13,496 matches
-
la ora patru, când ieșeau părinții de la serviciu, fugeau să-și facă temele la „Citire“ sau „Aritmetică“. Intrau la apă monstruos, se micșorau în drumul dinspre maidan spre casă și pășeau pe ușă spășiți, pregătiți s-o încaseze. În mod ciudat (de asta mi-am dat seama puțin mai târziu), creierele lor fuseseră deja atașate la bucățile de carne din pantalon: prematur, inutil, zgândărindu-le ca pe niște gângănii adormite. Se stabilise o relație, o plăcere teoretică, pe care, deși n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
examinată, înainte să dispară în canalul uitării și-al indiferenței. Dificultățile apăreau imediat ce suprapuneam imaginile. Eram proprietarul unui construct puternic, rezistent, funcțional și nici prin cap nu-mi trecea să renunț la el. În arhitectura lui se îmbinau niște așteptări ciudate, pestrițe, dar fără de care nu concepeam să mă simt bine: frumusețe, fidelitate, cumințenie, amor turbat, liniște, curățenie, gust vestimentar, voce plăcută, talent în bucătărie. Combinația lor m-ar fi făcut neîndoielnic fericit, cu condiția să intru în posesia ei. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
presa centrală. Așa arăta partea cunoscută a lucrurilor. Gurile rele spuneau că Blocatarii mișunau în fiecare cartier, după fiecare scară. Nici pensionarii comuniști, nici constructorii interbelici nu bănuiseră cu cine au de-a face. Încă mai rău, ieșiseră niște zvonuri ciudate, care circulau prin tot orașul: băieții nu s-ar fi ocupat cu ordinea și administrația; dimpotrivă. De fapt, dacă te uitai cu atenție în jur, începeai să observi șmecheria. Blocatarii provocau distrugeri special, să nu poți să-ți vezi liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
treceau la acțiuni în stil mare, gangsteresc: eliberau intenționat câinii vagabonzi prin oraș (dacă îi adunau hingherii, Blocatarii mergeau la țarcuri, pretinzând că ei sunt proprietarii, după care le dădeau drumul înapoi pe străzi; angajau echipe de operațiuni cu însemne ciudate pe veste (RADET; DISTRIGAZ; RENEL), care coborau din camion și spărgeau noaptea asfaltul în diferite zone, după care o întindeau, lăsând niște șanțuri uriașe; deteriorau apometrele (făcându-i pe vecini să nu mai știe câtă apă au consumat și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
furau amintirile: Economiștii. Noaptea, Riveranii și Economiștii adulmecau împreună scările blocurilor, în căutarea nefericiților rătăciți sau a ferestrelor uitate deschise. Prin Pajura mai trecea și mașina-fantomă: autobuzul 110, al cărui traseu nu îl știa nimeni și care venea la intervale ciudate, niciodată aceleași. Era un „Ikarus“ roșu-spălăcit, cu burduf, revopsit în galben. Pe acoperiș purta încă buteliile cu hidrogen lichid: două tuburi metalice, instalate pe vremea lui Ceaușescu, în plină criză de combustibil, la indicațiile „Geniului Național“. Toate autobuzele defilau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și lingurițe; le însoțeau paharele înalte și groase, umplute cu lichide roz sau verzui acidulate. Și, oricum, apăruseră cafenelele și ciocolateriile. Galantarele nu te ispiteau, deși păreau să colcăie de viață. În vitrina lor rece și alburie, tremurau niște creaturi ciudate: „negrese“ la pachet (cum or fi încăput înăuntru?); „Diplomat“ (o ruladă grețoasă, mustind de sirop); „cremșnit“ (numele îmi inspira o insectă monstruoasă); „cartofi“ (nu lua nimeni, toți copiii știau că sunt făcuți cu resturile de la alte prăjituri); „joffre“ (niște trabucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
el Brussels (orice ar fi însemnat asta), iar de la stânga la dreapta fuseseră desenate niște linii strâmbe, punctate, ca petele de pojar. A fost chemat învățătorul, care a declarat pe loc că asta e-un fel de hartă, dar tare ciudată, cu Africa lipită de Rusia și Mexicul mare cât Statele Unite! Cineva a avut inspirația să întoarcă hârtia pe dos, și-atunci lumea a scăpat un țipăt de uimire. Pe spatele planșei, în colțul din dreapta, străluceau niște inițiale roșii, mari cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin căsuțele cu amintiri erau Leon-Vodă, dar nu pentru că aș fi învățat istorie la școală. Auzeam câteodată numele pronunțat de taică-meu, și, în timp ce plutea din aerul rece al dormitorului spre mintea mea de copil, se transforma într-o creatură ciudată și înspăimântătoare: Leu în Vodă. În rest, scrisoarea nu-mi spunea nimic. Nu știu cine scornise treaba cu numele, dar parcă lucrurile nu se legau și, undeva în cotloanele cele mai agitate ale creierului, beculețul de-alarmă rămânea aprins: nepotrivirea îmi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am tras o scatoalcă, apoi l-am luat la rost: „Ne vedem la Edgar’s după ore?“ „La opt, în birt. Ultimul care-ajunge dă o bere!“ „S-a făcut. Acum dispari, am treabă.“ Observația părea inutilă. Mihnea avea felul lui ciudat și discret de-a intra și ieși din poveste, ca pisicile noaptea pe stradă. Cât despre treaba cu care mă lăudam, îmi aparținea în totalitate și bănuiam că nu-mi voi pierde timpul aflându-i dezlegarea dincolo de zidurile groase. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să bănuiești cum fusese interceptată scrisoarea a IV-a, pe câmpul de bătălie, între liniile românilor și cele turcești (sau asta era în a III-a?), căzută noaptea din cutia poștală direct în mâinile dușmanului. Securistul mai trecuse o cerere ciudată, „de permutat!“, cu semnul exclamării, părea o chestie imperativă, dar cam neclară: cine sau ce trebuia permutată? o scrisoare cu alta? operațiunea de supraveghere? două fraze între ele? un individ cu celălalt? Mi-era și frică să mă gândesc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am tras hanoracul pe mine. Din buzunarul de la piept, am pregătit telefoanele mobile. Luasem două la mine: un Nokia 5110 (un hârb, mare și greu ca o piatră) și-un 6210 i, model nou, cu celulă fotoelectrică. Toate purtau denumiri ciudate, ca la mașini, cu tracțiune și cilindree. 5110 mă scosese din multe încurcături, era o piesă de bombardament, un Trabant al telefoniei mobile, dar îl manevrai imediat și bateria dura o săptămână. 6210 i, dimpotrivă, părea adus din viitor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că venea în trening la serviciu și speria clienții. Andrei a mai rămas o săptămână, după care-a plecat singur. I-am cules eu pe-amândoi cu Opel-ul. Nu puteam să-l ironizez pe Cezar. Mă îmbrăcam la rândul meu ciudat, când de meci, când ca un vagabond. La cumpărături mergeam în trening și cu-o izotermă. Dacă dădeam o tură la colț, să-mi iau ziarul, se întâmpla să mai ies și-n papuci. Seara, mă plimbam la braț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-aveai cine pe cine examinează. Am mai încercat o dată să trag cu urechea. Nu se-auzea nimic. Eram trei vieți decopertate, închise cu-o sticlă de borviz într-un vagon și trântite pe orizontală în paturile incomode. Etajarea asta ciudată, de cavou sau bloc socialist (de care parcă nu scăpam nici măcar aici, în drumul spre străinătate), ne deplasa spre o lume presupus mai bună, dar noi rămâneam imobili, prinși în fricile noastre și-n apretul de spital al așternuturilor. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mormăit Mihnea, cu ochii cârpiți. Mie îmi lăcrimau, de frig și nerăbdare. „Da.“, am confirmat. „Nu văd nimic. N-are intrare sau cum?“ Schottenpoint-ul (sau Schottenbühel, cum îi mai spuneau localnicii, cu un accent imposibil de reprodus) ascundea o înfățișare ciudată și-o istorie pe măsura ei. „Punctul scoțienilor“ sau „Colina scoțienilor“ era o construcție invizibilă, încastrată în două corpuri mai mari. Dacă treceai de fațadă și străbăteai un gang ordinar, nu dădeai într-o curte interioară, cum te-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înhumat fiecare membru. Ce lipsește e-o reprezentare a reverendului: nimeni nu l-a văzut, nimeni nu l-a documentat.“ „Și-asta-i normal. Pe vremea aia, nu existau fotografii, doar tablouri.“ „Exact. Tablourile țineau loc de fotografii. Doar că, în mod ciudat, nu există nici un tablou de epocă-n care s-apară reverendul.“ „Nu există sau nu s-a păstrat?“, a întrebat Maria, cu jumătate de cornuleț în gură. „Nu există.“ „Poate tipul a fost un timid...“, am intervenit, fără entuziasm. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noi de pe strada Paris), apoi cobora la Krankenhaus Rudolfinerhaus (spitalul unde îl aduseseră pe Iușcenko aproape mort, botulinic, umflat de toxinele pe care i le turnaseră în mâncare la Kiev) și urca iar în Grinzing, unde înțepenea într-o curbă ciudată, buclată chiar sub balconul unei case din secolul 18. Locatarii trăgeau fără griji o țigară, suspendați deasupra vagoanelor. 38-ul venea și pleca la fix. Nu existau rateuri sau scuze. Orarul arăta impecabil, tramvaiul oprea la secundă în toate stațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a fost deci cu accidentul?“ „Știi relatările care au apărut după 1990, cu Trabantul staționat și camionul pe care-l lasă frânele tocmai când trece coloana oficială...“ „Da.“, am admis, spunând doar pe jumătate adevărul. „Povestea oficială e cel puțin ciudată. Versiunea autorităților, pe care mi-a arătat-o tata, suna cam așa: un șofer din Bacău, cu soția alături, efectua un transport de produse cu camionul întreprinderii, pe direcția Satu-Mare-Buzău. Parcursese un drum obositor, când soția l-a anunțat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șters și decolorat, trebuia să tragi ușor de colțuri, ca să-i poți mări volumul. Dar Grosescu nu mințise: era încă lizibil. Am împins cât mai mult colțurile spre marginile palmei, cu grijă să nu le rup. Semnele arătau o combinație ciudată, ca rezultatul unei analize gramaticale: Pr (A | B) = Pr (A ∩ B) / Pr (B) Am strâns peticul în palmă, oricum nu mai însemna nimic. Pr-ul venea mai mult ca sigur de la „propoziție“, analiza frazei nu se mai făcea decât în manualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pif-ul inginerului Grosescu!“, am recunoscut. „Da. Nu numai că bunicu’ Vitalian nu l-a doborât pe Baronul Roșu, dar i-a și vândut, fără să știe, secrete de Economie Mentală elaborate în 1918. În schimb, ar fi primit o cutie ciudată, care mișca înăuntru niște butoane ca de mașină de scris. Harta de la Moroieni, recuperată de săteni în mai 1929, era o bucată din supraimprimarea Economiștilor Minții. Originalul conținea toate planurile noastre, pe-o jumătate de secol și putea fi citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vedea mai bine cei de mâine. ÎNCEPUTUL PARTIDEI Putem considera literatura „joc”? Analizând jocul ca fir călăuzitor al înțelegerii experienței artei, Hans-Georg Gadamer consideră că acesta „este modalitatea de a fi a operei de artă înseși”. Asocierea literatură-joc poate părea ciudată sau cel puțin prima reacție ne-ar duce cu gândul la ludic, la faptul că ceea ce este joc nu este ceva serios. Și nu e vorba de starea de spirit a creatorului sau a celui ce receptează. Pentru cel ce
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în apărarea lor, să le apăr slăbiciunile și frumusețea, grația și nepriceperea, încât, recunosc, înclin să fiu mai degrabă avocatul lor decât cel care le arată cu degetul! Toate manevrele lor greșite care pot să scoată din noi cele mai ciudate înjurături pot fi iertate pentru o singură privire, fie ea duios-piezișă sau fățiș-amenințătoare. Da, frate, în România sunt mai multe șoferițe decât șoferi, adică mai multe femei la volan decât bărbați la volan. Eu am înțeles și admis în forul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
cu Italia după recunoașterea Basarabiei și-am împins pe Mussolini spre unguri, ne-am răcit de Polonia contrar obligațiunilor firești ale aceleiași predestinări geografice; am întors spatele Germaniei prin continue provocațiuni iritante și, în sfârșit, am ajuns acum în postura ciudată de cvasiamică a Rusiei bolșevice căreia i se cere să încheie cu dușmanul ei străvechi un pact de alianță militară”121. Gheorghe I. Brătianu declara la 26 iulie 1936: „Noi neam înhămat orbește la carul securității colective și la alte
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
raporturi cu Italia după recunoașterea Basarabiei șiam împins pe Mussolini spre unguri, ne-am răcit de Polonia contrar obligațiunilor firești ale aceleiași predestinări geografice; am întors spatele Germaniei prin continue provocațiuni iritante și, în sfârșit, am ajuns acum în postura ciudată de cvasiamică a Rusiei bolșevice căreia i se cere să încheie cu dușmanul ei străvechi un pact de alianță militară ”116. Gheorghe I.Brătianu declara la 26 iulie 1936: „Noi ne-am înhămat orbește la carul securității colective și la
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
raporturi cu Italia după recunoașterea Basarabiei șiam împins pe Mussolini spre unguri, ne-am răcit de Polonia contrar obligațiunilor firești ale aceleiași predestinări geografice; am întors spatele Germaniei prin continue provocațiuni iritante și, în sfârșit, am ajuns acum în postura ciudată de cvasiamică a Rusiei bolșevice căreia i se cere să încheie cu dușmanul ei străvechi un pact de alianță militară ”116. Gheorghe I.Brătianu declara la 26 iulie 1936: „Noi ne-am înhămat orbește la carul securității colective și la
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
revenirea în Europa prin realizarea Marii Uniri, destinul europenist al românilor este încă o dată frânt în urma celui de-al Doilea Război Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" "în afara Europei" este aplicat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]