10,713 matches
-
lansează ipoteza unei validări și valorizări a naturii contradicției, acordându-i acesteia rolul de factor euristic cu mare putere predictivă în domeniul cunoașterii științifice. Iar acest lucru nu îl putea realiza decât dacă își asuma riscul de-a relaxa fundamentarea filosofică absolutistă a logicii aristotelice. În acest sens, edificiul teoretic lupascian poate fi considerat ca un răspuns la următoarea întrebare: „ce se va întâmpla dacă se neagă caracterul absolut al principiului non-contradicției, dacă se introduce contradicția, o contradicție ireductibilă în structura
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
se constituie în urma unor observații capitale: Acestea sunt principalele idei care au anticipat metoda gnoseologică și epistemologică edificată de Lupașcu, menită să confirme valabilitatea unei abordări non-identitare și contradictoriale asupra realității. Metoda pe care Lupașcu și-a întemeiat întreaga construcție filosofică constă în formularea unui postulat și a unui principiu pe baza cărora se fundamentează un limbaj axiomatizat, o logică ce nu mai ține cont, cel puțin în aparență, de principiile logicii aristotelice. Logica lui Lupașcu definește natura energiei și comportă
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
acestor implicații este în chip necesar "transfinită", dovada evidentă a acestui lucru fiind aceea că o implicație, indiferent dacă este afirmativă sau negativă, nu poate fi actualizată riguros, implicând la rândul ei o implicație contradictorie. Cu alte cuvinte, în demersul filosofic al lui Lupașcu, relativismul epistemologic și logico-ontic este garanția succesiunii transfinite a logicului și a realității. Observăm în tabelul deducțiilor că fiecare dintre cele trei implicații se divid în alte trei implicații mai complexe ș.a.m.d. Dintre toate acestea
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
Miezul tare al discursului lupascian constă, așadar, în ideea de trionticitate, consolidată pe baza delimitărilor anterioare. Teza conform căreia realitatea este structurată pe trei niveluri de materialitate a fost publicată în 1960, în eseul "Cele trei materii", operă de maturitate filosofică care a impresionat foarte mulți gânditori ai vremii, unul dintre ei considerându-l: “Discursul asupra metodei din timpurile noastre”. Pentru-a demara proiectul unei viziuni triontice asupra lumii, Lupașcu pornește de la câteva premise fundamentale: materia este forma „unei sistematizări energetice
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
madăriğ ma’rifat an-nafs" (Înălțările sfințeniei pe treptele cunoașterii de sine) • "Maqăsid al-falăsifa" (Scopurile filosofilor) [scrisă în tinerețe, sub influența lucrărilor lui Avicenna, prezintă în mod favorabil filosofia greacă] • "Tahäfut al-faläsifa" (Incoerența filosofilor); [în această lucrare, a respins vehement sistemele filosofice ale lui Platon și Aristotel, adoptate de Avicenna și al-Farabi. La rîndul ei, aceasta carte va fi aspru criticată de Ibn Rushd în lucrarea "Tahăfut at-tahăfut" (Incoerența incoerenței) • "Mi'yăr al-'ilm fī fann al-mantiq" (Măsura cunoașterii în arta logicii
Al-Ghazali () [Corola-website/Science/313926_a_315255]
-
metafizice. Bohr a fost profund influențat de pozitivism. Pe de altă parte, Bohr și Heisenberg nu au fost total de acord, și au avut opinii diferite la momente diferite. Heisenberg în particular a fost determinat să se mute către Realismul filosofic. "Din punct de vedere istoric, Heisenberg voia să pună bazele teoriei cuantice numai pe cantități observabile cum ar fi intensitatea liniilor spectrale, scăpând de conceptele intuitive (anschauliche) ca și traiectoriile particulelor în spațiu-timp. Această atitudine s-a schimbat drastic odată cu
Interpretarea Copenhaga () [Corola-website/Science/314823_a_316152]
-
din România se inspiră nu din tradițiile și funcțiile Academiei Române, ci se dorește mai degrabă o parafrază semantică la ceea ce anticii numeau "Academia" din Atena (în fapt "Grădina lui Akademos", reputată prin calitatea principală a locației, de a găzdui dezbaterea filosofică a marilor gânditori ai cetății și împărtășirea către tânăra generație a ideilor și valorilor generatoare de frumusețe, adevăr și progres cultural). Obiectul de activitate și menirea Academiei Artelor Tradiționale din România constau, între altele, din etalonarea valorilor individuale, reale, ale
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
este din nou anchetat de Securitate, bătut bestial și i se confiscă șapte manuscrise. A murit la data de 14 noiembrie 1990 în București, fiind înmormântat la mănăstirea Cernica. La acestea se adaugă șapte ” Caiete intime” , un soi de jurnal filosofic ținut în anii de imediat după ce a fost eliberat în închisoare. Articole biografice
Ernest Bernea () [Corola-website/Science/314495_a_315824]
-
Advaita Vedănta este o doctrină idealist-obiectivă din filosofia indiană, formulată la începutul secolului al IX-lea de Adi Shankara. este cel mai însemnat curent filosofic și religios care aparține unei mișcări mai mari numită Vedanta. În traducere Vedanta înseamnă "sfârșitul Vedei" și este înțeleasă ca o revelație a modului de interpretare e textelor sacre timpurii de origine indiană. Acesta susține că singura realitate și unica
Advaita Vedanta () [Corola-website/Science/318432_a_319761]
-
o iluzie ("maya"). În cadrul învățăturii Vedanta, de distinge prin faptul că are la bază un sistem monistic ce conduce în cele din urmă către un principiu unic. Scopul central al Advaidei Vedanta este de explica, pe de o parte, conceptul filosofic al Nedualității și, pe de altă parte, Unitatea și Identitatea sufletului cu Brahman. (în traducere Vedanta înseamnă "Nedualitate", Advaita Vedanta - "Vedanta Nedualității") Pentru a urma drumul eliberării, omul trebuie în primul în rând să recunoască această unitate a sa cu
Advaita Vedanta () [Corola-website/Science/318432_a_319761]
-
acea vreme cât și după moartea sa. Fiul unui pastor protestant, Quisling a elaborat o nouă teorie pe care el a numit-o „Universism” sau „Universalism”, amestecând în ea principii cvasi-creștine, evoluții științifice, principii ale religiilor orientale și unele fragmente filosofice. Înainte de a intra în politică, s-a remarcat în armată, intrând în rândurile statului major în 1911 și specializându-se în afaceri rusești. A fost trimis la post în Rusia în 1918, și a colaborat cu în timpul în Ucraina, revenind
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
permanentă: reducerile de cheltuieli militare însemnau că nu va mai exista un post pentru el la întoarcere. Quisling și-a dedicat studiului mare parte din perioada petrecută în capitala Franței, citind opere de teorie politică și lucrând la proiectul său filosofic, pe care l-a denumit "Universism". La 2 octombrie 1923 a convins cotidianul "" din Oslo să-i publice un articol prin care cerea recunoașterea diplimatică a guvernului sovietic. Șederea la Paris nu a durat atât de mult cât dorea Quisling
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
extravagant. Quisling era interesat de știință, de religiile orientale și de metafizică, adunând în timp o bibliotecă ce includea opere de Spinoza, Kant, Hegel și Schopenhauer. A ținut pasul cu dezvoltările din domeniul fizicii cuantice, dar nu și cu ideile filosofice mai actuale. A amestecat filosofia cu știința într-o nouă religie numită de el "Universism" (sau "Universalism"), care era o explicație unificată a tuturor lucrurilor. Se spune despre scrierile sale originare că se întind pe două mii de pagini. El respingea
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
lumii) ci mai ales topografia și cartografia (descrierea lumii cu tehnica proiecțiilor) respectând principiul echivalenței. Pentru civilizația occidentală precum și pentru evoluția geografiei, lucrarea lui Ptolemeu are o importanță deosebită deoarece naște o tradiție matematică care se distanțează treptat de geografia filosofică sau istorică. Redescoperirea clasicilor latini și greci, apariția tiparului și a tehnicilor de gravare cartografică (în cupru), dezvoltarea cartografiei matematice, efectuarea de măsurători din ce în ce mai precise, dezvoltarea instrumentelor de măsură și observație, dezvoltarea tehnicii în general, etc., toate acestea au condus
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
asemenea, la o doctrină etică care pretinde că indivizii sunt obligați moral să ajute pe alții. Folosit în acest sens, de obicei, contrastează cu egoismul, care este definit că acționând pentru avantajul sinelui. Conceptul are o lungă istorie în gândirea filosofica și etică. Termenul a fost inițial inventat în secolul XIX de către sociologul fondator și filozof al științei, Auguste Comte, devenind un subiect important pentru psihologi (în special cercetătorilor din evoluția psihologiei), biologia evoluționistă, si etologi. În timp ce idei despre altruism dintr-
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
ca tipografii seculare în orașe mai mari. Tot în aceași perioadă au înflorit și universitățile și alte școli, în special în Italia și în Franța, ceea ce a erodat poziția absolută a teologiei în studiile academice. Se studiau și traduceau lucrări filosofice și opere ale Antichității. Prin răspândirea mai mare a cărților și a literaturii, acestea ajungeau în tot mai mare grad și în mâinile altora decât ale celor învățați, care citeau și scriau în limba latină. Astfel a fost încurajat scrisul
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Vasile Dem. Zamfirescu a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Filosofie al Academiei Române și la Laboratorul de Antropologie al Institutului Victor Babeș, în perioada 1966-1998. Prof. univ. dr. Zamfirescu a predat timp de 10 ani (între 1991-2000) disciplinele: "Psihanaliză Filosofică, Filosofia Inconștientului, Tehnica Psihanalizei" (secția Psihologie), "Psihanaliză și Pedagogie" (secția Pedagogie) în cadrul Facultății de Filosofie și Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București, iar din 1998 până în prezent "Introducere în Psihanaliză" și "Elemente de Tehnică a Psihanalizei" în cadrul Facultății
Vasile Dem Zamfirescu () [Corola-website/Science/323442_a_324771]
-
Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.A ridicat raționamentul (inducție și generalizare) la rangul de „cale a cunoașterii” științifice. Omul este perfecțiunea lumii
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
este binele sau fericirea? Atena a devenit centrul de întâlnire al sofiștilor și a fost orașul lui Socrate, a cărui filosofie a dăinuit, prin intermediul operelor lui Platon, dealungul istoriei până în zilele noastre. La rândul său, Platon a creat o școală filosofică în cadrul "Academiei", în timp ce Aristotel și-a dezvoltat sistemul său filosofic, politic și moral în cadrul . Scurt timp după aceea au apărut la Atena școala epicureică și cea stoică. La Roma, împăratul și filosoful Marc Aureliu precum și filosoful Seneca erau impregnați în
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
al sofiștilor și a fost orașul lui Socrate, a cărui filosofie a dăinuit, prin intermediul operelor lui Platon, dealungul istoriei până în zilele noastre. La rândul său, Platon a creat o școală filosofică în cadrul "Academiei", în timp ce Aristotel și-a dezvoltat sistemul său filosofic, politic și moral în cadrul . Scurt timp după aceea au apărut la Atena școala epicureică și cea stoică. La Roma, împăratul și filosoful Marc Aureliu precum și filosoful Seneca erau impregnați în special de stoicism. Propagarea creștinismului în lumea romană a marcat
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
lumea romană a marcat sfârșitul elenismului și a făcut trecerea către epoca medievală. Presocraticii sunt filosofii care au trăit începând de la mijlocul secolului al VII-lea î. Chr. până în epoca lui Socrate, fiind considerați întemeietorii filosofiei europene. Prin descoperirea gândirii filosofice, gândirea ca raționament începe ea însăși să se autocunoască. Raționamentul este formulat în primă linie sub formă de dialog, care decurge după regulile logicei, enunțate pentru prima dată de filosofii greci. Cu ajutorul rațiunii - cuvântul grec corespunzător ""logos"" este greu de
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
sfârșitul evului mediu. Într-o formă elementară, Heraclit pune bazele dialecticii cu două milenii înaintea lui Hegel. Celebra maximă "" Totul curge"" (πανα ρει, "panta rhei") aparține lui Heraclit, precum și aserțiunea "" Nu poți intra de două ori în același râu"". Noțiunea filosofică centrală la Heraclit este Logos-ul, un principiu unificator al "contrariilor", care guvernează totul și stă la baza tuturor lucrurilor. Xenophan critică viziunea homerică dominantă a vremii privind reprezentarea antropomorfică a zeilor și insistă asupra procesului de dezvoltare a omului
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
eronat al observației de fiecare zi, în concordanță cu afirmația paradoxală a lui Zenon din Elea, conform căruia "săgeata pornită din arc stă pe loc". Democrit a preluat teoria atomistă a dascălului său Leucip, dezvoltând-o într-un adevărat sistem filosofic, conform căruia la baza existenței se află atomii, particule solide, imperceptibile, necreate și eterne, în continuă mișcare, care exprimă lumea reală: "plinul" ("to on") și "vidul" sau "neantul"" ("to menon"), din a căror combinare iau naștere toate lucrurile care alcătuiesc
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
mai diferite. Apariția sofiștilor în secolul al V-lea î. Chr. a constituit o revoluție în gândirea elenică, ei introducând spiritul critic, ideea de eficiență a acțiunii, antidogmatismul. Expunându-și învățăturile în prelegeri publice, sofiștii puneau omul în centrul reflecției filosofice (Protagoras: ""Omul este măsura tuturor lucrurilor""), în locul zeilor și al "principiilor primordiale". Sunt de menționat: Filosofia devine astfel o preocupare publică, problemele fiind dezbătute în piața orașului ("agora") sau în cercuri cu audiență largă. Aici gândirea filosoficâ se dezvoltă în
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
este greu de deosebit între ceea ce îi datorează maestrului său și ceea ce îi aparține lui însuși. Teoria ideilor lui Platon, cu alegoria cavernei în care se găsesc oamenii, într-o umbră considerată viața reală, înainte de cunoașterea adevărului, este concepția sa filosofică cea mai cunoscută. Ideile sunt prezente de totdeauna în spatele aparenței, ele existență independente într-o sferă superioară, sunt eterne și singure reprezintă adevărul, în timp ce lucrurile nu sunt decât imaginea ideilor din care derivă. Filosoful, singur capabil să contemple ideile, este
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]