10,806 matches
-
de Manole Marcus. În rolurile principale joacă actorii Fory Etterle, Ilarion Ciobanu și Maria Clara Sebok. Filmul reconstituie Fuga de la Tămădău (1947), evenimentul istoric în care conducerea PNȚ a încercat să fugă din România pentru a întemeia un guvern în exil, când mijloacele democratice fuseseră epuizate și guvernul lui Petru Groza devenea tot mai represiv. Prin tușele groase aplicate personajelor opuse comuniștilor, filmul capătă aspecte caricaturizante și de un comic involuntar, democrații veritabili fiind înfățișați ca niște indivizi meschini, care trăiesc
Departe de Tipperary () [Corola-website/Science/327089_a_328418]
-
Anno Graecorum ("anul grec", abreviat "AG") a fost un sistem de numărare a anilor utilizat în cadrul Imperiulului Seleucid și alte state din lumea elenistică. Calendarul număra anii începând cu 311 î.Hr., când Seleucos I Nicator se întoarce în Babilon după exilul în Egiptul lui Ptolemeu, considerat anul întemeierii Imperiului Seleucid. Introducerea noii ere este menționată într-una din Cronicile Babilionene, Cronica despre Diadohi. Două modificări au fost făcute calendarului seleucid: Aceste diferențe privind începutul anului înseamnă că datele pot diferi unul
Era seleucidă () [Corola-website/Science/327095_a_328424]
-
care a fost pusă de împărăteasa Zewditou. Lucrările la catedrală au mers încet și chiar au fost oprite între 1936 à 1941 în timpul ocupației italiene. În 1942 catedrala a fost terminată după întoarcerea împăratului Haile Selassie I al Etiopiei din exil. Cu toate că doar membrii înaltului cler au dreptul de a fi îngropați în catedrală, împăratul Haile Selassie a construit un mausoleu pentru familia sa în interiorul criptei. În spatele catedralei se află un cimitir în care sunt înmormântați cei care au primit un
Catedrala Sfânta Treime din Addis Abeba () [Corola-website/Science/327146_a_328475]
-
mult de de persoane, în afară de membri ai familiei imperiale. s-a bucurat mereu de un foarte mare prestigiu, atât în Rusia cât și în străinătate. Astăzi "Ordinul Sfântului Andrei" este atât un ordin dinastic al familiei imperiale a Romanovilor în exil, cât și cel mai înalt ordin al actualei Federații Ruse. În cursul sejurului său în Anglia, Petru I al Rusiei a primit mai multe decorații. În ianuarie 1698 a primit Ordinul Jartierei din mâinile lui Wilhelm al III-lea. În
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
la Indraprastha). Disputa directă dintre (fii lui Dhitarashtra) și a apărut de la un joc de zaruri pe care l-a câștigat trișând, miza fiind ca verii săi Pandava să își transfere întregile teritorii către Kauravas(la ) și să meargă în exil pentru 13 ani.Disputa a escaladat într-un război total când prințul Duryodhana, cel mai vârstinc dintre Kaurava, mânat de gelozie, refuză să înapoieze Pandavașilor teritoriile după ce exilul a luat sfârșit, Duryodhana obiectând că aceștia au fost descoperiți în timp ce se
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
să își transfere întregile teritorii către Kauravas(la ) și să meargă în exil pentru 13 ani.Disputa a escaladat într-un război total când prințul Duryodhana, cel mai vârstinc dintre Kaurava, mânat de gelozie, refuză să înapoieze Pandavașilor teritoriile după ce exilul a luat sfârșit, Duryodhana obiectând că aceștia au fost descoperiți în timp ce se aflau în exil(care trebuiau să și-l petreacă incognito) și astfel nu poate să fie de accord cu returnarea regatelor. Înainte de începerea războiului, dezmoșteniții regatelor Pandava și
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
ani.Disputa a escaladat într-un război total când prințul Duryodhana, cel mai vârstinc dintre Kaurava, mânat de gelozie, refuză să înapoieze Pandavașilor teritoriile după ce exilul a luat sfârșit, Duryodhana obiectând că aceștia au fost descoperiți în timp ce se aflau în exil(care trebuiau să și-l petreacă incognito) și astfel nu poate să fie de accord cu returnarea regatelor. Înainte de începerea războiului, dezmoșteniții regatelor Pandava și , sfătuiți de Krishna, au încercat să găsească o soluție diplomatică și pașnică a conflictului. , fratele
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
februarie 1945 la Cascais (Portugalia), un sat de pescari de lângă Lisabona,<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> fiind prima nuvelă scrisă în exil de Mircea Eliade. Scriitorul mărturisește în "Jurnalul portughez" că și-a imaginat acest subiect cu vreo jumătate de an în urmă, în iulie 1944. Eliade nu a fost mulțumit de prima versiune a nuvelei și a corectat-o ulterior, după cum
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
a fost publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Un om mare” a fost publicată în
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
înspăimântător brațele către cer și începe să se adreseze văilor și munților, vorbind și cântând. Uriașul rostește expresiile „Vox populi” și „Vox clamantis in deserto”, ultima dintre ele amintind de predicarea în deșert a Sfântului Ioan Botezătorul și luminând semnificația exilului lui Eugen. Înălțarea sa fizică poate reprezenta și o ascensiune spirituală, personajul descoperind o taină pe care nu o poate revela oamenilor obișnuiți; astfel, la întrebarea "„Ce este acolo?”" el răspunde enigmatic: "„Totul este”". Gestul aparent simplu al oferirii câte
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Autorul a notat la finalul scrierii următoarea datare: „Täsch, iulie 1955”. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
pentru El...”". În acel moment, Dumitru se trezește și-l privește cu fața luminată de un zâmbet pe „doctorul Martin”, părându-i-se că acesta "„vorbește înflăcărat și sincer, ca un profet”". După mai bine de zece ani petrecuți în exil la Paris, savantul român Mircea Eliade a fost numit "visiting professor" la Universitatea din Chicago pentru anul școlar 1956-1957, urmând să țină câteva conferințe despre filozofia și tehnicile yoga și despre șamanism în cadrul seminarului „Haskell Lectures”. În iarna anului 1956
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „O fotografie veche de 14 ani” nu
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
Damasc. În ultimii ei ani s-a împrietenit cu Richard Francis Burton și cu soția acestuia, Isabel Burton, în timpul când Burton era consul britanic la Damasc, precum și cu Abd al-Kader al-Jazairi, un proeminent lider al revoluției algeriene, care trăia în exil la Damasc. A murit de febră și dizenterie la Damasc la 11 august 1881 și a fost înmormântată la cimitirul protestant de acolo, unde mormântul ei poate fi văzut și astăzi.
Jane Digby () [Corola-website/Science/327351_a_328680]
-
în favoarea nepotului său, Franz Joseph, fiul Arhiducesei Sofia și verișor al Mathildei. Primul act politic al împăratului de 18 ani va fi organizarea represiunii revoluției înainte de a reveni în capitala sa.<br> Ducele de Modena a trebuit să plece în exil însă a fost restaurat de armata austriacă. La 1 iulie 1862, nepotul și moștenitorul tronului de Hesse-Darmstadt, Ludovic, a făcut o căsătorie strălucită cu Prințesa Alice a Regatului Unit (una dintre fiicele reginei Victoria) Marea Ducesă Mathilde a murit la
Prințesa Mathilde a Bavariei () [Corola-website/Science/327363_a_328692]
-
jurnalistul Carlos Fernández a publicat scrisoarea în 1983, așa cum fusese publicată în "Correspondance International": era datată „15 mai”. După căderea guvernului republican, Carillo a fugit la Paris unde a încercat să reorganizeze partidul. Carrillo a petrecut 38 de ani în exil, majoritatea timpului în Franța, dar și în URSS și în alte țări. În 1944 Carrillo a condus retragerea gherilei comuniste din Valea Aran. Potrivit lui Ricardo de la Cierva, în 1945 Carrillo ar fi dat ordin ca membrul partidului comunist Gabriel León
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
se odihnească. La indicația magistratului, Bastardul organizează uciderea magistrului Ferrebouc (Alexandru Dobrescu) și găsește martori care să jure că Villon este cel vinovat. Poetul este întemnițat și condamnat la moarte prin spânzurare, fiindu-i comutată pedeapsa în 10 ani de exil. Bastardul este reintegrat în poliție ca sergent. François Villon părăsește Parisul la 8 ianuarie 1463, dar este ajuns din urmă de Bastard care îi taie mâna dreaptă pentru a nu mai putea scrie. Poetul a dispărut de atunci, intrând în
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
de către presa autohtonă. Părăsește teritoriul Croației in 1993, pentru a se stabili în Olanda și apoi pe teritoriul Americii, primele experiențe trăite acolo fiind redate în lucrarea "My American Fictionary". Ugrešić a continuat să scrie și după începerea vieții în exil. În prezent, locuiește si profesează la Amsterdam. Colaborează cu diverse publicații europene (printre care se numără și săptămânalul german "Die Zeit"). Ocazional, ține cursuri la universități americane și europene. Cărțile ei au fost traduse în mai mult de 20 de
Dubravka Ugrešić () [Corola-website/Science/327407_a_328736]
-
detronarea regelui Carol al IV-lea de către Napoleon, fiind remarcat în palatul regal de Abel Hugo, pajul lui Joseph Bonaparte, noul rege al Spaniei : În 1812, tabloul este luat de Joseph Bonaparte când fuge din Spania și îl însoțește în exilul său din Statele Unite ale Americii, fiind atârnat în reședința sa din Point-Breeze. Portretul este dat fiicei sale Zénaïde Bonaparte, prințesă de Canino, care îl expune apoi în vila Bonaparte (cunoscută anterior ca vila Paolina), reședința de la Roma a prinților de
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
a Artei din Viena, a fost readus în palat în anii 1990 (inventar ÖG 2089). A fost realizată și o a cincea versiune (Muzeul Național al Castelului Versailles) de către David, rămasă în atelierele sale succesive din Paris și din timpul exilului său de la Bruxelles. La moartea pictorului, tabloul atârna pe partea opusă a patului său. Pus în vânzare fără succes de către familia sa în 1826, a fost cumpărat de baroneasa Pauline Jeanin, fiica lui David, în 1835. Expus în 1846 în
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
di Simone Tornabuoni și a soției sale, Nanna di Niccolo di Luigi Guicciardini. În anul 1444, Lucrezia s-a căsătorit cu Piero di Cosimo de' Medici, fiul lui Cosimo de' Medici, un bancher bogat din Florența. Familia Tornabuoni trăia în exil iar Cosmio i-a ajutat să se reîntoarcă în Florența. Piero și Lucrezia au avut împreună șase copii, dar doi dintre ei au murit la naștere. Copii care au supraviețuit sunt: Lucrezia a fost o femeie înțeleaptă și tolerantă. A
Lucrezia Tornabuoni () [Corola-website/Science/330571_a_331900]
-
Cosimo asupra Florenței a început să atragă grupuri de inamici, conduși de figuri precum Palla Strozzi și Rinaldo degli Albizzi. În septembrie a fost întemnițat și acuzat de eșecul cuceririi orașului Lucca, însă a reușit să transforme închisoarea într-un exil. A plecat la Padova și apoi la Veneția. Determinați de influența și de averea sa, partizanii Medicilor l-au urmat. Cosimo a revenit un an mai târziu, în 1434, pentru a influența Guvernul din Florența (în special prin intermediul familiilor Pitti
Cosimo Medici () [Corola-website/Science/330565_a_331894]
-
în 1649 a fost începutul celor 11 ani de guvernare republicană cunoscută sub numele de "Interregnum Englez". Scoția s-a împăcat în cele din urmă cu fiul regelui, numit tot Carol. În timpul acelei perioade, membrii familiei Stuart au trăit în exil în Europa Continentală. Tânărul Carol s-a reîntors în Marea Britanie pentru a prelua tronul în 1660, devenind regele Carol al II-lea al Angliei, Scoției și Irnalandei. În ceea ce privește termenii federali și dinamici, realianța Scoției cu Franța a fost posibilă în timpul
Casa Stuart () [Corola-website/Science/330591_a_331920]
-
mod oficial pe 9 mai 1946. Umberto și-a asumat în mod oficial tronul, devenind Umberto al II-lea. Nu a funcționat căci referendumul constituțional italian a fost câștigat de republicani, cu 54% din voturi. Victor Emanuel a fugit în exil în Egipt, murind un an mai târziu. La 12 iunie 1946, Regatul Italiei a ajuns oficial la căpat iar Umberto a transferat puterile sale prim-ministrului Alcide De Gasperi și a cerut poporului italian să sprijine noua republică. A plecat
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
Egipt, murind un an mai târziu. La 12 iunie 1946, Regatul Italiei a ajuns oficial la căpat iar Umberto a transferat puterile sale prim-ministrului Alcide De Gasperi și a cerut poporului italian să sprijine noua republică. A plecat în exil în Portugalia și a murit în 1983. Conform Constituției Republicii Italiene, forma republicană de guvernământ nu putea fi schimbată prin amendament constituțional, interzicând astfel orice încercare de a restabili monarhia, adoptând o constituție cu totul nouă. Constituția a interzis, de
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]