11,345 matches
-
eram turbat. Mă frământam, nu știam ce să mai fac, nu mai puteam judeca sau să iau vreo hotărâre de autostăpânire. Eram înnebunit de foame și nu mi-am imaginat că un om poate să aibă momente de nebunie din cauza foamei. Momente de nebunie, nu mai ai control asupra ta! Aici te aduce foamea. Exact ca pe unul pe care l-am văzut în stația de trenuri de la Iași - l-a găsit sora lui, în 1956, încă prizonier în Siberia și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
judeca sau să iau vreo hotărâre de autostăpânire. Eram înnebunit de foame și nu mi-am imaginat că un om poate să aibă momente de nebunie din cauza foamei. Momente de nebunie, nu mai ai control asupra ta! Aici te aduce foamea. Exact ca pe unul pe care l-am văzut în stația de trenuri de la Iași - l-a găsit sora lui, în 1956, încă prizonier în Siberia și l-a adus la Iași (întâmplarea a făcut să fiu de față) și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și cu caraliii. Ceea ce rămânea la urmă, zeama mai groasă, 5-10 polonice, ălea erau ale brigadierului. C. I.: Așadar poziția de brigadier îți asigura supraviețuirea. S. Ț.: Am putea zice și așa, dar e cert că brigadierul nu răbda de foame și era singurul sătul din brigadă, pentru că el își reținea atât cât își dorea să aibă. Nimeni nu avea curajul să-i reproșeze ceva, pentru că mergea la Poartă și te raporta, te chemau ăia și te distrugeau în bătaie. C.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
din care se scoteau fecalele. Și se aruncau oasele de cal acolo. Ce credeți!? Se duceau, scoteau oasele, le băteau să se curețe de fecale și le lingeau. Dar erau nebuni, nu mai erau oameni sănătoși la cap. Fie din cauza foamei, fie în urma divorțului pe care îl primeau de la soție. S-au trăit drame imense. Ceea ce se știe, din cât se știe, este tot la fel de grav, dar ca să trăiești undeva ani de-a rândul cu niște oameni care au fost niște
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
viață de huzur, nu pot să mă plâng (râdem). C. I.: Bănuiesc că asta se petrecea toamna, la strânsul recoltei, dar în general deținuții erau mai tot timpul înfometați. S.Ț.: Păi, haideți să vă povestesc cum se manifesta obsesia foamei printre deținuți! Este episodul cel mai degradant din câte mi-au fost date să trăiesc. Zic degradant cu privire la renunțarea la demnitatea umană din cauza disperării la care te aducea foamea. Eram la Stoenești, la câțiva km de Salcia. Dormeam în niște
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
S.Ț.: Păi, haideți să vă povestesc cum se manifesta obsesia foamei printre deținuți! Este episodul cel mai degradant din câte mi-au fost date să trăiesc. Zic degradant cu privire la renunțarea la demnitatea umană din cauza disperării la care te aducea foamea. Eram la Stoenești, la câțiva km de Salcia. Dormeam în niște saivane de oi. Mai era stuf pe ici pe colo și în saivanele alea erau niște șobolani mari, domnule. Dar, dacă noaptea ți se urca vreun șobolan pe spinare
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
doar se cuibărea la spatele tău. Era ca o sobă domnule! Nu cred că-și poate imagina cineva că noi ne bucuram de căldura unei vietăți... C. I.: Care în mod normal îți provoacă repulsie... S. Ț.: Era foamete cruntă! Foame și frig... foamete! Nu aveam lumină în saivanele alea, se puneau niște felinare. Seara se bătea toaca pentru masă; dar ce, aia era mâncare? Ni se aducea hârdăul cu mâncare, ciubărul ăla prin urechile căruia se trecea un băț ca să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Ț.: Păi, cine să bată pe cine? Cine i-a obligat să tăbărască pe tinetă? Din seara aceea nu s-a mai îngrămădit nimeni la hârdău, s-a făcut liniște. Dar nu se mai putea, nu mai puteai rezista de foame! C. I.: Cumplit! Muncă peste zi, foame puternică, frig afară. Dar când te mai loveai și de lipsa de solidaritate dintre deținuți... S. Ț.: Ceea ce m-a revoltat atunci a fost inconștiența de fiară la care te aducea foamea. Nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Cine i-a obligat să tăbărască pe tinetă? Din seara aceea nu s-a mai îngrămădit nimeni la hârdău, s-a făcut liniște. Dar nu se mai putea, nu mai puteai rezista de foame! C. I.: Cumplit! Muncă peste zi, foame puternică, frig afară. Dar când te mai loveai și de lipsa de solidaritate dintre deținuți... S. Ț.: Ceea ce m-a revoltat atunci a fost inconștiența de fiară la care te aducea foamea. Nu era suficient că mâncarea era puțină și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de foame! C. I.: Cumplit! Muncă peste zi, foame puternică, frig afară. Dar când te mai loveai și de lipsa de solidaritate dintre deținuți... S. Ț.: Ceea ce m-a revoltat atunci a fost inconștiența de fiară la care te aducea foamea. Nu era suficient că mâncarea era puțină și proastă și că eram umiliți și bătuți de caralii, mai veneau și aceste episoade de sălbăticie și abrutizare dintre deținuți, care te demoralizau complet. Și a doua zi trebuia s-o iei
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
iei de la capăt. Dar oricât am încerca acum să-i judecăm, nu putem totuși și nici nu avem dreptul s-o facem. De ce? Se ajunsese la un stadiu când nu se mai putea trece peste disperarea la care te aducea foamea. Să nu mănânci o zi, să nu mănânci două, să muncești, să fii bătut la tălpi... C. I.: Vă rog să continuați să povestiți și alte aspecte sau eventual întâmplări legate de hrană. S. Ț.: Spre exemplu, la Grindu apa
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dădeau și 10 grame de marmeladă de persoană, ca un cubuleț mic de zahăr, care de asemenea se tăia tot cu coada lingurii. Aveam în echipă doi avocați: Mocănașu Dumitru 26 și Brutu Teodor 27 de la Roman. Mocănașu avea obsesia foamei deși asta se incumbase în toți. Când îi venea rândul lui Mocănașu stătea și se învârtea în jurul feliilor de pâine tăiate, se uita, cumpănea pe care s-o aleagă și ceilalți: "Hai, domnule, alege odată, ce Dumnezeu te tot învârți? Haide
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
le, sunt un tâmpit! Da! Gata! Am declarat oficial: sunt tâmpit, am luat-o tot pe aia mai mică" (râdem). C. I.: Indiferent cât de mare o fi fost bucata aceea de pâine tot mică ți se părea din perspectiva foamei acumulate. S. Ț.: Mai tot timpul avem momente din acestea de destindere. Odată am adunat marmelada aia. Șef cu construcțiile din partea noastră era fiul preotului Manta de la biserica Cașin din București, unde a fost arestată toată familia, iar el era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mine pe jar!" Un soldat, un băiat foarte bun, soldatul Brânză, nu pot să-l uit. C. I.: Referitor la boli: în afară de dizenteria despre care ați povestit ați mai suferit și de alte boli, dincolo de faptul că ați suferit de foame și de frig? S. Ț.: Nu! Mămăliga se făcea în ceaune foarte mari și până se cocea un strat destul de mare se ardea, se făcea cărbune nu alta, dar a avut pentru dizenteria mea efectul Carbocifului. În viața de până
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
care separau o familie de alta. Nu prea aveau ce păzi. Victorel umbla cu buzunarele dar era băiat bun în fond, iar ceea ce făcea el nu mă prea interesa. Nevastă-sa a adus de mâncare.... pffffff, după câte zile de foame?! Și de ce să nu stau eu liniștit, că aveam picioarele umflate butuc!? C. I.: Care erau condițiile acolo? S. Ț.: Din lagăr se putea ieși pe poartă, că nu te întreba nimeni nimic, numai de intrat nu se putea intra
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lăsat/ La schimb cu Râmnicu Sărat.// Coșmar de-o viață grea, adevărată,/ Ce nu se poate exprima-n cuvinte./ Deși așa a fost mai înainte/ Să știe cei ce vor veni după noi/ Această viață de apoi/ De frig de foame și amar/ Așa trecea timpul la noi/ Cu grijă la ziua de mâine/ Căci nu aveam cu ce lua o pâine.// Era mai greu de sărbători/ Când toți vecinii dimprejur/ Se pregăteau pentru Crăciun/ Dar gândul nostru nu mergea departe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
călare în lan, s-a dat jos de pe cal și a împlântat baioneta în cei doi germani. Când a ieșit din lan rusul acela era plin de sânge. Eram copil și m-am speriat foarte tare. Boierii liberali în comunism. Foame, tortură, teroare și deposedare C.I.: Este adevărat că, mai ales la sate, comunismul "a prins" în special la familiile sărace? R. R.: Da, da, da! Exact, erau dintre cei săraci, așa este, o să vă povestesc despre ce au făcut aceștia
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
asta!" C. I.: V-au lăsat totalmente fără niciun fel de resurse, chiar în iarna de după anul foametei din 1947. R. R.: La un an după foametea din 1947, că era în iarna din 1948-1949. Ne-au lăsat muritori de foame. Chiar înainte de a ne ridica, au măturat chiar și ultimul bob de grâu. Nu conta că nu mai aveai ce mânca, cu ce să-ți hrănești animalele. Au fost presiuni și pentru noi dar și pentru sora mea, cea mai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
trenurilor. Ne-au păzit până ne-am urcat în tren. Am mers singuri, însă ni s-a ordonat: "mâine vă prezentați la poliția din Râmnicu Sărat cu documente cu tot!" Asta a făcut mama când am ajuns acolo istoviți de foame și de frig. Am călătorit noaptea și pe la 3-4 dimineața am ajuns în Râmnicu Sărat. Viață de deportat la Râmnicu Sărat C. I.: Așadar 24 de ore au trecut din momentul arestării până ați ajuns la Râmnic. R. R.: Cam
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
prin care s-a dat hrană la militari. Vizavi de noi locuia un căpitan, pe nume Uliuniuc, de pe la Piatra Neamț, care avea doi băieței și ieșeau la stradă cu salam, cu bunătăți, iar mie-mi curgeau balele de poftă și de foame, că noi nu aveam nici măcar bani de pâine. Mă întâlneam cu ei și mamă-sa ieșea în capot și îi chema în casă. Militarii aveau hrană iar pentru mine era un fel de ispită că vedeam că le aduce carne
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
anume v-ați hrănit atâta timp? R. R.: Păi, cumpăra mama câte 1 kg de făină de porumb de făcea mămăligă, 1 kg de fasole... C. I.: Concret: ce mâncați dimineața, de exemplu? R. R.: Ce să mâncăm!? Răbdam de foame. Dacă stătea noaptea și lucra sora mea la câte un pulover, de i se umflau ochii-n cap de la lumina lămpii... C. I.: Dar aveați bani de gaz? R. R.: Păi, tot așa, din ce câștigau luau câte 2 litri
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a stins în deportare. Pe noi ne-a ajutat Dumnezeu așa amărâți cum am fost. Există puterea lui Dumnezeu care ne-a scos din suferința asta de necrezut, că te și întrebi: domnule, cum au supraviețuit ăștia? Cu suferință, cu foame, cu frig. Asta a fost viața noastră. C. I.: Așadar, la muncă nu erați primiți nici măcar cu ziua. R. R.: Lucrai clandestin, dar dacă te prindeau era vai și amar de pielea ta. C. I.: Și cu ce vă încălzeați
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cuibarul găinilor și îmi aducea două ouă, mi le băga pe prispa aceea și închidea ușa ca să n-o vadă madam Ciupercă. Și venea baba cam la două, trei zile și îmi punea două ouă acolo de-mi mai alinam foamea. În acea iarnă a fost făcută și o stabilizare monetară. Fratele meu a trimis o sută sau două de lei după stabilizare, dar a durat câteva zile bune până s-au schimbat banii, nu se știau prețuri, nu se știa
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mic, cu acoperișul spart de ploua prin el. Erau șobolani mari și odată s-a urcat unul pe mine și când l-am văzut pe cămașă am sărit cât colo de frică. A fost îngrozitor! C. I.: Povestiți-mi episodul foamei crunte. R. R.: Păi nu mâncasem vreo două zile absolut nimic! C. I.: Nici măcar vreun colț de pâine? R. R.: Dar de unde pâine, dacă era pe cartelă? Nu-ți dădeau nici un strop de pâine, chiar dacă aveai 5 lei în buzunar
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
colț de pâine? R. R.: Dar de unde pâine, dacă era pe cartelă? Nu-ți dădeau nici un strop de pâine, chiar dacă aveai 5 lei în buzunar. Două zile n-am mâncat nimic. A treia zi m-am întins pe jos de foame iar mama a spus atunci: "copilul ăsta moare!" Eram și bolnav. A venit atunci o țigancă la noi, nu știu de unde o fi auzit țiganca aceea că-s bolnav. Erau niște geambași de cai, țigani boieri, nu țigani amărâți. A
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]