11,853 matches
-
se retrăsese lângă zidul casei, iar bunica făcea toată treaba asta pe bâjbâite. În sfârșit a terminat. Ei, de-amu ne-om plimba șî noi oleacî. Hai! Bunica mergea înainte, trăgând câinele de lanț, iar eu încheiam șirul acesta macabru, călcând prin praful gros al uliței cu măciuca pe umăr. Nu știam, nici nu bănuiam ce intenții are bunica: încotro mergeam și în ce scop. Era obositor; înaintam greu spre o Golgotă imaginară. Mai ales Haiduc. Țopăia pe cele trei picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
22:20) Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască. (Exodul 22:18) Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său căci a călcat legământul Meu. (Facerea 17:14) Vasăzică: pe cei care nu cred în Tine, ci se închină altor Dumnezei Allah, Buddha, Confucius etc., ori chipurilor cioplite, ori diferitelor vietăți terestre sau celor care încalcă legământul Tău de orice fel, Tu, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
margine de sat, pe niște saltele improvizate, așezate direct pe pământul din cămăruță, doarme o mamă alături de copiii ei. E obosită mama. Foarte obosită. Muncește toată ziua la "paori" dică la oamenii gospodari ai satului, la cei bogați. Spală rufele, calcă, apretează, plivește răsadnița, plantează și udă, prășește, mătură curtea, cară gunoiul cu roaba la platformă. Nu stă o clipă. S-a dus vestea că este văduvă cu șase copii mici, că este cinstită, că nu fură și că muncește cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fi abandonat arma și uniforma urcând în vagon alături de noi, nimeni n-ar fi zis că nu e fratele nostru mai mare. Acum stătea și el cu arma la spate, uitându-se la mulțimea de oameni care trecea prin fața lui, călcând în picioare iarba verde și macii roșii care crescuseră în spațiile dintre liniile de cale ferată. Ne mai privea din când în când, să vadă ce facem, dacă suntem toți acolo, și modul cum reacționam la ceea ce se întâmpla. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mult. Cam după vreo două sute de metri, Molotovul a oprit din nou. Acum e rândul vostru. Coborâți!... 4. 1951 ANUL MUTANȚILOR ENIGMATICI sau METAMORFOZA REGRESIVĂ ...Și am coborât. Era o nebunie galbenă: o revărsare demențială, diluviană și apocaliptică, de galben. Călcam pe spice de grâu galben. Cel mai important aliment de pe planeta Terra, pentru care ne rugăm, ne luptăm și ne zbatem în fiecare zi, "pâinea noastră cea de toate zilele", era strivit cu nepăsare de sutele de mașini și agregate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
metodic la mărunțit cu sapele. După ce întreaga masă de pământ și apă devenea un fel de terci, treceam la următoarea fază a operațiunii: călcatul. Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paie din când în când pentru a obține o compoziție omogenă, dar destul de moale, aptă a fi introdusă în forme. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paie din când în când pentru a obține o compoziție omogenă, dar destul de moale, aptă a fi introdusă în forme. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid brațele unite spre cer, coborându-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a la Schwarzenegger" în fața unor dușmani invizibili, pătruns de nobila sa misiune cu rezonanță homerică. Ei drăcia dracului, vă arăt eu! Și s-a dus. Iar noi, rămași muți în fața bordeiului, urmăream cu privirea încețoșată deplasarea voinicească a "rinocerului" ionescian, călcând bățos pe miriștea țepoasă, urmat, la o distanță respectuoasă, de anonimul delegat al primăriei aflate încă în stadiul de proiect. Și erau 20. Douăzeci de asemenea exemplare cu recognoscibile ascendențe arboricole, cu sau fără atavisme palpabile în partea inferioară a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și temperaturi mult mai scăzute. Dar voi nu veți rezista. Dacă nu vă veți clădi casa, veți răci și veți muri. Noi vrem... însă, nu prea știm cum... Fiți pe pace, vă vom ajuta noi, vă promitem! Nu mai puteam călca pământul cu picioarele goale, nici vorbă. Eram nevoiți să-l tocăm mărunt, mărunt la sapă, apoi să-l întoarcem cu lopata. Însă trebuia făcut cocoloașe și introdus în forme doar cu mâinile. Și era frig, mâinile ni se învinețeau, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. (...) Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paiele. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid brațele unite spre cer, coborându-le brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. (...) Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paiele. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid brațele unite spre cer, coborându-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Procesul de jurizare a necesitat multă minuțiozitate deoarece lucrările s-au întrecut în originalitate, expresivitate, cromatică și acuratețe. Expoziția realizată în incinta liceului nostru cu lucrările premiate confirmă acest lucru și încântă privirea și sufletul tuturor persoanelor care ne au călcat pragul școlii pentru a admira realizări din această rafinată artă Quilling-ul. Așteptăm cu nerăbdare, aici, pe tărâmul fanteziei, următoarele ediții ale acestui concurs fascinant.
Avem imaginaţie şi îndemânare. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Dumitraşcu Maria-Monica () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1864]
-
A.B.Ați schimba ceva în viața sau destinul Dumneavoastră? Poate, unele excese ale tinereții mele, dezlănțuite și iresponsabile, pe care le regret. Poate unele versuri publicate sub presiune, pe care, de asemenea, le regret. Poate unele promisiuni neținute, nerespectate, călcate în picioare. Dar acum e târziu, ,,destinul nostru, plumb topit'', cum spunea un poet grec, Seferis, tradus la noi, acum multe decenii. A.B.Sunteți autorul a numeroase cărți de poezie, publicistică, eseu, proză, traduceri, enorm de mult ați muncit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
deschiși, chiar dacă uneori printre lacrimi. A.B.Cum este privită astăzi poezia? Se mai citește? Cum e privită poezia? Greu de spus. Cum poate fi privită sărmana poezie de o societate tot mai avidă de bunuri materiale, cu indivizi ce calcă și pe cadavre pentru a aduna averi pe pământ, nu în ceruri. Indiscutabil, poezia e fata săracă din casă, cenușăreasa. Dar asta nu-i scade nimic din noblețe. Să nu uităm că însuși Mântuitorul s-a născut într-un staul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mari. Copiii de acolo nu călătoriseră niciodată cu trenul, îl vedeau mărunt, ca pe o mini-jucărie, doar de pe dealul situat la trei kilometric de linie, unde se duceau cu oile la păscut. Când puteam, mă duceam și eu în Iași, călcând anevoie noroaiele sau nămeții. Iarna 1962-1963 era una foarte grea, cu temperaturi mult sub treizeci de grade și nămeți uriași. Într-o zi, mă întorceam de la Iași și mă pregăteam să urc dealurile către sat. I-am dat binețe cantonierului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-l percep acum că fiind foarte scurt, cu frământări fără care nu aș fi reușit. Ești poet și cunoști cum se naște un poem. "toate acestea nu s-ar fi scris singure / dacă mii de omuleți mu m-ar fi călcat în picioare...". Aș dori să-l citez pe Nicolae Manolescu: Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate și de har." Sunt întru totul de acord cu dansul pe funie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
foarte multe lucruri pe care doresc să le fac în continuare. Aș dori, printre altele, să călătoresc în Africa și la cei doi poli ai pământului. După călătoria mea în Iordania, la Locurile Sfinte, unde am avut prilejul de a calcă pe urmele Vechiului și Noului Testament, am plâns la Marea Moartă și la Cetatea lui Irod unde a fost tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că am trăit momente spirituale magice acolo, orice călătorie mi se pare fadă, lipsită de emoție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
secolului, este și un scriitor bine cotat, prieten bun cu academicianul Eugen SIMION, care îl apreciază foarte mult. Asta da dar de ziua mea de naștere! A.B.Aveți o familie frumoasă, cred că sunteți un tată mândru, fiica vă calcă pe urme? Fiica mea, Simona, este exemplul tipic al ucenicului care și-a depășit maestrul : a primit doi ani la rând Premiul pentru poezie, secțiunea Tineret, din partea SAPF (Société des Auteurs et Poètes de France), Premiul II la un Concurs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
copăcel și am plecat! Fără să mă mai întorc... 70 de ani, când am pășit sub "arcul triumfal" al cetățeniei de onoare! Nu mă desțărasem, mă aflam tot în Țara Zarandului, la Brad, dar la Băița inexplicabil n-am mai călcat. A fost Atlantida mea... Ca literator, de inspirație aproape exclusiv citadină, m-am îndatorat de asemenea foarte puțin toposului baștinei, fiorului tragic al istoriei moțești sau vieții băieșilor din "Băile" și "Băițele" patrulaterului aurifer Brad, Abrud, Sâcărâmb, Roșia Montană, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
poate fixa, ca-ntr-un insectar, în tabloul valorilor adevărate. Au făcut astfel de concesii mulți critici, unii dintre ei cu totul respectabili. Elena Farago, bunăoară, a trecut drept o poetă stimabilă grație susținerii lui Lovinescu, care obișnuia să mai calce pe alături cu pana, dar în absolut n-a putut face mare lucru, fiindcă din șuvițele ei rebele n-a mai rămas azi decât o dulce amintire. Ea nu înseamnă în literatură mai mult decât înseamnă Maria Cunțan, cu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și un mic jurnal. Aflu din el că Italia a declarat război Abisiniei și că a Început debarcarea de trupe. Lumea e În fierbere și teama de război Începe să fâlfâie deasupra noastră. Pe de altă parte, Germania vrea să calce totul, face Înarmări febrile și vrea să Înceapă cu Rhenania. Avem pe vapor și un mic cinematograf, iar Duminica căpitanul face și serviciul religios. Un mic serviciu medical stă la dispoziția eventualilor pacienți. Mai avem 24 de ore până la New-York
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nostru se vând mulți fazani. Uleiul de porumb e 30.000 km prin SUA. 1935 1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 38 excelent; nu am mâncat tot anul alt ulei. Iepurele e puțin căutat. Mergând spre vest, șoselele sunt presărate cu iepuri călcați de mașini la lumina farurilor. Dar ce se găsește În abundență În timpul iernii sunt merele, portocalele, strugurii și bananele. Pâinea se vinde Împachetată și tăiată În felii fine din fabrică. Viața universitară Mr. Sanderson mă Însoțește și mă introduce În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
analele politice cinci legislaturi, 20 de ani. O altă lucrare a sa „The news frontieres” (Frontierele noi) Îl situează pe Wallace ca un gânditor serios ce se ridică deasupra timpului său, dornic de a sparge ceva din carapacea vechii constituții. Calc constituția? Dar când cetățenii cer statului să-i salveze, nu o calcă? Pionerii, bătrânii noștri Înaintași au luptat cu greutăți imense. Ei au Înălbit cu oasele lor imensele plaiuri ale farwest-ului, luptând. Azi avem nevoie de noi frontiere, pe care
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
The news frontieres” (Frontierele noi) Îl situează pe Wallace ca un gânditor serios ce se ridică deasupra timpului său, dornic de a sparge ceva din carapacea vechii constituții. Calc constituția? Dar când cetățenii cer statului să-i salveze, nu o calcă? Pionerii, bătrânii noștri Înaintași au luptat cu greutăți imense. Ei au Înălbit cu oasele lor imensele plaiuri ale farwest-ului, luptând. Azi avem nevoie de noi frontiere, pe care trebuie să le cucerim. Acestea sunt frontierele spirituale. Sunt credințele noi ale
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
dificultatea? Fermierii care-și luaseră obligația de a reduce bumbacul au trebuit să o facă după ce bumbacul era crescut de o palmă. Or, catârii credincioși celor Învățate vroiau să meargă printre rândurile de bumbac, iar acuma erau siliți, nevoiți să calce rândurile de bumbac. Așa ceva nu le putea intra În cap. În acel timp a trecut pe la Ames un mare cooperator japonez, socotit Gandhi al Japoniei. Sfârșitul conferinței lui Toyohico Kagava, ținută la facultatea din Ames, suna cam așa: ”Am vizitat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]