10,631 matches
-
postbelică, alt val de extremism, un al treilea război mondial. Dar uriașa nefericire colectivă pe care europenii și-au provocat-o singuri În prima jumătate a secolului a avut un efect profund depolitizant: departe de a căuta din nou soluții extreme, ca În anii ce au urmat primului război mondial, europenii din această perioadă sumbră s-au Îndepărtat de politică. Pe moment nu au fost sesizate decât vag consecințele acestui fenomen: neputința partidelor comuniste sau fasciste de a profita de greutățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost supuse la vot câțiva ani mai tâziu, autoritățile ecleziastice s-au opus viguros (deși inutil) În țările predominant catolice precum Italia, Franța sau Germania de Vest. Dar chiar și În aceste probleme spinoase, Biserica nu a adoptat o poziție extremă, iar opoziția exprimată nu mai risca să scindeze comunitatea. Într-o societate care devenea treptat „post-religioasă”, Biserica și-a acceptat locul redus și l-a exploatat cu succes 9. În societățile occidentale non-catolice - adică Scandinavia, Regatul Unit, o parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
emoțională investită În ura față de Republica Federală avea surse mai adânci și mai ascunse decât giumbușlucurile retorice prost adaptate ale radicalismului de secol al XIX-lea. Dorința de a prăvăli edificiul securității și stabilității În capul generației părinților era expresia extremă a unui scepticism mai general, În lumina trecutului recent, cu privire la credibilitatea locală a pluralismului democratic. Nu e o Întâmplare, așadar, că „teroarea revoluționară” a luat forma ei cea mai amenințătoare În Germania și Italia. Legătura dintre politica extraparlamentară și violența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evidenței” nu era, desigur, nemaiauzită În istoria modernă a Italiei. Ceea ce Negri afirma, iar Brigăzile Roșii și suporterii lor puneau În faptă nu era diferit de „virtutea purificatoare a forței” exaltată de fasciști. În Italia, ca și În Germania, ura extremei stângi față de „statul burghez” a făcut-o să revină la violența „proletară” a dreptei antidemocratice. În 1980, stânga și dreapta teroristă din Italia se confundau atât ca obiective, cât și ca metode. Brigăzile Roșii și urmașii lor nu erau singurii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
girau asasinarea judecătorilor, procurorilor și a jurnaliștilor 13. Faptul că democrația și statul de drept au supraviețuit În Italia În acești ani nu e puțin lucru. În special Între 1977 și 1982, țara a fost victima unor acte arbitrare de extremă violență comise deopotrivă de extrema stângă, extrema dreaptă și de criminali plătiți - aceștia sunt anii În care Mafia și alte rețele criminale au asasinat șefi din poliție, procurori, politicieni, judecători și ziariști, de multe ori aproape nepedepsiți. În timp ce amenințările mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
macedonean al țării (cu minoritari slavi și albanezi) și, prin urmare, fărâmițarea statului grec, ea a distrus În schimb, pentru o generație Întreagă, credibilitatea internă a comunismului grec. Acest lucru a fost posibil fiindcă naționalismul grec era de o nesiguranță extremă, chiar și după criteriile din regiune. Mereu În gardă de teama unui conflict cu turcii (foști stăpâni imperiali), În stare de război cu Albania din 1940 (situație remediată abia În 1985), negând existența unei largi comunități slave la frontiera cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parlamentar grec nu mai funcționa decât În teorie. Conservatorii și ofițerii de armată lansau avertismente sinistre despre influența crescândă a „comuniștilor” În toată țara. Regele refuza să colaboreze cu Uniunea de Centru majoritară, acuzând-o că se bazează pe voturile extremei stângi, În vreme ce Uniunea Națională Radicală, aflată În opoziție, refuza să sprijine eforturile repetate de instalare a unui guvern provizoriu. Într-un final, În aprilie 1967, Uniunea Națională Radicală a format un guvern minoritar care a rezistat atât cât regele să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de utilizare a forței dincolo de frontiere pentru a rezolva vechea problemă a Ciprului. Insula Cipru, inclusă din 1571 În Imperiul Otoman, a fost după 1878 administrată de Marea Britanie și anexată unilateral când a Început primul război mondial. Aflată În estul extrem al Mediteranei, mai aproape de Anatolia turcă decât de Grecia peninsulară sau insulele elene, Ciprul avea totuși o majoritate de limbă greacă și religie ortodoxă, dispusă să se unească cu Grecia. Minoritatea turcă (aproximativ 18% din populația insulei) era, firește, Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimburi intelectuale și dezbateri savante, nu va face compromisuri cu dușmanii Bisericii. Ca și cardinalului Joseph Ratzinger, puternicul șef al Congregației pentru Doctrina Credinței (și succesorul său În funcția papală), lui Karol Wojty³a Îi pierise entuziasmul reformator inițial sub șocul extrem al reformelor lui Ioan al XXIII-lea. Când a fost ales, el era deja un conservator - atât administrativ, cât și doctrinal. Originea poloneză și o copilărie tragică explică și ele tăria neobișnuită a covingerilor lui Karol Wojty³a și pontificatul său
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre admiratorii săi de la Început. Renunțând la monopolul de putere și inițiativă al partidului, Gorbaciov și-a redus Însă și propria influență. Ca urmare, el a fost obligat să formeze alianțe tactice și să afișeze o neutralitate prudentă În raport cu pozițiile extreme ale celorlați. Politicienii dintr-un sistem democratic cunosc necesitatea acestei poziții, cu tot disconfortul de rigoare. Însă, În ochii unei națiuni care trecuse prin 70 de ani de dictatură, aceste manevre Îl făceau pe Gorbaciov să pară slab. De la Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunist al informației. În momentul căderii lui Ceaușescu, rata mortalității nou-născuților era de 25‰, iar În orfelinate se aflau peste 100.000 de copii. Această tragedie națională s-a consumat pe fundalul unei economii deliberat retrogradate de la subzistență la sărăcie extremă. La Începutul anilor ’80, Ceaușescu a decis să consolideze poziția României În lume achitând integral uriașa datorie externă a țării. Agențiile capitalismului internațional - Începând cu Fondul Monetar Internațional - erau absolut Încântate și nu mai știau cum să-l ridice În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteri depline. Vicepreședintele sovietic, Ghenadi Ianaev, a semnat un decret care Îl deposeda pe Gorbaciov de autoritate și a instituit „starea de urgență” pe șase luni. Dar, deși Gorbaciov era neajutorat, practic prizonier În vila sa de la Marea Neagră, În sudul extrem al Crimeei, complotiștii nu o duceau nici ei mai bine. Simplul fapt că fuseseră nevoiți să declare starea de urgență și să anunțe instituirea legii marțiale doar pentru a Înlocui un lider comunist cu altul demonstra cât de mult se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sub limita legalității, se estima că În 1997 acest sector „informal” generase cel puțin un sfert din PIB. În Portugalia, această fracțiune (greu de estimat prin natura ei) era de 22% la nivel național, Însă În orașul Braga din nordul extrem al țării muncitorii „la negru” constituiau aproape 45% din totalul forței de muncă. Al patrulea nivel, În creștere constantă, era reprezentat de cei ale căror slujbe (când existau) nu aveau nici stabilitatea activităților calificate tradiționale, nici beneficiile sociale devenite standard
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că autorul nu are o percepție realistă a evenimentelor și a personajelor, ci, dimpotrivă, că are una cât se poate de apropiată de realitate. Ca și cum ar fi ascultat gândul multor români, pentru care intervalul constantinescian a fost unul al dezamăgirilor extreme, Tony Judt confirmă, implicit, un lucru: continuitatea perfectă dintre alesul românilor neinformați, Înfricoșați de reforme (Iliescu) și cel al păturii care voia schimbarea. Emil Constantinescu a reușit, aproape de unul singur, să distrugă elanurile celor ce doreau o despărțire radicală de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a relevat aspecte interesante. În funcție de tipul diabetului zaharat au predominat cei cu tipul 1 (94 pacienți = 81,7%) față de cei cu tipul 2 (21 pacienți = 18,2%). Pacienții au fost diagnosticați cu picior Charcot în jurul vârstei de 54 ani (limitele extreme situându-se între 27-80 ani). S-a observat că există totuși o diferență semnificativă între cele două tipuri de diabet, în ceea ce privește durata de evoluție a bolii la momentul stabilirii diagnosticului de picior Charcot. Astfel, pentru tipul 1 de diabet incidența
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92251_a_92746]
-
o ficțiune, o construcție logică a ceea ce ar putea fi, în raport cu care poate fi comparată o realitate socială”<footnote Bell, Daniel, op. cit., p. 14. footnote>. Ca tipuri ideale, aceste scheme conceptuale nu se regăsesc în realitate, ci doar exprimă cazurile extreme care se vor regăsi, în ponderi diferite, în grade diverse, în realitate. Analiza acestor tipuri ne ajută să înțelegem ce este esențial într-o anumită realitate și să evaluăm gradul de abatere a realului față de cazul ideal. Criteriile de construire
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
aceea de aspect particular neobișnuit, pozitiv sau negativ, al comportamentului deținătorului postului sau al performanțelor acestuia. Pentru a descrie corect cerințele unui post, incidentele critice trebuie să corespundă următoarelor criterii: sunt aspecte observabile și măsurabile ale comportamentului efectiv; sunt cazuri extreme de comportament, speciale, eficiente, ce au consecințe vizibile; exprimă scopuri sau intenții clare; li se pot studia cauzele sau circumstanțele care le-au determinat, precum și efectele sau consecințele pozitive, sau negative. 3.3. Reproiectarea posturilor În urma analizei locurilor de muncă
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
care să rezolve problemele cercetării literare: cu cit va fi mai generală cu atât va părea mai abstractă și, prin urmare, mai găunoasă ; cu atât mai mult obiectul concret al operei literare va scăpa înțelegerii noastre. Există deci două soluții extreme ale problemei noastre. Prima, la modă datorită prestigiului științelor naturii, identifică metodele științifică și istorică, și duce fie la simpla acumulare de fapte, fie la stabilirea unor "legi" istorice foarte generalizate. Cea de a doua, tăgăduind că cercetarea literaturii ar
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de fapte, fie la stabilirea unor "legi" istorice foarte generalizate. Cea de a doua, tăgăduind că cercetarea literaturii ar fi o știință, proclamă caracterul personal al "înțelegerii" literare și "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare. Dar prin formularea ei extremă, soluția antiștiințifică prezintă primejdii evidente. Intuiția" personală poate duce la o "apreciere" pur emoțională, la un subiectivism fără rezerve. A sublinia "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare - deși reprezintă o reacție salutară împotriva generalizărilor pripite - înseamnă a uita că
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de pictori precum francezul Charles Maurin, elvețianul Félix Vallotton și olandezul Georges de Feure, ilustrativi pentru scenele de viață contemporană. Criticul sesizează la Maurin și Vallotton încercarea de a depăși faza "transcripției" naturaliste prin excesul de observație al unui "realism extrem" așa cum la de Feure înregistrează abaterea prin excedent al unei ornamentici vegetale, cât și prin tematica amorului safic și a descrierii unei "usure de la chair". Toate cele trei trăsături deschid pictura lui Georges de Feure nu spre simbolism, ci spre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul Orient, metamorfozate de credințele altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și neașteptate de subiecte, hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de neliniștitoarele clarități ale unei nevroze de-a dreptul moderne; și rămânea, pentru totdeauna îndurerat, obsedat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de arta japoneză și de elementul decorativ a fost Samuel Mützner, dar care, deși a studiat în România între 1899 și 1900, a stat și a pictat departe de țară, călătorind foarte mult, atât în orientul apropiat, cât și în extremul orient. Dincolo de influența lui Claude Monet, în preajma căruia s-a aflat timp de doi ani petrecuți la Giverny, influență manifestată în pointilismul unei bune părți a operei sale, Mützner a integrat experiența culturală a călătoriei sale în Japonia de o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Și numele lui Brâncuși trebuie să-l scriem aici. D-l Paciurea, vizionar, spiritualizează materialul, anulând pe cât posibil descripțiunea plastică planuri și forme prin reducerea liniilor constructive la maxima simplitate și prin animarea formei printr-o tehnică de subtilitate tactilă, extremă"331. Sfinxul (1912) și Zeul Războiului (1915) acoperă aceeași arie rodiniană a capetelor monumentale, dar cu o și mai pronunțată sensibilitate simbolistă decât la artistul francez, sensibilitate marcată în dimensiunea sumbră, angoasantă, către care deschid cele două opere. Numitorul comun
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sumbră, sulfuroasă, plutonică 376 a marilor damnați. O parte din opera simboliștilor subliniază diferența între romanticul mal de siècle și melancolia decadentă sau spleen-ul. Această tristețe era mult mai profundă și mai dramatică decât melancolia romantică, căreia îi constituie extrema agravare. Ca și "spleenul" lui Baudelaire el are o bază fizică și fiziologică"377. Oricum, melancolia va funcționa în doi timpi, alternând paradoxal stările de exaltare cu stările de prostrație, scandate de nevroza care o acompaniază mai ales în literatură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și, ulterior, Petru Comarnescu, în cele trei ediții biografice din 1955, 1960, 1965444 construiesc portretul unui om de o excepțională generozitate și de o mare naturalețe. Virgil Cioflec, care s-a aflat mai des în preajma pictorului, a menționat nu numai extrema sensibilitate a acestuia, dar și o serie de considerații privitoare la relația dintre natură și pictură în concepția pictorului. Chiar dacă respinge artificialitatea, pictorul nu este partizanul transcrierii naturii în tablou, ci filtrării ei printr-o "état d'âme". Theodor Enescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]