11,393 matches
-
aplicat până la urmă măsura. Până în cele din urmă, ordinele pentru încătușarea prizonierilor au fost abandonate atât de germani cât și de canadieni după intervenția Crucii Roșii Internaționale. Germanii au decis să răsplătească orașul pentru neimplicarea locuitorilor săi în sprijinirea atacului aliat. Astfel, s-a hotărât ca prizonierii de război, originari sau care au locuit în perioada interbelică în Dieppe, să fie lăsați în custodia locuitorilor orașului. Pe 12 septembrie, un tren cu 1.500 de prizonieri de război francezi a sosit
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
împotriva bateriilor de artilerie care căzuse în sarcina lor a fost un succes și datorită surprizei totale. În aceste condiții, declarațiile prizonierilor de război germani, care au spus că se așteptau la atac pot fi considerate doar propagandă. Corpurile militarilor aliați căzuți în luptă au fost înhumate la început într-o groapă comună, dar au fost reînhumate mai târziu la marginea orașului St Aubin sur Scie. Dispunerea pietrelor de mormânt, atipică pentru cimitirele militare ale Commonwealthului, respectă mai degrabă tradiția germană
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Germanii au intrat în posesia unei copii a planului debarcării și au avut posibilitatea să facă o analiză aprofundată a operațiunii. Ofițerii superiori germani nu au fost impresionați de plan. Genaralul Conrad Haase a considerat „de neînțeles” faptul că planificatorii aliați s-au așteptat ca o singură divizie să fie capabilă să depășească un regiment german sprijinit de artilerie. El a mai adăugat că „puterea forțelor navale și aeriene a fost complet insuficientă pentru suprimarea apărării în timpul debarcărilor”. Generalul Kuntzen a
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Generalul Kuntzen a considerat că a fost „de neconceput” ca debarcările de infanterie de la Pourville să nu fie sprijinite și de debarcarea unor blindate. Germanii au apreciat ca fiind modeste caracteristicile tehnice al tancurilor Churchill părăsite pe plajă după retragerea aliaților. Un raport tehnic asupra respectivelor blindate aprecia că acel model de tanc nu reprezintă o problemă pentru germani. Tunul cu care era dotat tancul britanic era „slab și perimat”, iar blindajul era net inferior mașinilor de luptă germane sau sovietice
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
model de tanc nu reprezintă o problemă pentru germani. Tunul cu care era dotat tancul britanic era „slab și perimat”, iar blindajul era net inferior mașinilor de luptă germane sau sovietice aflate în uz. Germanii considerau pe bună dreptate că aliații aveau să tragă învățăminte din operațiunea eșuată. Von Rundstedt nota că ambele tabere vor face evaluări ale debarcării și că o nouă tentativă de debarcare va fi mai greu de respins. Lecțiile învățate la Dieppe au devenit un exemplu a
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
RAF de a asigura un sprijin corespunzător forțelor terestre și acest fapt a dus la crearea unei Forțe Tactice Aeriene specializată în sprijinirea principalelor ofensive terestre. O altă urmare a acestui raid eșuat a fost renunțarea la părerea planificatorilor militari aliați conform căreia era necesară cucerirea unui port important pentru crearea celui de-al doilea front european. Concluzia la care s-a ajuns a fost aceea că bombardamentele necesare distrugerii apărării germane ar fi scos practic din funcție toate instalațiile portuare
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
grăniceri a primit sarcina să apere regiunea. Planul pleca de la premiza că forțele poloneze aveau să fie capabile să reziste câteva luni, dar datorită superiorității numerice și tehnice vor fi obligate să se retragă luptând până când, datorită presiunii exercitate de aliații occidentali ai Poloniei (Franța și Regatul Unit), germanii vor fi obligați să mute efective importante în apus, permițând polonezilor să lanseze o contraofensivă. Planul prevăzuse corect efectivele, localizarea acestora și direcțiile de atac ale inamicului. În momentul în care a
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
Bătălia frontierelor, exact așa cum prevăzuseră criticii Planului Vest. La înfrângerea rapidă a Poloniei (6 octombrie 1939) au contribuit și alți factori precum neînțelegerea noii strategii mobile germane (blitzkrieg), supraestimarea mobilității propriilor trupe, atacul sovietic și lipsa unui ajutor corespunzător din partea aliaților occidentali.
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
mondiale, Kesselring a devenit unul din cei mai pricepuți comandanți al Germaniei Naziste, fiind unul dintre cei 27 militari cărora li s-a decernat Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar, săbii și diamante. Poreclit de către Aliați „Albert zâmbărețul” și „Unchiul Albert” de propriile trupe, el a fost unul dintre cei mai populari generali în cel de-al Doilea Război Mondial. s-a născut ca fiul lui Carl Adolf Kesselring, director de școală și consilier municipal și
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
Oko, sistemul centrului raportând că o rachetă nucleară a fost lansată din Statele Unite Ale Americii. Petrov a considerat avertizarea ca fiind una falsă, astfel, decizia sa prevenind un contraatac de proporții gigantice și o distrugere reciprocă din partea Statelor Unite ale Americii și al aliaților din NATO. Investigații ulterioare au confirmat că avertizarea satelitului a fost cauzată de o defecțiune. Rolul lui Petrov în prevenirea războiului nuclear este discutabilă, mai ales după ce reprezentanții Rusiei au declarat că pentru ca un contraatac să fie lansat, sunt necesare
Stanislav Petrov () [Corola-website/Science/330198_a_331527]
-
de către armata japoneză. Onoda s-a alăturat, așadar, soldaților japonezi deja staționați pe insulă și la puțin timp dupa aceasta, insula a fost invadată de trupe inamice, ca urmare a nesecurizării eficiente a portului și a aeroportului de pe insulă. Trupele Aliaților au debarcat în data de 28 februarie 1945 și au cucerit insula cu usurință. La puțin timp după aceasta, soldații japonezi rămași s-au divizat în grupuri mici, de 3, 4 oameni și s-au refugiat în jungla densă și
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
luat sfârșit pe 15 august și li se cerea să coboare din munți. Grupul lui Onoda și celelalte câteva celule de gherilă rămase au discutat intensiv pe baza foii volante și au decis că aceasta nu este altceva decât propaganda Aliaților, cu scopul de a-i determina să se predea. Oamenii lui Onoda simțeau că este imposibil ca Japonia să fi pierdut războiul într-o perioadă așa de scurtă de la detașarea lor pe insulă, fiind în necunoștință de cauză privitor la
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
celule rămase, analizând încă o dată foile pentru a le determina autenticitatea, au tras o concluzie similară celei dintâi: formularea ordinului dădea de înțeles că Japonia pierduse războiul, ceea ce ei nu puteau concepe. Așadar, încă o dată, au pus foile pe seama propagandisticii Aliaților, care încercau să-i determine să se predea, sătui fiind de hărțuirea eficientă a celulelor de gherilă. Când foile volante cu ordinul generalului japonez n-au avut efect, din avioane au fost imprăștiate ziare din Japonia, fotografii și scrisori din partea
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
început să străbată jungla și munții, vorbind în amplificatoare, anunțând terminarea războiului, implorând soldații să se predea. În fiecare din aceste situații, și ceilalți găseau câte ceva suspicios și mereu atribuiau evenimentele ca fiind parte a unei înșelătorii regizate de trupele Aliaților. După 5 ani petrecuți în junglă, Akatsu - unul dintre oamenii lui Onoda - a decis că se va preda, însă nu a împărtășit gândurile sale cu ceilalți trei camarazi. Astfel, în 1949, Akatsu a părăsit grupul pe ascuns și după 6
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
nu a împărtășit gândurile sale cu ceilalți trei camarazi. Astfel, în 1949, Akatsu a părăsit grupul pe ascuns și după 6 luni petrecute singur în junglă, s-a predat cu succes celor ce încă îi cosidera că ar fi trupele Aliaților. Din cauza acestui eveniment, celula lui Onoda a devenit și mai precaută, ascunzându-se mai adânc în junglă și asumându-și mai puține riscuri, considerând că Akatsu a fost capturat și acesta reprezintă acum o amenințare în plus la adresa siguranței grupului
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
de durată împotriva unui atac sovietic, care ar fi avut nevoie de mai multe săptămâni pentru ca să ajungă la Varșovia, Crocovia și Poznań. În timpul conceperii Planului Est, strategii polonezi au plecat de la prezumția puteau să se bazeze pe Regatul României, principalul aliat al țării în răsărit. Guvernul sovietic a subminat tratatul de pace de la Riga (semnat la încheierea războiului polono-sovietic din 1919-1921) imediat după ratificare. La începutul deceniului al treilea, autoritățile militare sovietice au organizat atacuri de gherilă asupra unor așezări poloneze
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
și mumia lui Amasis II. Între timp, Herodot scrie despre tiranul insulei Samos- Polycrates care a transformat temporar insula Samos într-un centru de putere navală al Ioniei. Herodot menționează alianța sa cu Amasis II, faraon al Egiptului. Deși inițial aliat cu faraonul Amasis II, în momentul în care Cambyses, regele persan, hotărăște invazia Egiptului, Polycrates trece de partea acestuia din urmă, contribuind la invazie cu o flotă de trireme. Flota se răscoală însă împotriva lui Polycrates. Revolta e urmată de
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
pentru soția sa, principesa feniciană Izevel, temple ale zeilor canaaneni-fenicieni Baal și Ashera, ceea ce a trezit mânia prorocilor evrei în frunte cu Ilie. Și în vremea lui Ahab regatul israelit s-a aflat într-un aprig conflict cu arameii și aliații lor, care sub conducerea regelui Damascului, Ben Haddad al II-lea au asediat Samaria. Ahab a izbutit să spargă asediul, biruiască și să-i biruiască pe adversari la Afek.În timpul domniei sale. În timpul domniei regelui Yoram ben Ahab, Samaria a fost
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
militar de multă vreme, era deja cunoscut pentru că l- blocat pe Garibaldi în Aspromonte în timp ce încerca să ajungă la Statele Papale). Caruso se predă generalului Fontana în 14 septembrie 1863 în Rionero, pregătind represalii împotriva lui Crocco și foștilor săi aliați. Chiar și nobilii care au promovat reacția, intuind sfârșitul inexorabil al acesteia, au început să se distanțeze de Crocco, dezvaluind în mod egoist sentimente liberale, au cerut măsuri eficiente în lupta împotriva banditism. Încredințat lui Pallavicini, Caruso a dezvăluit planurile
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
au stabilit în Winnipeg. În acest oraș a fost tipărit primul ziar în limba maghiară în 1905 cu titlul de "Kanadai Magyarság" (""). Aici s-a format și prima biserică maghiară în 1906: Biserica Presbiteriană Maghiară (o biserică reformată-calvină). Ungaria fiind aliatul dușmanilor Canadei, maghiaro-canadienii erau internați în timpul Primului Război Mondial. În perioada interbelică cluburile maghiare au prosperat în ciuda numărului redus al maghiarilor: în 1920 erau doar 13.811 de maghiari în toată Canada, majoritatea lor locuind în provinciile Saskatchewan, doar câțiva familii în
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
în 711 împotriva vizigotului Roderic în Pamplona. În 715 s-a declarat independent în timpul războiului civil din Galia. Nu este probabil ca a obținut vreodată titlul de rege. În 718, el apare ca ridicând o armată de basci, ca un aliat al lui Chilperic a II-lea de Neustria și a majordomului palatului, Ragenfrid, care i-ar fi putut recunoaște domnia sa peste Aquitaine. Au luptat împotriva majordomului austrasian a palatului, Charles Martel, dar după înfrângerea lui Chilperic la Soissons în acel
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
de pace cu Odo. Liderul franc a jefuit Aquitania de două ori, Odo angajându-și trupele în luptă cu francii, însă a fost învins. Dar Charles s-a întors la Francia. Între timp, umayyazii își adunau forțele pentru a ataca aliatul lui Odo din regiunea Cerdanya din Pirinei (probabil Catalonia), Uthman ibn Naissa. În 731, conducătorul berber a fost supus în campania condusă de Abdul Rahman Al Ghafiqi, ucigându-l, de asemenea, i-a capturat fiica lui Odo, trimițând-o prizonieră
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
condusă de Abdul Rahman Al Ghafiqi, ucigându-l, de asemenea, i-a capturat fiica lui Odo, trimițând-o prizonieră într-un harem din Damasc. Odo, ocupat cu apărarea de expansiunea francă a lui Charles, nu l-a putut ajuta pe aliatul său. În 732, trupele lui Abdul Rahman Al Ghafiqi au jefuit și ocupat Țara Bascilor, avansând în continuare spre Bordeaux, jefuind orașul. Odo a încercat să se apere, dar a fost învins în apropiere de Bordeaux de umayyazi. În urma înfrângerii
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
este cea mai teribilă formă de terorism. Statele membre au adoptat poziții divergente față de criza siriană la summit-ul de la Mecca, Arabia Saudită din august 2012 , astfel încât a existat propunerea excluderii Siria din OCI. Iranul s-a opus cu vehemență, fiind aliat al regimului Assad și motivând că „Suspendarea unei țări nu ar însemna o rezolvare a problemelor”. „Nu suntem în mod clar în favoarea suspendării unei țări din OCI", a declarat Salehi, ministrul de externe iranian adăugând că „o astfel de măsură
Organizația Cooperării Islamice () [Corola-website/Science/329059_a_330388]
-
sexuală în interogarea unui fost angajat. Ca urmare, el a fost dat afară din SS, iar în mai 1944 și din NSDAP și închis până la sfârșitul războiului în diferite lagăre de concentrare. După încheierea războiului, Geißler a căzut în mâinile Aliaților. El a fost internat mai mulți ani în diferite închisori și a fost adus ca martor la Procesul de la Nürnberg. În timpul detenției, a reușit să-i convingă pe aliați că s-a denazificat și a fost primit mai apoi pe
Kurt Geißler () [Corola-website/Science/329098_a_330427]