14,040 matches
-
țările din nordul Italiei. Maiestuosul dom semisferic echilibrează viguroasa verticalitate a ordinelor, care nu exprimă structura interioară. Tânărul arhitect nu numai că a reactualizat armonia și echilibrul lucrărilor bătrânului Mansart dar a și dat tonul barocului târziu francez în arhitectură. Domnia lui Louis al XIV-lea a fost martora unei reacții împotriva stilului oficial Louis XIV sub forma unei maniere mai delicate și mai intime cunoscută cu denumirea de Rococo. Cel care a pus bazele acestui stil a fost Nicolas Pineau
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
deoarece, pe lângă denumirea produsului, prezintă anumite informații istorice - prin intermediul unor texte hieroglifice, dar și al reprezentărilor - , cum ar fi: numele faraonului, activitățile legate de cult, scene de luptă etc. Ținând cont de această realitate, T. Wilkinson scria că începând cu domnia lui Aha putem vorbi de existența sistematică a „analelor“, autorul referindu-se la etichete. În conformitate cu uzanța epocii, se cunoaște numai numele - Horus al faraonului, adică Aha, având semnificația de „Luptătorul“. Unii egiptologi au încercat să dovedească faptul că începând cu
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
lui Aha putem vorbi de existența sistematică a „analelor“, autorul referindu-se la etichete. În conformitate cu uzanța epocii, se cunoaște numai numele - Horus al faraonului, adică Aha, având semnificația de „Luptătorul“. Unii egiptologi au încercat să dovedească faptul că începând cu domnia lui Aha apare și numele-nebti al suveranului. Greșeala provine de la interpretarea textului unei etichete de fildeș, provenită din mormântul reginei Neith-hotep de la Naqada, care - în registrul de sus - prezintă, pe lângă serekh-ul lui Aha, și desenul unei capele în interiorul căreia apar
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
mai sus), în același rând 1 apare și prototipul bărcii henu a zeului Sokaris, ambarcațiune care, în cazul de față, se află în strânsă legătură cu celebrarea unui rit agrar. Deși nu putem reconstitui cu siguranță decât anumite episoade ale domniei lui Aha, trei aspecte ni se par însă importante. În primul rând, de numele lui Aha se leagă și apariția „primului“ obiect de faianță din istoria Egiptului, de fapt un fragment dintr-un vas de dimensiuni mai mari. Atunci au
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
masive ale sale asemănătoare cu tunurile folosite la asediul Constantinopolului. De-a lungul timpului, spre deosebire de palatele europene precum Schönbrunn din Austria sau Versailles din Franța, Topkapi a suferit numeroase modificări sau extinderi făcute de diferiți sultani, cele mai multe fiind făcute în timpul domniei lui Suleyman Magnificul (1520-1566). În anul 1574 un incendiu a afectat palatul, arhitectul Mimar Sinan fiind însărcinat cu renovarea sa de către sultanul Selim al II-lea. O altă deosebire față de palatele din Europa este că Topkapi nu era o clădire
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
între sfârșitul Vechiului Regat și ridicarea Regatului Mijlociu. Vechiul Regat Egiptean s-a stins imediat după moartea lui Pepi II. Acesta a domnit timp de 94 de ani și a murit la vârsta de 100 de ani. Ultimii ani din domnia lui Pepi II au fost marcați de inficiență datorită vârstei avansate a acestuia. Uniunea celor doua regate s-a destrămat, iar liderii regionali au avut de înfruntat o lungă perioadă de foamete. În jurul anului 2160 î.Hr., o nouă linie de
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
Mijlociu și ridicarea Noului Regat. Este conoscută ca perioada în care Hyksos și-au marcat pentru prima oară prezența în Egipt, suveranitatea lor făcându-se prin intermediul dinastiilor a XV-a și a XVI-a. Hyksos și-au făcut apariția în timpul domniei lui Sobekhotep IV, și în jurul anului 1720î.Hr. au preluat controlul orașului Avaris (Tell ed-Dab'a/Khata'na actual). Hyksos, conduși de Salitis, fondatorul dinastiei a XV-a, au cucerit Egiptul în timpul faraonului Dudimose I. În perioada căderii orașuluiMemphis, casa
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
chilii și lăcașuri de rugăciune săpate în calcarul unor înălțimi. Ele datează de 800-900 de ani. În consecință, în apropierea acestui sit a fost întemeiată mănăstirea Saharna. Rezina are o atestare documentară de la 5 februarie 1495. Informația vine din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, când un oarecare diac Matei scria la Iași că se vinde "...un sat pe Nistru, la gura Rezinei,lîngă moșia satului Țareuca, unde a fost Alexa, vataman...". Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea Rezina este calificată
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
o alternativă atractivă la capitalismul occidental și putea salva Rusia din punct de vedere social și moral. Slavofilismul este privit din această ultimă cauză ca o formă de mesianism rusesc. În politica externă, Nicolae I a acționat ca protector al domniilor de drept și luptător împotriva mișcărilor revoluționare. Ofertele sale de înăbușire a revoluțiilor de pe continentul european, acceptate uneori, i-au adus supranumele de "jandarm al Europei". În 1825, Nicolae I a refuzat să fie încoronat monarh constituțional, iar în schimb
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
de guvernare al strămoșilor și să-și îndrepte acțiunile, fără grabă, conform scopurilor sale. Principatul ereditar depinde de priceperea principelui și de capacitatea acestuia de a se apăra de un potențial pretendent la tron. Avantajul principilor cu ani mulți de domnie este că amintirea schimbărilor se estompează și nimeni nu va mai cere schimbări și înnoiri. Atunci când un principat nu este în întregime nou, ci este format prin alipirea altor principate el este numit principat mixt. Dificultățile unui astfel de principat
Principele () [Corola-website/Science/303152_a_304481]
-
destinul pe scena diplomației, de la egal cu Austria, Rusia, Prusia și Regatul Unit. Acestea patru hotărâseră însă la Congresul de la Viena din 1815 că Franța trebuie pedepsită pentru că l-a acceptat din nou pe Napoléon I ca Împărat, pe perioada domniei de 100 de zile dintre exilul de pe Insula Elba și cel de pe Insula Sf. Elena. Răsturnarea acestei nedreptăți față de puterea tradițional dominantă în Occident era un țel declarat al lui Napoléon al III-lea. Ocazia pentru ca Franța să se reafirme
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
de la imperiul absolutist spre imperiul liberal, apoi imperiul parlamentar, Imperiu ce avea să mai dureze încă zece ani. Napoléon al III-lea însă va diferi aici radical de unchiul său. Nuanța de care dă dovadă în a doua parte a domniei este una pe care puține regimuri din istorie au reușit să o atingă, mai ales cele monarhice. De regulă, un regim devine autoritar, apoi încearcă să își mențină și eventual mărească privilegiile dobândite, dezvoltând eventual și un cult al personalității
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
puternic Hanatul în timpul campaniilor Cigirin și a campaniile crimeene. În timpul războiului ruso-turc din 1735-1739, ruși alflați sub conducerea felmareșalului Munnich au reușit în cele din urmă să atace hanatul chiar pe pământul peninsulei Crimeea. Alte războiae au avut loc în timpul domniei împărătesei Ecaterina cea Mare. După victoria rușilor din 1768-1774, afost semnat tratatul de la Kuciuk-Kainardji, care asigura independența Hanatului Crimeii față de Imperiul Otoman, în același timp transformând hanatul într-un aliat al Imperiului Rus. Domnia hanului Șahin Ghirai a fost marcată
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
Alte războiae au avut loc în timpul domniei împărătesei Ecaterina cea Mare. După victoria rușilor din 1768-1774, afost semnat tratatul de la Kuciuk-Kainardji, care asigura independența Hanatului Crimeii față de Imperiul Otoman, în același timp transformând hanatul într-un aliat al Imperiului Rus. Domnia hanului Șahin Ghirai a fost marcată de creșterea influenței rusești și de acțiunile violente ale administrației hanului împotriva opoziției interne. Pe 8 aprilie 1783, încălcându-și obigațiile ce-i reveneau prin tratatul de pace, Ecaterina cea Mare a intervenit în
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
apropiere de un stil dinamic de scriere. Figura întunecată a regelui Richard, de exemplu, se aseamănă arhetipului de tiran din paginile lui Sallustius, și ar trebui interpretată ca o meditație asupra corupției și puterii, la fel de mult ca o povestire a domniei lui Richard al III-lea. Istoria a fost inițial scrisă și a circulat în forma unor manuscrise în latină și engleză, compuse separat, și cu unele informații scoase de autor din textul în latină, pentru a facilita lectura cititorilor europeni
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
A.T. Dumitrescu, Cezar Ivănescu a scris "cu dragoste și spaimă mare": „Ne clătinăm de spaimă cu toții în fața morții și, mai rar, către fața unui Dumnezeu pe care nu-l înțelegem întotdeauna căci nu ne înțelegem întotdeauna, numai că acum domnia-ta, iubit prieten și poet Aurelian Titu Dumitrescu, trebuie să știi că ești un bărbat puternic și un scriitor român în viață care își poartă crucea așa cum se cuvine, atît de bine încît poate de brațul domniei-tale să se sprijine
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
de o invazie. În conformitate cu aprecierile acestor istorici, cnejii ruși au stabilit o alianță defensivă cu Hoarda pentru a răspunde atacurilor fanatice ale Cavalerilor Teutoni, care amenințau mult mai direct și hotărât religia și cultura băștinașilor. Aceasta este partea luminoasă a domniei tătărești. Există și o parte întunecată a problemei. Atâta vreme cât hoardele erau încartiruite la granița cnezatelor, țara putea să fie oricând invadată de forțe copleșitoare ale jefuitorilor înarmați. Din fericire, aceste invazii nu apăreau prea des, dar atunci când se petreceau, produceau
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
-se de trupe ce-i erau credincioase, să împiedice un complot care încerca să o încoroneze pe Sofia ca țarină. Când co-țarul Ivan a murit în 1696, Petru a rămas țar unic. Războiul a dominat cea mai mare parte a domniei lui Petru cel Mare. La început, Petru a încercat să asigure securitatea graniței sudice amenințată de tătări și de Imperiul Otoman. Campania sa de cucerire a forțareței-port de la Marea de Azov a eșuat la început. După ce armata a fost dotată
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
Imperiul Rus printr-o serie de măsuri importante. El a pus bazele flotei militare ruse, a reorganizat armata terestră conform modelelelor occidentale, a reformat administrația imperială și a mobilizat pentru scopurile militare toate resursele financiare și umane ale Rusiei. În timpul domniei lui Petru, în armată au fost înrolați soldați profesioniști care efectuau servicul militar pe toată durata vieții, soldele fiindu-le plătite din banii publici. Nobililor imperiului li s-a impus să aleagă între serviciul în corpul ofițeresc pentru noua armată
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
coercitive, a sprijinului pentru "occidentalizare" și pentru despărțirea de vechile tradiții a reprezentat-o inițierea în 1703 a construcției noii capitale cu aspect occidental, Sankt Peterburg. Orașul a fost construit pe malul Golfului Finlandei, în noile teritorii cucerite de la Suedia. Domnia lui Petru cel Mare a ridicat problema "înapoierii" Rusiei prin comparație cu stadiul de dezvoltare a țărilor din Europa Occidentală, ca și problema oportunității adoptării măsurilor reformatoare. În secolul al XIX-lea, se dezbătea public corectitudinea măsurilor pentru deschiderea Rusiei
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
în 1740, iar nepotul ei minor a fost proclamat țar ca Ivan al VI-lea. După mai multe lovituri de palat, până in cele din urmă, tânărul țar a fost înlocuit cu fiica lui Petru cel Mare, Elisabeta (1741-1762). În timpul domniei lui Elisabeta, care a fost mult mai eficientă decât cele ale predecesorilor ei imediați, a început "occidentalizarea" culturii Rusiei. Printre evenimentele culturale notabile s-au numărat înființarea Universității din Moscova (1755) și a Academiei de Arte Frumoase (1757) ca și
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
predecesorilor ei imediați, a început "occidentalizarea" culturii Rusiei. Printre evenimentele culturale notabile s-au numărat înființarea Universității din Moscova (1755) și a Academiei de Arte Frumoase (1757) ca și apariția primului om de știință de talie mondială, Mihail Lomonosov. În timpul domniei succesorilor lui Petru cel Mare, Rusia a început să joace un rol mult mai activ în afacerile europene. Din 1726 până în 1761, Rusia a fost aliată cu Austria împotriva Imperiului Otoman, care era la rândul lui sprijinit de Franța. În
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
Regatului Prusiei. În 1760, armatele Rusiei au ajuns la porțile Berlinului. Elisabeta a murit în 1762, succesorul acesteia, Petru al III-lea, a aliat țara cu Prusia condusă de regele Frederick cel Mare. Petru al III-lea a avut o domnie scurtă și lipsită de popularitate. Deși era unul dintre nepoții lui Petru cel Mare, tatăl lui a fost duce de Holstein-Gottorp, Petru al III-lea fiind crescut în mediul luteran german. De aceea, rușii îl considerau un străin. Petru al
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
Ecaterina, și-a detronat soțul printr-o nouă lovitură de palat. Amantul țarinei, Alexei Orlov, l-a asasinat după aceasta pe țarul detronat, astfel încât văduva a fost proclamată împărăteasă în 1762 sub numele Ecaterina a II-a, Împărăteasa Rusiei. În timpul domniei Ecaterinei a II-a, expansiunea teritorială a imperiului a continuat în sud și în vest, iar pe plan intern a avut loc un proces de consolidare a statului. După izbucnirea unui nou război cu turcii în 1768, a fost semnat
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
din Europa și reînvierea Imperiului Bizantin sub control rusesc. Imperiul Otoman a încetat să mai reprezinte o amenințare majoră pentru Rusia și a fost obligat să accepte o influență tot mai mare a Rusiei în Balcani. Expansiunea către vest în timpul domniei Ecaterinei cea Mare a dus la împărțirea Poloniei. Cum Polonia devenea din ce în ce mai slabă în timpul secolului al XVIII-lea, fiecare dintre vecinii ei - Imperiul Rus, Prusia, și Imperiul Austriac - a încercat să-și plaseze propriul candidat pe tronul de la Varșovia. În
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]