11,461 matches
-
ghidat în partea cealaltă a sălii, acolo unde James își întreținea oaspeții spunându-le un banc. — Și, când au intrat în dormitor, omul a văzut că peste tot nu erau decât jucării de pluș. Rafturi întregi cu jucării de pluș, depozitate până la tavan... James a ridicat un deget ca să-i dea de înțeles Juliei să-l lase să-și termine bancul. Tipul a crezut că fata e nebună, dar s-a gândit totuși să i-o tragă. Când a terminat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la o plimbare. Inactivitatea nu făcea altceva decât să-i îndrepte atenția mereu doar spre el. Trebuia să facă ceva care să i-o distragă de la toate amintirile acelea. Căută un rucsac în dulap, pe raftul de sus, acolo unde depozita tot ce folosea foarte rar, aruncă în el o pungă de covrigi și două sticle mici cu apă și ieși din casă fredonând o melodie. Nici ea nu-și putea explica cum de nu aruncase bluza neagră și pantalonii asortați
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
s-a simțit responsabil, din moment ce el organizase totul. — Și-ați participat toți? — Toți. Eu am comandat eterul de la un furnizor de materiale pentru laborator din Malaga. Betty Shand l-a cărat cu una dintre autodubele ei, surorile Keswick l-au depozitat În frigidere la Restaurant du Cap. Sonny Gardner a Îngropat recipientele În livadă. Între timp, Mahoud a aruncat În secret cea mai mare parte din eter și a turnat În loc benzină. Frank și Mahoud au dezgropat recipientele cu cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-i Înfrunte Într-o zi pe restul oamenilor. Timpul trecu. Văzu două vapoare, baleniere probabil, care treceau În larg și un al treilea, care după toate probabilitățile era un vas ușor de pirați ce ancorase În golf pentru a depozita iguanele și broaștele-țestoase uriașe În fostele lui peșteri, acum pustii. Oberlus Își căută refugiu În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o ascunzătoare sigură și nimerită, iar cînd vocile se Îndepărtară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de apă, Însoțită de fulgere și tunete, se abătu asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat pe stînca pe care o alesese, ciocănind lanțul gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca acum cu sudoarea care Îi curgea șiroaie pe spinare și, cu toate că din cînd În cînd se oprea să asculte, era cu desăvîrșire Încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ci zeci de pești, pentru că atunci cînd firele se duseră la fund, la vreo patruzeci de capete, peștii, de toate mărimile și din cele mai variate specii, s-au năpustit asupra momelii sîngerînde, rămînÎnd prinși În cîrlig. Euforic, Iguana Oberlus depozită pe fundul ambarcațiunii recolta bogată și lăsă imediat să cadă În apă bucățele mici din ficatul cald al răposatului Ferreira. Aruncă ce mai rămăsese la bord și apoi azvîrli mortul În apă, observînd cum se Îndepărta puțin cîte puțin, Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mea. Dat fiind că majoritatea muncii mele se desfășura în Londra, călătoream rareori singur - Judy era cea care trebuia din când în când să se miște prin țară la inspecții sau la ședințe - și, în vreme ce-mi imaginam bagajele depozitate în pod, mi-am dat seama că fuseseră cel mai probabil cumpărate de ea, chiar dacă le folosiserăm în comun în cadrul concediilor în familie. Cu siguranță nu voiam să risc să ne certăm pentru ceva atât de lipsit de importanță - preferam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe Mirciulică și să vă întoarceți acasă. În sfârșit, a treia presupunere..." Inima începu să-i bată și obrajii prinseră brusc o culoare cireșie. Gândurile îi alergau febril. " Sper din tot sufletul, draga mea, să fie așa. Tablourile au fost depozitate în altă încăpere. De ce, Melania? Am să-ți spun de ce: Pentru că urmează probabil să fie expuse într-o sală nouă, care oferă un plus de siguranță. Bun, să zicem că ai dreptate... Dar oare nu erau ele destul de ferite în spatele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Valericăi Scurtu ― o femeie urâtă ― de a-și încropi un trusou în speranța disperată că se va găsi un individ pe care să-l ademenească o expoziție de bulendre. Și mai cumpăra un vas, o scrumieră sau o carpetă, mai depozita câțiva metri de lenjerie în șifonier, le căuta un loc în interiorul supraîncărcat, le admira și apoi ochea altceva, chibzuia alte economii, cu gândul la el, un anonim fără chip. Se uită la bătrână. Rămăsese în prag măruntă, neputincioasă, cu mâinile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trăiesc fără să mănânce și să bea, oricum carnea venea din afară, cum peștele venea din afară, cum din afară veneau legumele, cum din afară, în fine, venea totul, și cum, ceea ce acest oraș, el singur, producea sau putea să depoziteze nu ajungea să supraviețuiască nici o săptămână, ar trebui să se pună în funcțiune sisteme de aprovizionare mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele care asigurau întreprinderilor tehnicienii și administratorii, dar mult mai complexe, dat fiind caracterul perisabil al anumitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
este foarte modest, așa că nu te entuziasma prea tare. Era tare dulce felul În care Hunter se prefăcea că nu se deranjase prea mult. Muream de nerăbdare să-mi văd colierul. În timp ce Hunter dispăru În dormitorul pentru oaspeți, unde Își depozitase cadourile, m-am dus să le iau pe ale mele de sub patul din dormitorul nostru. Îi Împachetasem două cărți și o fotografie cu noi doi făcută la Paris, pe care o dădusem la Înrămat și la gravat. Le-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
brățara din aur cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă indiană. —Îți vine să crezi că aici era cândva Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un mini-depozit al companiei respective: era suficient de mare Încât să depozitezi aici toată Coasta de Est. Numai salonul avea, cu siguranță, vreo 15 m lungime, cu geamuri din tavan până la podea, care ofereau priveliștea acoperișurilor drăguțe din Soho. Oriunde te uitai, erau lucrări de artă: un pudel gigantic de Jeff Koons
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai târziu în aceeași zi, a acoperit geamurile camerei cu scânduri. Ce sens mai are o închisoare, dacă deținutul se poate furișa pe fereastră, nu? Apoi, cu multă amabilitate, iubitul meu soț a adus sus toate lucrurile pe care le depozitaserăm în pivniță după Edictele de Duminică ale reverendului Bob. Televizorul, aparatul de radio, CD player-ul, cărțile. Nu e împotriva regulilor? l-am întrebat. Ba da, mi-a răspuns David, dar am vorbit cu reverendul azi-dimineață după slujbă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ale localului. Astfel, potrivit brevetului amintit, în 1950, Gheorghe N. Chirilă deținea un imobil în Strada Tătărași nr. 4 din orașul Iași construit din cărămidă și alcătuit din 2 camere de 6/6 și 5/4, iar băuturile spirtoase erau depozitate în pivniță. Nu dispunem de informații privind data la care imobilele și proprietățile de pământ despre care știm că au aparținut familiei Chirilă au fost confiscate de către stat, însă sursele orale și organele de presă confirmă în perioada post-decembristă revendicarea
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
reabilitarea zâmbetului. Zâmbetul prefațează integrala iubirii. Ironia, un procedeu care transformă, cu randament maxim prietenii în dușmani. Omenirea se află deja în căutarea râsului pierdut. Zâmbetul ar putea fi mascota izbânzii. Râsul tronează încă în clanul învingătorilor. Românii și-au depozitat geniul în glume. Întotdeauna, umorul este fertilizat de imperfecțiunile epocii. Gluma bună flirtează, nu se dezbracă. Este din ce în ce mai greu de deosebit zâmbetul posac de rânjetul amabil. Angajăm actori de comedie. Rugăm - foarte multă seriozitate. Zâmbetul e un semn că viața
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se simțea că energiile eoliene scăpaseră de sub control; bucăți de tablă, de carton asfaltat, saci vechi, țoale rupte, sumedenie de hârtii și fel de fel de hârburi, desprinse din șandramalele nevoiașilor de la marginea orașului și de prin grămezile de gunoaie depozitate de-a valma, zburau prin aer precum baloanele umplute cu gaze inerte în zilele de sărbătoare națională. Copacii, de pe drumul aproape paralel cu calea ferată, se încovoiau ritmic sub presiunea vântului, ca și cum ar fi intenționat să bată mătănii. Cei mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a bătut mult din palme, atunci. Totodată, s-a și dormit mult. Apoi s-a trecut la fapte. A fost amplasată latrina publică, o latrină de tip european, modernă, performantă, care nu irosea nimic din ce producea omul - separând și depozitând urina de materiile fecale ce proveneau de la utilizatori, cum nu mai era o alta, asemeni, pe undeva. La mijloc - marele obiectiv propriuzis. Până și de la el - alei betonate, cu peluze de flori multicolore pe margini; înlăuntru -utilități din marmură; pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fata privi spre cer, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare, se înarmă cu o macetă ascuțită și se apucă să muncească tăind lemnele uscate și îngrămădindu-le în colțurile colibei. Atârnă apoi de tavan mănunchiuri de banane încă verzi, depozită nuci de Brazilia, de cocos, semințe și miez de palmier, întări acoperișul colibei cu enorme frunze de nipa, verifică dacă stâlpii locuinței erau bine înfipți în pământ și se așeză să aștepte. A doua zi, au venit ploile. Asistase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a văzut decît În parte visul cu ochii. Oameni i-au descoperit menirea virtuală dinainte de a deveni un stabiliment public cu instalații sanitare, cu om de serviciu și firmă la intrare. Lucrarea nu Înainta, În schimb, În adîncurile ei se depozitau reziduurile biologice ale tuturor rătăciților pe aceste meleaguri. Curînd acest loc de seducție sui generis amenința să alunge băștinașii din așezările lor cum altădată fuseseră izgoniți din cauza pomului cu pricina primii oameni din rai. Firește, s-au luat măsuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ție. Videocaseta conține ciclul complet de pâlpâiri ale becului în scopul decodării și în cazul unui accident. Ai mare grijă la text. Trebuie considerat întotdeauna „viu“. La fel ca și-n privința tuturor celorlalte documente vii, asigură-te că e depozitat într-o cutie plină cu corespondență, pentru siguranță. Regret și speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 11 ianuarie) Scrisoarea nr. 110 Dragă Eric, Cele scrise în jurnalul meu despre Clio și Grecia par atât de normale, nu-i așa? Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
doctorul Fidorous sau cu Primul Eric Sanderson, dar întâmplătoarea ei descoperire m-a încurajat puțin. Cum nu e vorba, strict vorbind, de un obiect „găsit“, l-am împachetat în plastic transparent împreună cu două piese protectoare de corespondență și l-am depozitat separat, în buzunarul de sus al rucsacului meu. 10 Epave din larg și de pe uscat Ploaia căzu atât de tare că avu o greutate reală, lovindu-mă peste cap și umeri cât ai clipi, revărsându-se din abundență peste hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acum că suntem aici? — Găsim H-urile. — Cărțile care încep cu H? — Romanele. Romanele autorilor care încep cu H. Cred că sunt acolo. Ne-am croit drum printre rafturi și stive tăcute, până când am ajuns la rafturile pe care erau depozitate romanele scriitorilor ale căror nume începeau cu litera H. — Doar rândurile astea patru de jos, zise Scout. Trebuie să le scoatem și să le punem deoparte. Am făcut-o cu repeziciune, scoțând cărțile câte opt sau douăsprezece odată, strângând tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ți-ai dat seama că ceva nu era în ordine? — O, da. O simți. Acum pot să gândesc făcând abstracție de ea, zise și ridică privirea, concentrându-se asupra unui lucru lăuntric, de zona aia moartă din minte unde sunt depozitate informațiile lui, dar atunci ai mei au crezut că am avut un fel de atac de apoplexie sau ceva de genul ăsta. Am fost pe la doctori, tot tacâmul. — Doctorii ce au spus? Au scăpat de mine, m-au trimis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
va fi o singură femeia și nu ca... ca un film tridimensional fără ochelari speciali. Se mai fac de astea? — De care? — Filme tridimensionale. — Aha, mda, așa cred. — Bun, bun. Îmi plac. Foarte folositoare. În orice caz, aici îți poți depozita lucrurile. Fidorous arătă spre rucsacul meu și, când i l-am dus, îl așeză înăuntrul uneia dintre cutiile de ceai din Orpheus. L-am privit cum drege aranjamentul, schimbând locul rucsacului meu în cutie până când lui i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
comunal. Cu o concesiune pe treizeci de ani, ai tot timpul să vezi cum devine treaba. Cimitirul era mai sus de sat, la vreo sută de metri. Doi oameni În salopete cărau sicriul. Era un model simplu, din brad alb, depozitat Într-o magazie a primăriei; serviciile funerare păreau organizate impecabil la Saorge. Era sfârșitul după-amiezii, dar soarele continua să Încălzească. Bruno și Michel mergeau alături, la doi pași În urma sicriului; Hipiotul-Cărunt era lângă ei, ținuse s-o Însoțească pe Jane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]