui singur om ori a unui popor întreg. Legitima apărare nu este doar un drept natural, ci și divin. În alte cuvinte, porunca a cincea: Să nu ucizi, nu anulează acest drept, care, prin absența sa ar da cale liberă agresiunii și, indirect, prețuirii nedreptății, de altfel respinsă de Sfânta Scriptură. Mesajul creștin al Noului Testament, ilustrat în paginile Sfintei Evanghelii, răstoarnă structura păgână prin vestirea eliberării totale a omului și a autonomiei conștiinței individuale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
anatemizați. Refuzul prestării serviciului militar, din motive de conștiință sau mai puțin, în epoca Apostolilor, nu a fost legitimată și nici consimțită de învățăturile Bisericii. Dacă în Noul Testament nu s-a luat nici o atitudine față de serviciul militar, aceasta se datorează absenței unor mărturii directe sau indirecte, referitoare la prezența creștinilor în rândurile armatei romane anterior anului 180. Fiind absorbită de problemele inerente teologiei sale timpurii și de organizarea internă, Biserica și-a subordonat anumite probleme de natură strict morală celor pastorale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
glasul conștiinței), care e neutră față de orice altă lege. Ucenicii lui Cristos nu jură pe fericirea împăratului, care reprezintă Geniul, un demon rău, preferând mai degrabă moartea. Din Contra Celsum, VIII, 68, aflăm că acesta a voit să reproșeze creștinilor absența lor din rândurile armatei romane. Potrivit celor afirmate de Cels, până în anul 178, creștinii nu prestau serviciul militar. Evident filozoful păgân nu cunoștea Faptele Apostolilor, 10, unde este scris că centurionul Cornelius, din cohors Italica, aflată pe atunci la Cezareea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un partizan al ereziei montaniste pentru simplul fapt că își justifică comportamentul spunând că este creștin. În acest text întâlnim indignarea profundă a autorului împotriva soldaților creștini care, din prudență ori din frică, deveniseră concesivi față de imperiu, riscând scandalizarea ori absența mărturiei creștine, sau, și mai grav, alunecarea personală într-o indolență morală. Spre deosebire de Tertulian care îi acuză pe acești soldați de respingerea martiriului și a profețiilor Duhului Sfânt, atitudinea soldatului martirizat este total diferite: nu exprimă nici o atitudine dojenitoare față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În principal, Biserica s-a arătat rezervată în adoptarea unor poziții explicite referitoare la aspectele tipice situației în discuție, din moment ce atât păgânii cât și creștinii resimțeau moștenirile seculare care apăsau asupra mentalității lor. Din acest motiv, în loc de a considera preliminară absența unei participări la război și la serviciul militar, Biserica țintea direct la rădăcina situației urmărind schimbarea mentalității care, în dinamica sa, ar fi ajutat conștiințele creștinilor să înfrunte problema etică pozitiv și individual. Greșeala lui Tertulian a fost aceea de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trebuie să lovim cu o anumită rezistență. De fapt, atunci când se îndepărtează libertatea de a săvârși răul, se realizează o victorie în folosul tuturor, pentru că nici un lucru nu este mai nepotrivit fericirii acelora care înfăptuiesc răul. Din această cauză, în absența unor măsuri reparatorii, se alimentează și o impuritate vrednică de pedeapsă, iar voința celor perverși este revigorată, ca și a unui dușman în propria casă. 3.2.5. Maxim, episcop de Torino Primul scriitor bisericesc, care a mers pe urmele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ales ne spune că între creștinii din Filipi și cei din palatul Cezarului existau asemenea legături de prietenie, fapt ce presupune existența unei cunoașteri directe. De altfel, intimitatea și cunoașterea dintre creștinii celor două orașe îndepărtate nu putea exista în absența unor vizite reciproce, astfel încât este mult mai logic să credem că, cei din palatul Cezarului i-au cunoscut pe frații creștini din Filipi, pe când prestau serviciul militar, în cohortele italice care apărau orașul. Potrivit opiniilor exprimate de unii scriitori bisericești
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]