13,008 matches
-
Eusebiu din Cezareea, Ramses al II-lea a fost identificat ca fiind faraonul căruia Moise i-ar fi cerut să elibereze din sclavie poporul lui Israel. Această teorie este adesea disputată și controversată, criticii menționând că nu există nicio dovadă arheologică, care să demonstreze că Ramses s-ar fi înecat în Marea Roșie. De altfel, Exodul nu face nici o mențiune în sensul că faraonul s-ar fi înecat împreună cu trupele sale, însă Psalmul 135 al lui David menționează acest fapt. De asemenea
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
2000 de exponate ilustrează evoluția zonei arădene, în contextul istoriei României, de la primele urme ale prezenței umane și până la instalarea regimului comunist. Cele mai semnificative piese ale colecției de arheologie sunt etalate în primele șapte săli. Majoritatea provin din cercetările arheologice efectuate de specialiștii și colaboratorii instituției pe parcursul ultimului secol. Unelte cioplite din silex si opal, descoperite pe valea superioară a Crișului Alb (Iosășel-Gurahonț) și pe terasele dealurilor care mărginesc cursul inferior al Mureșului (Conop, Zăbrani, Cladova) reprezintă cele mai vechi
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
dacilor în prima jumătate a sec. I î.d.Hr., care a culminat cu domnia lui Burebista (cca 80 - 44 î.d.Hr.). Razboaielor daco-romane (101-102, 105-106) le este alocată o sală specială. Cele mai semnificative piese, prelevate în timpul cercetărilor arheologice de la Pecica-“Sântul Mare” (sit cunoscut deja pentru descoperirile de epoca bronzului), presupusă Ziridava, pomenită de Ptolemeu, ilustrează nivelul civilizației materiale atinse de societatea dacică din zona Mureșului inferior în preajma cuceririi romane. Hărți și replici după piese originale explică sugestiv
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
de meșteri olari de la Ceala. Aceasta a funcționat în perioada secolelor III - V, producând veselă pentru toate comunitățile așezate în Câmpia Aradului (sarmați, daci, germanici). O ampla frescă prezintă situația geo-politică a spațiului intracarpatic de la cumpăna veacurilor X - XI. Materialul arheologic etalat ilustrează primele incursiuni militare maghiare (inventarul mormintelor de cavaleri unguri de la Siclău) și rezistența formațiunilor politico-militare românești (descoperirile din cetatea de pământ de la Arad-Vladimirescu). Primele informații scrise despre realitățile din zona arădeană sunt cuprinse în Legenda Sfântului Gerard (1035
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
cu popoarele în mijlocul cărora traiesc a produs o serie de inevitabile transformări. În perioada interbelică Pericle Papahagi a format o importantă colecție de monezi din Zona Durostorului, moment în care Silistra unde locuia aparținea României si unde exista o zonă arheologică bogată. Dânsul a dat mare parte din această colecție Muzeului Arheologic din Constanța.
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
transformări. În perioada interbelică Pericle Papahagi a format o importantă colecție de monezi din Zona Durostorului, moment în care Silistra unde locuia aparținea României si unde exista o zonă arheologică bogată. Dânsul a dat mare parte din această colecție Muzeului Arheologic din Constanța.
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Național Serengeti, recunoscut pentru migrația anuală a milioane de animale: gnu, lei, leoparzi, elefanți, rinoceri și bivoli. În apropierea parcului se află Pasul Olduvai, unde au fost descoperite cele mai vechi artefacte și fosile animale aparținând familiei Hominidae. Alte descoperiri arheologice importante s-au realizat în zona Cascadei Kalambo, la granița cu Zambia. Aici s-a găsit cea mai veche dovadă a faptului că aceste animale utilizau lemnul. Și mai la vest se găsește Lacul Victoria, aflat la granița dintre Kenya
Geografia Tanzaniei () [Corola-website/Science/302917_a_304246]
-
secolul II î.Hr. Incertitudinea datării monumentelor de tip nuraghi este tipică arheologiei din acestă regiune. Conform arheologului italian Massimo Pallottino, cercetător ce se ocupă cu studiul preistoriei italiene, civilizația nuragică a creat cea mai avansată și cea mai monumentală cultură arheologică din tot bazinul vestic din Marea Mediterană. Din numărul mare de construcții doar o foarte mică parte a acestora au fost cercetate științific. Foarte multe artefacte aparținând acestei culturi au fost de-a lungul timpului comercializate pe piața neagră de antichități
Cultura Nuraghi () [Corola-website/Science/302962_a_304291]
-
7 februarie 1995) a fost arheolog specializat in civilizația etruscă și arta acestei civilizații. La începutul carierei sale s-a ocupat de cercetările din Templul lui Apollo la Veii. El este creatorul disciplinei moderne a etruscologiei. A publicat numeros material arheologic și a întemeiat un institut de cercetare în Roma cunoscut astăzi sub numele de "C.N.R. per l'Archeologia etrusco-italica"; este unul din fondatorii revistei de arheologie "Studi Etruschi" și profesor al Universității din Roma "La Sapienza". Principalele sale preocupări de-
Massimo Pallottino () [Corola-website/Science/302975_a_304304]
-
lungă evoluție umană în comparație cu alte regiuni de pe glob și o mare varietate de subiecte de studiu pentru arheologi. În general în evoluția arheologiei, cercetătorii s-au ocupat aici de Egiptologie și mai puțin de restul continentului. Cele mai timpuri situri arheologice africane sunt situate în Marele Rift African în estul Africii, unul din cele mai celebre astfel de situri este Olduvai Gorge în Tanzania de astăzi. Aici au fost descoperite fosile ale primilor It hominizidatate în urmă cu aproximativ 4 milioane
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
asemenea eru populate și regiunile de coastă. Homo sapiens a apărut pentru prima dată pe continentul african în urmă cu aproximativ 100000 de ani, în această perioadă fiind ocupate și regiunile sudice din Bazinul Congo. Tot aici apar în registrul arheologic african primele semne ale apariției artei prin utilizarea ocrului pentru decorarea trupului și apariția riturilor și ritualurilor funerare. Aproximativ 10000 î.Hr. societățile africane au dezvoltat tehnologia microlitelor iar comunitățile de vânători și culegători au evoluat treptat devenind comunități sedentare și
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
cu sudul Europei. În Etiopia creștină au fost produse monumente celebre așa numitele biserici monolitice. Începând cu secolul XIII apar primele pătrunderi ale portughezilor pe continentul african. Începând cu acest nivel cronologic se utilizează termene că africa coloniala însă studii arheologice există și pentru aceste perioade, deosebit de interesante sunt cercetările primelor forturi portugheze de pe litoralul african.
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, București - d. 25 februarie 1881, București) a fost unul dintre fruntașii revoluției din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice și gazetar român. s-a născut la 23 martie 1813 la București în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco), de origine greco-italiană, și Zinca Kalamogdartis, recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz, care a avut grijă de creșterea și educarea viitorului
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
de deputat și viu să cer voturile proprietarilor. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietății, precum mă voi lupta și pentru întărirea familiei, ce s-a slăbit, și pentru întărirea religiei, ce se clatină". În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică, fiind unul din premergătorii acestei științe în România. Apare "Trompeta Carpaților" (1865), continuare a "Buciumului", director fiind Cezar Bolliac. Apare volumul de lirice sociale și protestatare "Poezii umanitare" (1866). În 1869, face o excursie arheologică, poetul fiind și un pasionat
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică, fiind unul din premergătorii acestei științe în România. Apare "Trompeta Carpaților" (1865), continuare a "Buciumului", director fiind Cezar Bolliac. Apare volumul de lirice sociale și protestatare "Poezii umanitare" (1866). În 1869, face o excursie arheologică, poetul fiind și un pasionat în domeniu. Cezar Bolliac moare la București în anul 1881.
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
repezentat de un vultur pe un delfin spre stânga, și legenda IΣTPI încadrate într-un pătrat incus iar pe revers două capete umane alăturate și inversate. Cetatea Histria a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins, iar cercetările arheologice propriu-zise au fost inițiate în 1914 de către Vasile Pârvan. Chiar în prima campanie de cercetări arheologice de la Histria, Vasile Pârvan a descoperit o inscripție intitulată "Horothesia", care evidenția granițele teritoriul histrian în vremea lui Traian. Săpăturile au fost continuate apoi
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
incus iar pe revers două capete umane alăturate și inversate. Cetatea Histria a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins, iar cercetările arheologice propriu-zise au fost inițiate în 1914 de către Vasile Pârvan. Chiar în prima campanie de cercetări arheologice de la Histria, Vasile Pârvan a descoperit o inscripție intitulată "Horothesia", care evidenția granițele teritoriul histrian în vremea lui Traian. Săpăturile au fost continuate apoi sub conducerea lui Scarlat Lambrino, Emil Condurachi și Dionisie M. Pippidi. Cercetarea continuă și în prezent
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
cu reprezentarea Zeului Soare pe margine. În anul 2000 s-a decis deschiderea unui sector de cercetare în interiorul bazilicii civile, cu scopul de a identifica o eventuală incintă a acropolei arhaice. La începutul anilor '20 a fost construit primul muzeu arheologic (de sit) de la Histria, fiind proiectat de arhitectul G. Simotta, în vremea directoratului lui Vasile Pârvan. Din cauza terenului slab, prost ales, în anul 1923 clădirea s-a dărâmat, fiind ulterior demolată definitiv din ordinul directorului Muzeului Național de Antichități, Vasile
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
clădirea s-a dărâmat, fiind ulterior demolată definitiv din ordinul directorului Muzeului Național de Antichități, Vasile Pârvan. Actualul muzeu a fost înființat în 1982, în subordinea Muzeului de Istorie Natională și Arheologie din Constanța, într-o cladire nouă. În "Muzeul Arheologic" Histria sunt expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, opaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice. Prin ordonanța nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecția patrimoniului
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
Histria sunt expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, opaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice. Prin ordonanța nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, Histria a fost înscrisă prima pe lista celor 5 zone de interes arheologic prioritar. Situl arheologic "Cetatea Histria" este inclus pe Lista Monumentelor Istorice, cu codul , cu trei sub-coduri: CT-I-m-A-02681
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, opaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice. Prin ordonanța nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, Histria a fost înscrisă prima pe lista celor 5 zone de interes arheologic prioritar. Situl arheologic "Cetatea Histria" este inclus pe Lista Monumentelor Istorice, cu codul , cu trei sub-coduri: CT-I-m-A-02681.01 Cetatea Histria; CT-I-m-A-02681.02
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
opaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice. Prin ordonanța nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, Histria a fost înscrisă prima pe lista celor 5 zone de interes arheologic prioritar. Situl arheologic "Cetatea Histria" este inclus pe Lista Monumentelor Istorice, cu codul , cu trei sub-coduri: CT-I-m-A-02681.01 Cetatea Histria; CT-I-m-A-02681.02 Așezarea civilă; CT-I-m-A-02681.03 Necropolă tumulară și plană. În data de 13 Februarie 2007 Cetatea Histria a fost
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
elenistice, documente epigrafice. Prin ordonanța nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, Histria a fost înscrisă prima pe lista celor 5 zone de interes arheologic prioritar. Situl arheologic "Cetatea Histria" este inclus pe Lista Monumentelor Istorice, cu codul , cu trei sub-coduri: CT-I-m-A-02681.01 Cetatea Histria; CT-I-m-A-02681.02 Așezarea civilă; CT-I-m-A-02681.03 Necropolă tumulară și plană. În data de 13 Februarie 2007 Cetatea Histria a fost înscrisă oficial pe
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
Rezervației Biosferei "Delta Dunării", la punctul 2.14. a fost instituită Zona Istria-Sinoie, de 400 ha, amplasată în partea sud-vestică a rezervației, în extremitatea nord-estică a grindului Sacele, care cuprinde promontoriul constituit din șisturile verzi pe care este situat ansamblul arheologic Histria și o porțiune din grindul Sacele, deoarece în zonă există o mare varietate de specii de păsări, precum califarul alb (Tadorna tadorna), rațe, gâște etc. Reportaje
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
secolul al IX-lea, care au fost capabili să înțeleagă, parțial, ce semnificau hieroglifele egiptene în limba coptă vorbită atunci. Abu al-Hassan al-Hamadani din Yemen (m. 945), Abdul Latif al-Baghdadi (1162-1231) și al-Idrisi din Egipt (d. 1251) au dezvoltat metode arheologice elaborate pe care le-au folosit în săpături și cercetări pe situri arheologice antice. Ibn Khaldun (1332-1406) a publicat studiile istoriografice numite Muqaddimah ("Introducere la istoria universală") și Kitab al - I'bar ("Cartea de consiliere"). Muqaddimah a pus bazele observării
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]