10,513 matches
-
adulmeca în sfiiciune și smerenii grele cum adulmeci sperioșii cerbi. ARON COTRUȘ Aron Cotruș e din familia poeților barocului giganticului, ai mesianismului apocaliptic (linia Walt Whitman, Verhaeren, Blok, Bjelyj, Esenin), dealtfel printr-un impuls organic: Daruri ce-n veci nu adorm mă-ncing, nu mă lasă să dorm, mă-mping spre tot ce-i enorm... Toate dimensiunile universului sunt sporite, sufletul funcționează la o tensiune ridicată. Poetul cântă "catedrala" lui sălbatecă, pădurea, bivolii: Pe șesul vast, prin sclipitor noroi, se mișc-ursuzi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apropiat de Bărăgan, poetul are, împreună cu toți muntenii, simțul eternității viguroase a câmpurilor, indiferente la gunoiul uman: Florile de pe câmpie le cosesc mitraliere Și cu sucurile scurse spală rănile mortale De eroi căzuți în tină ca și simple efemere Ce adorm de veci pe-o floare, îngropîndu-se-n petale. Singură în tot cuprinsul, flora stelelor polare Înflorind spontan din ghiolul de argint ca dintr-o seră, Scutură multiple jerbe și coroane funerare Peste flori și peste oameni secerați de mitralieră. Apoi din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
alta, nu pricepe concepțiile libere ale camaradului seducător. Anișoara Odeanu scrie și versuri, delicate, întemeiate pe un feeric caligrafic: În care drum din Nord trece omul blond Cu plete arzând în amurgul de scrum al nopții polare, Ce urși morocănoși, adormiți sub zăpadă, S-au ridicat la cântecul lui în două picioare? ALȚI SCRIITORI TINERI Romanele și nuvelele lui Dan Petrașincu, prețuite de unii, nu-și dezvăluie clar toate potențele literare. Sinistre, printr-un greșit dostoievskism, ele se inspiră din domeniul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de fond este cel al israeliților, sclavi în Egipt, care sfârșesc prin a se obișnui cu „pierderea libertății”, și care „își adecvaseră forma sufletului propriu la acea condiție, fără a-și imagina o altă manieră de trai. Conștiința lor era adormită și, în acest sens, putem afirma că era un fel de corupție”. Clerici și laici sfârșesc în această stare când se închid în liniștea și siguranța existenței, iar atunci când se propune „ceva mai mult”, când se propune un angajament generos
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
ordine au fost doi bărbați de o bunătate vădită ce iradiau splendoarea și trăinicia multiplelor virtuți, adică Dominic și Francisc. Aceștia, asemenea trâmbițelor lui Moise (cf. Num 10,2), cu sunetul puternic și ascuțit al predicării lor, au deșteptat lumea adormită în vicii și în păcate ca să se grăbească să meargă la luptă împotriva întreitului dușman. Vocea lor răsună pe întreaga față a pământului (Ps 18,5), iar credința lor s-a răspândit în scurt timp până la marginile lumii (Rom 10
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a putut să se mai întoarcă la Babilon. După ce a răspândit pretutindeni un mare număr de frați și a devenit faimos datorită multelor minuni, împovărat de boală, s-a întors la Assisi. Aici, având parte de moartea celor drepți, a adormit în Domnul și tot aici a fost și înmormântat. 6. Viața lor religioasă s-a păstrat, într-adevăr, până în vremurile noastre, mai bine și într-o manieră mai sfântă decât cea a predicatorilor. De aceea, multe persoane, bărbați și femei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
îi era obiceiul, invita toate făpturile să-l laude pe Dumnezeu. În cele din urmă, a alergat cu bucurie în întâmpinarea morții, invitând-o în chilioara sa cu aceste cuvinte: «Ești binevenită, sora mea Moarte!» Sosind ceasul din urmă, a adormit în Domnul. Era ziua de 4 octombrie 1226. PARTEA A DOUA CRONICI ȘI ALTE MĂRTURII FRANCISCANE CUVÂNT ÎNAINTE Izvoarele reunite în a această a doua parte a celei de-a treia secțiuni se prezintă într-o formă mai compactă și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o pereche de sandale pe care le-a încălțat și a mers să se roage matutinul. În timpul rugăciunii i s-a părut că se simte mult mai bine decât de obicei. Dar când a mers să se culce și a adormit, a visat că trebuia să străbată o anumită trecătoare periculoasă între Oxford și Gloucester, numită Baizalis, unde obișnuiau să se ascundă tâlharii; când a ajuns la capătul văii, tâlharii l-au înconjurat din ambele părți ale drumului și au început
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Sfântul, după ce s-a rugat cu încredere bunătății divine, împrăștiind pe pământ niște lemne și mult jar încins în formă de pat, s-a întins deasupra, ca și cum s-ar fi culcat pe un pat, fără nicio suferință, și imediat a adormit liniștit. Văzând aceasta, acea sărmană femeie, căindu-se și izbucnind în lacrimi, a recunoscut că păcătuise împotriva lui Dumnezeu și a Sfântului. 9. Cei care rămăseseră să spioneze printre crăpăturile ușii sau de la ferestre pentru a vedea ce făcea cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
notar să fie Isus Cristos iar îngerii să fie martori». Plecând din Perugia și întorcându-se la Assisi, de-a lungul drumului s-a odihnit puțin împreună cu însoțitorul său în locul numit Colle, unde era un azil pentru leproși, și a adormit. După ce s-a trezit, a recitat rugăciunea, l-a chemat pe însoțitorul său și i-a spus: «Frate Maseu, îți spun din partea lui Dumnezeu că indulgența ce mi-a fost acordată de suveranul pontif a fost confirmată în ceruri». Acest
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
confirmată în ceruri». Acest fapt a fost relatat de fratele Marino, nepot al fratelui Maseu, care deseori l-a auzit din gura unchiului său. Acest frate Marino, la sfârșit, în jurul anului Domnului 1307, plin de zile și de sfințenie, a adormit în Domnul. După moartea Fericitului Francisc, fratele Leon, unul dintre însoțitorii săi, un om cu o viață foarte integră, a povestit acest fapt ca și cum l-ar fi primit din gura Sfântului Francisc. La fel a făcut și fratele Benedict de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de somn, corpul omenesc Își poate maximiza oportunitatea de a se reface. Vizitați www.sleepfoundation.org pentru mai multe informații despre crearea unei rutine de somn adecvate (consistente). 3. Abțineți-vă să vă uitați la programe de știri Înainte de a adormi, deoarece astfel de activități sunt stimulante pentru creier, iar corpul nu se mai poate relaxa. Îngăduiți-vă un timp de destindere după astfel de activități Înainte de a merge la culcare. 4. Stabiliți-vă o zi de recuperare. Deși cei mai mulți experți
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
din starea de chin. O salvare prin schimbarea de regim a pasiunii: diminuarea voită a intensității, revanșa rațiunii asupra sentimentului. Alexadrescu aspiră la starea de frăție cordială: „A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un chin sfîșiitor, O știu, ar fi frăția-ți acea mîngîietoare, Acel simțiment tînăr ce eu Îți sînt dator. E scump prieteșugul ce-n suflă o femeie Deprinsă a-l cunoaște, născută a-l simți; Și dulcele ei suflet, electrică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este, acum, o sursă de nefericire: privirea Întinde curse, lanțuri, desfătarea naște amărăciune. SÎnt patimi mai nobile, mai mari, mai vrednice pentru un bărbat decît amorul. În limbajul lui uscat didactic, Gr. Alexandrescu se Întîlnește cu misoghinul Schopenhauer: „Amor care adoarme și legi și datorie, Ce slava umilește, ce n-are nimic sfînt: Antonie-i jertfește a lumii-mpărăție, Și află un mormînt. Nu sînt patimi mai nobili, mai mari, mai lăudate, Mai vrednici să s-aprinză În inimi bărbătești? Nădejdi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a intimității, În mișcarea de data aceasta a naturii, se distinge: „Eu mă duc În faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotiri ea se perde, Cum se-schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme la bulboace, săpînd malul năsipos. CÎnd o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, CÎnd o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteioară, CÎnd sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătînd apa-ntunecată de un nour trecător. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pann... Un exemplu: „CÎnd n-am răgazul să vă văd, nu pot avea nici bucurie, nici plăcere... O sută de ori, noaptea și ziua, mă rog de Dumnezeu să mor sau sănii dea dragostea Dumneavoastră /... Închid ochii a suspin, și adorm suspinînd.” Este mesajul unui Tristan care merge ziua să lupte și noaptea se gîndește la Stăpîna lui. E bocetul lui Conachi, mai puțin partea eroică. Să nu scăpăm din vedere că poeții noștri se foloseau de intermediari (lăutari), lăutarii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Marcel, izolat în camera sa de plută, revenea la Combray, în căutarea timpului pierdut. Obișnuit a-și trece existența în acte reflexe, călătoria de fiecare an spre locurile natale va fi dobândit, pentru Lovinescu, semnificația unui gest ritualic, menit să adoarmă conștiința și să trezească la viață imaginația, printr-un mecanism pus în mișcare de niște resorturi inconștiente, traductibile în gama unor acorduri muzicale. De aceea, incipitul romanului descrie starea de reverie a creatorului care iese din timp, din "istorie", pentru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete "imaginile trecutului" deșteptate de "scurta trecere" a unei trăsuri "cu arcuri slăbite", trasă "de o pereche de cai costelivi", "îndemnați aprig de un birjar rufos". Nota bene: recunoașterea tipicității peisajului are un efect narcotizant, adormind conștiința, pe când apariția unui element inedit în decorul știut (trăsura cu pricina) trezește la viață amintirile "uitate". Deși e posibil ca mai curând zgomotul trăsurii să fi atras atenția călătorului, iată că Lovinescu răstălmăcește tot în cheie raționalistă procedeul memoriei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o activitate creatoare propriu-zisă, care să conducă la realizarea de capodopere și la consacrarea în plan social. Cu toate acestea, uneori scrisul parcă ar tinde să exprime ceva, devenind o preocupare spirituală și nu un simplu gest reflex, menit a adormi conștiința. În asemenea momente de grație, personajul lovinescian iese din inerție și începe să cocheteze cu gândul că ceea ce scrie el ar putea avea, totuși, o semnificație. Într-adevăr, când are un pic de răgaz, agronomul visează la o carte
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care literatura autohtonă e analizată din unghi sociologic, apare din nou în prim-plan Bizu, acum în ipostaza de purtător de cuvânt auctorial, și nu de "agronom". Eroul lovinescian se plimbă pe aceleași cărări, în peisajul binecunoscut, care (știm deja) adoarme conștiința și mângâie sufletul ca un narcotic plăcut. Atmosfera e însă dinamizată de apariția unui factor neprevăzut un grup de vilegiaturiști (oameni neancorați în peisaj) ce aduc lui Bizu vestea senzațională că un "rumân" oarecare s-a spânzurat de crengile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ubicuă în spațiul narativ, ci se constituie și ca sursă genetică a romanului însuși 233. De aceea, în marea lor majoritate, personajele lovinesciene nu ating treapta afirmării de sine, preluând "cuvântul" ca pe o formă pur exterioară, "străină", menită să adoarmă o conștiință individuală și așa precară. Și totuși, când saltul calitativ se produce (vezi diferența dintre Bizu, tipul omului "fără însușiri", și Eminescu, inadaptatul superior, care și-a valorificat în sens creator lenea moldovenească, predispoziția contemplativă) atunci automatismele de limbaj
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Pe-al ierbii câmp plăpând... Râzând, cu capul dat pe spate, Un mac își scutură pe rând Petalele însângerate. În salcii, vrăbiile tac, Doar cucul cal bătrân aruncă, Ne-ndemânatic și buimac; Chemarea-i scurtă peste lunca. Și din trifoiul adormit Cu flori ușoare și rotunde, Acelasi dulce târâit De greieri tineri îi răspunde. Pe-un fir subțire, auriu, Se leagănă sub o sulfina Un mic paianjen străveziu, O picătură de lumină. Și, dibuind un gândăcel Cu poleitele antene Coboară pe
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
semnalează excesul, manierismul. Este, de altfel, cea mai originală parte a poeziei sale, situată într-o descendență ilustră, de la G. Topîrceanu la Marin Sorescu. Spirit ludic prin excelență, parodistul se și autoparodiază, recompunându-și tonalitatea dominantă în notă comică: „Să adormim, e ceasul înșelător de dulce, / departe, în mansarde, poeții se-nmulțesc. / E ora zero. Veacul se duce să se culce / cu tot ce are dânsul urât și nebunesc. // Cât se mai poate încă. Atât cât se mai poate, / să ne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
Încă nu deplină și În cele mai desăvârșite culori - a unei societăți noi, În care milioane de oameni descopăr viața, În care mii de brigadieri Își construiesc Patria și conștiința de oameni noi, În care zeci de mii de muncitori adorm cu gândul la sporurile viitoare ale muncii, În care mulțimea de oameni cinstiți, nu Întotdeauna foarte Înarmați, foarte vigilenți, foarte convinși, se luptă cu ticăloșiile sabotorilor de tot felul, pe care - ce monotonie! - de multe ori izbutesc să-i Înfunde
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
oameni departe de calm, toleranță și bunătate: necruțător, Îmbâcsit, hâd, mîrșav, nefast, Înapoiat, Înnebunit, dușmănos, dăunător, bestial, șovăială (mic burgheză), neadâncirea (realității socialiste, a rolului partidului, Învățăturii marxist-leniniste, etc) impas, prăbușire, uneltiri, slugi, lachei, clică, năpârci, ploconire, călăi, trântori, titoiști, adormi (vigilența), a toci (critica), ațâțător, a stârpi, a lovi (fără șovăire, fără cruțare) a biciui, a servi frontul (muncii, păcii, socialismului, cultural), a deservi, resturile (mentalității), a rânji, a lichida, a unelti, ș.a. Și iarăși: ură, armă, front, vigilență, sabotori
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]