15,033 matches
-
prea tare să îl am, așa că am luat-o cuminte pe scări în jos și așa am terminat spectacolul! Au vuit ziarele". Era din Napoli ea, plecase spre America pe vapor, însoțită de tatăl ei și de cufere întregi de costume. — și cu Stella Roman ați fost prietenă... — Da! Locuia foarte aproape de mine, în Central Park. Îi plă cea să mă duc la ea, făcea tot felul de lucrușoare mititele românești de mâncat și adora să stăm la taclale. La ea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Everybody (Intră-n scenă toată lumea), Clay Shirky dă exemplul Paradei Sirenelor, un fel de proce siune anuală a hipsterilor din New York, care se întâlnesc cu sutele, în ultima sâmbătă din iunie, în preajma parcului de distracții din Coney Island, îmbrăcați în costume care de care mai fistichii. Mii de spectatori urmăresc parada și, desigur, fac poze. Însă, chiar dacă unele dintre ziarele locale publică imagini de la eveniment, cele mai multe fotografii sunt vizionate doar de cei care le-au făcut și de prietenii lor. Sau
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
îți concentrezi campania pe online, și nu pe media tradițională“. Concluzia poate părea corectă, dar, dacă privim lucrurile din altă perspectivă, Remus Cernea a avut o campanie extrem de eficientă. Un candidat fără imagine publică, atipic, cu plete și barbă, fără costum și cravată, din partea unui partid anonim, fără apariții în ziare și la televiziune, a reușit să se plaseze pe Cartea fețelor 206 locul 8 la alegerile prezidențiale din 2009. Toți candidații care au terminat cursa electorală în fața lui erau figuri
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
aparența de a fi reale. Acum „actorul nu este decât un mijloc transparent, un mijlocitor care trebuie să redea textul. De altfel, ceea ce i se cere anume e voce frumoasă, dicțiune, frazare, căldură și pasiune recitativă, chestiunea întrupării ori a costumului, de pildă, nepunându-se cu necesitate, iar jocul scenic fiind necunoscut” . Prezentarea declamatorie a rolului este impusă și de faptul că tragedia clasică franceză (Corneille, Racine), de exemplu, este în versuri și impune o anumită solemnitate, evitându-se familiarul, văzut
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
specificitate (mai mulți emițători - autor, regizor, actori -, o serie simultană de mesaje, un receptor multiplu, coduri plurale etc.). Pe lângă comunicarea propriu-zisă, în teatru există și un ansamblu de „stimuli” care realizează un context al receptării, o atmosferă: decor, culoare, muzică, costume, efecte speciale etc. în ceea ce privește codul, teatrul este o artă singulară, deoarece operează cu multiple coduri. Definim codul ca „un ansamblu de constrângeri care îmbină un sistem de semne, într-un mod care să permită receptarea mesajului”. în teatru, însă, noțiunea
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
unui cod tradițional. Pentru actorii antici masca exprimă identitatea personajelor. în mod paradoxal, în loc să ascundă, masca dezvăluie. Masca modernă poate reprezenta un fel de dezumanizare a personajului redus la stadiul de marionetă absurdă. Element vizual extrem de important în limbajul teatral, costumul este încărcat de sens. în primul rând, el este un indicator istoric în funcție de care putem identifica ușor epoca în care se petrece acțiunea piesei. Astfel, o togă sugerează Antichitatea, pe când jaboul și peruca, secolul al XVII-lea. Unor regizori le
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
putem identifica ușor epoca în care se petrece acțiunea piesei. Astfel, o togă sugerează Antichitatea, pe când jaboul și peruca, secolul al XVII-lea. Unor regizori le place, însă, și să creeze anacronisme, pentru a sugera, de fapt, că dincolo de forme (costume), temele și mesajul operei sunt eterne. Astfel, în Antigone de Jean Anouilh, personajele poartă haine de secol al XXlea, deși joacă într-o tragedie aparținând Antichității. Se sugerează astfel, vizual, că tirania statului și conflictul lege-dreptate sunt teme la fel de actuale
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
de Jean Anouilh, personajele poartă haine de secol al XXlea, deși joacă într-o tragedie aparținând Antichității. Se sugerează astfel, vizual, că tirania statului și conflictul lege-dreptate sunt teme la fel de actuale ca și în vremea lui Sofocle. în alte piese, costumul poate marca frontiera dintre natural și supranatural, dintre real și ireal, dintre cotidian și feeric, cum se întâmplă în Visul unei nopți de vară de Shakespeare. Decorul în teatru definește un ansamblu de elemente materiale dispuse pe scenă cu scopul
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Petre Constantinescu, din care am mai citat și voi mai cita, fiindcă scrierile lui au un parfum aparte, parfumul amintirilor obiective, precise și nealterate, încărcate totuși de nostalgie]; la sfârșitul lui martie 1944, pe șezlongurile din spatele avioanelor, uneori piloții dezbrăcau costumul de zbor și, când soarele era sus, puteau scoate și cămașa pentru a gusta cu anticipație senzația de însorire fericită, ca pe plajă, cu gândul la vara... care nu știau ce le va aduce". Capitolul 3 În luptă contra americanilor
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
că vei reuși. ...Colonelul James Gunn trebuia să intre în fuselaj printr-o mică trapă mascată de o placă fixată de patru șuruburi. Această trapă permitea accesul la aparatul de radio pentru întreținere și reparații. Colonelul Gunn era îmbrăcat în costumul de vară pe care aviatorii americani îl poartă de obicei sub ținuta de zbor și pe care o avea când fusese făcut prizonier. Or, planul de zbor prevedea că o mare parte a acestuia urma să aibă loc la 4-5000
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nesăbuința, haosul minții, acea dezorganizare sistematică având la bază detracarea generală a familiei Vikol. În grajdurile acum văduvite de cai, din stânga curții „noastre“, s-a spânzurat fratele Karolei, pe care l-am zărit și eu o dată acolo, în fața grajdurilor, în costum de vânătoare parcă. El ocupase funcții înalte în administrația austro-maghiară, pierdute din cauză că, asemenea celor mai mulți slujitori ai vechiului regim, refuzase să depună jurământul de credință față de statul român și, dezamăgit de statornicirea incredibilei răsturnări istorice, și-a pus capăt zilelor (copiii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
asta, că te stâlcesc“, mă amenința tata. Când, într-o bună zi, „șeful“ a dispărut, au încetat „excursiile“ nocturne și viața colectivă. Am frecventat grădinița de copii a doamnei Bogdan Duică, soția profesorului și istoricului literar, aprigă patrioată, îmbrăcând uneori costum național, prietenă cu vestita naționalistă doamna Bratu, avocată ce-și avea biroul pe aceeași stradă cu grădinița și care nu părăsea niciodată acest veșmânt de gală (fire argintii în țesătura fotei): la defilările de 10 Mai, trona astfel în tribuna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sau Landshut, mi s-a părut că admirasem în fosta cetate de scaun copia liliputană a străzilor lor principale, similar șerpuite); la Curtea de Argeș, cu mormintele ei voievodale sau regale; la Câmpulung, la socrii mătușii mele Marioara, țărani chiaburi înveșmântați împărătește (costumele argeșene îmi luau ochii), și prin sate vesele, petrecărețe, locuite de oameni cu stare (în Ardeal, nu intrasem niciodată într-un sat). Mama-mare n-a venit cu noi, disprețuind deopotrivă ruinele și satele (mai târziu am auzit că a fost
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dintre lumea de dincoace și de dincolo de Carpați; cea de dincolo îmi părea cam exotică, deși termenul îmi era străin. Mă simțeam orășean get beget, dintr-o familie care nu cultiva câtuși de puțin nostalgiile rurale (mama poseda un splendid costum național, dar n-am văzut-o niciodată purtându-l) și dintr-o societate cu respect față de toate meseriile și originile, în ciuda tensiunilor șovine: știam că ungurii aveau vorba büdös oláh „valah puturos“, însă ea constituia ceva vulgar, de neluat în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
desăvârșire în afara interesului meu). Rochia de dantelă neagră nu i-a purtat însă noroc. Am însoțit-o pe mama într-o lungă călătorie la Satu Mare, la nunta fratelui ei, Coriolan - tânăr medic acum și june prim (îl țin minte în costumul elegant, alb - inclusiv pantofii - cu care se ducea să joace tenis). Până la Cluj, am utilizat trenul, iar de la Cluj am urcat în mașina mirelui, un Ford decapotabil, închis din cauza vremii nesigure, în care mai luaseră loc bunicul, tanti Elenuța și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Bernard (făcea parte din Misiunea franceză în România, cum găseai câte unul sau doi în toate capitalele de județ, vorbea incorect românește, mai împroșcând câte o vulgaritate de-a noastră, neaoșă, era afectat în gesturi și avea turul pantalonilor, la costumele impecabile, lipit de fese; s-a căsătorit cu o româncă clujeancă, dar a părăsit în grabă țara când tânăra lui soție - tânăr era și el - a ars într un accident domestic): m-am îndrăgostit de dânsul, îl visam treaz. Mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o dată: fata popii din Diug (bunicul meu) și fata învățătorului din Târlișua (tatăl romancierului) făcuseră parte din același cerc de domnișoare rusticane, din epoca dinainte de Unire, care frecventau în comun, câteodată folosind aceeași trăsură în deplasare, balurile unde se etalau costume naționale și cocarde tricolore, de pe pereți, regal privite de membrii familiei domnitoare din țara-mumă, ale căror portrete erau unanim venerate. De fapt, maică mea era prietenă cu Miți, cealaltă soră a lui Rebreanu, măritată la Cluj cu originalul colonel Strat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
jurase - în vibrantul său patriotism - să ia de soție pe prima fată ardeleancă pe care o va cunoaște în înaintarea prin provincia eliberată. Într-o gară, din rândurile entuziaștilor veniți să-i întâmpine pe eliberatori, s-a desprins domnișoara în costum național, care, întinzându-i un braț de flori, l-a sărutat pe obraji și care nu era altcineva decât Miți, sora scriitorului din București. În 1940, când s-a cedat maghiarilor fără luptă Ardealul de Nord, colonelul Strat a demisionat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
corporală ce și-o legăna prin sălile expoziției, superior, în sensul că privea lumea de la distanță, prin monoclu, cu tot aerul lui obosit, cu pielea galbenă, cerată, maladivă, parcă de toxicoman și răspândind în jur distincția parfumului său franțuzesc, în costumul Frontului Renașterii Naționale. Scriitorul era ministru al artelor și nu doar prezența lui protocolară, ci și cele expuse pe pereți dovedeau soliditatea temeiurilor țării, prosperitatea culturii noastre, în care Transilvania se încorpora atât de armonios și de original totodată. De la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a căzut jertfă și barba frumoasă neagră a lui Cantacuzeno, cu care eram bine. Acest boier avea un cap de o rară frumusețe și mă durea sufletul, când a trebuit să-și rază barba, care nu se potrivea deloc cu costumul său francez. Aparținând și el înaltei aristocrații române, se cerea să imite moda europeană și deoarece casa sa era frecventată și de generali ruși, și-a aranjat-o cu mobile moderne, căci portul european nu prea se potrivea cu divanele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
elevație la care a râvnit încă de când era foarte tânără. Cato cel Bătrân era eroul ei preferat, și probabil din respect pentru acest ultim mare reprezentant al libertății romane l-a determinat pe soțul ei să-i adopte asprimea și costumul. Nu mi-e greu să cred că pasiunea Doamnei Roland pentru libertate provenea în parte dintr-o sursă atât de pură; totuși, când o transportai din istoria antică în istoria modernă, îți dădeai seama că felul în care vechiul guvernământ
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și libertatea, pătrunzând în cercurile sociale, au adus cu ele simplitatea care le întovărășește întotdeauna; fastul în materie de mobilier și îmbrăcăminte erau înlocuite prin eleganță; formele consacrate de obiceiurile străvechi: rochiile cu partea de jos amplă, pusă pe sârme, costumele fastuoase erau proscrise; Curtea însăși dăduse sau mai degrabă urmase un exemplu fatal pentru industria națională, și doar în zilele de ceremonie se mai vedeau unele urme din fastul care, odinioară, înconjura tronul clipă de clipă. Singurul lucru care mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
din ea o ciudată apariție într-o cameră de han, la amiază. Ținea în mână o rămurică înfrunzită pe care o rotea fără încetare între degete. Rostul rămuricii era să pună în evidență o mână foarte frumoasă, dar desăvârșea ciudățenia costumului ei. După trecerea unei ore, eram fermecată, iar seara, în timpul felului inteligent în care o bucura debitul lui Talma, eu îi examinam fizionomia și m-am surprins găsind-o aproape frumoasă. Nu-mi dau seama dacă mi-a ghicit impresiile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
84 de ani și jucase un mare rol în politica europeană. E drept că trădase toate regimurile cărora le jurase credință. TALMA, FRANÇOIS JOSEPH ăParis, 1763-Paris, 1826). Actor. A fost actorul tragic preferat al lui Napoleon Bonaparte; a urmărit, în costume și în decoruri, adevărul istoric și a făcut dic țiunea scenică mai naturală; roluri din teatrul clasic francez și din tragediile lui Shakespeare; a lăsat și o lucrare teoretică: Memorii despre Lekain și despre arta dramatică. Lekain fusese precursorul său
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
împodobită cu modele populare, prezentă în orice casă cu fete de măritat și ... cum, duminică fiind, fata acelei familii tocmai se înapoiase de la biserică, profesorul profită de ocazie și, cu nelipsitul "dar geograful merge mai departe", începe să ne descrie costumul național al tinerei fete, cu detalii privind modelele iei, ilicului, brâului, fustei ... moment în care nu m-am putut stăpâni să nu zic "dar geograful merge mai departe" ... Desigur colegii, părinții fetei și niște oameni din sat veniți din curiozitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]