10,698 matches
-
stabilire a unui criteriu clar, justificat și indubitabil de diferențiere a prejudiciului grav de cel superficial. Raționamentele lor fiind mult prea complexe, ne vom limită la precizarea rezultatului acestui demers. Este adev]rât c] perspectivele noastre asupra acțiunilor corecte sau greșite și asupra factorilor care limiteaz] responsabilitatea individual] în raport cu acțiunile realizate determin] modul de abordare a consecințelor negative ale unei acțiuni ca reprezentând prejudicii grave sau superficiale (acceptabile). Convingerile în acest sens difer] în funcție de principiile etice normative ale fiec]ruia. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu privire la capacitatea moral] și la responsabilitatea individului s] fie mult mai larg], reflectând o conștientizare a acestei realit]ți. Exist] demersuri pentru preîntâmpinarea accidentelor nucleare sau a calamit]ților naturale care ar putea s] par] nu doar stupide, ci și greșite. Ideea c] principiile binelui și r]ului nu pot fi aplicate în situații extreme încurajeaz] complezenta sau chiar pasivitatea, motiv pentru care ea trebuie respins] în virtutea moralei. iv. Concluzii Insistența deontologilor asupra importanței regulilor sau constrângerilor morale este întemeiat] pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Prin urmare, o acțiune dat] poate fi privit] că o datorie prima facie în virtutea unui singur aspect (poate respectarea promisiunii), o datorie prima facie în virtutea unei alteia (ajutorul oferit vecinului 1 ar fi foarte binevenit) și o datorie prima facie greșit] în virtutea unui al treilea aspect (vecinii 2 și 3 nu vor putea ajunge la aeroport). Cu alte cuvinte, aceasta înseamn] c] anumite aspecte ale unei acțiuni sunt în favoarea acesteia, în timp ce altele, împotriva ei. Dup] ce am stabilit care aspecte conteaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
furtul sunt greșite. Principiul este fals dac] este vorba de o singur] acțiune de furt care nu este deloc greșit]. Un exemplu opus unui presupus principiu moral ar consta doar într-o acțiune interzis] de principiu sau într-o acțiune greșit], dar care este cerut] de principiu. Dar, probabil, în acest caz toate principiile morale sunt false. Pentru fiecare principiu menționat se poate construi o situație care poate fi inc]lcat]. De exemplu, poate c] nu ar trebui s] furi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ei). Este acesta un exemplu contrar așa-zisului principiu care spune: „S] nu le faci r]u celorlalți”? R]spunsul dumneavoastr] va fi unul variat, în funcție de gradul în care credeți c] acțiunile noastre au fost (din punct de vedere moral) greșite, în sensul c] au fost cauzatoare de durere fizic], sau c] durerea cauzat] nu a f]cut vreo diferenț] moral] sau nu a existat un motiv moral pentru a-i cauza durerea fetei. Un exemplu care duce într-o direcție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
expus aceast] situație pentru a ne da seama de ceea ce știm și ceea ce nu știm. Aceștia sunt termenii pe care însuși Ross ar fi fost bucuros s] îi foloseasc], de vreme ce susținea c] exist] date privitoare la ceea ce este corect și greșit. (Prin aceast] afirmație, Ross se evidențiaz] că intuiționist: vezi capitolul 36, „Intuiționismul”). Dar aș fi putut expune aceeași situație în termeni care nu țin de cogniție (vezi capitolul 38, „Subiectivismul”), spunând simplu c], desi cineva ar putea dezaprobă, în general
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceleași valori, atunci aceasta este cea mai bun] alternativ] pentru mine. Pe ce se bazeaz] atunci oponenții teoriei consecințelor? Bineînțeles, ar trebui ca adepții ei s] aib] un r]spuns pentru aceast] întrebare și s] ofere o explicație pentru poziția greșit] a oponenților lor. Vom insistă asupra acestui aspect în concluzia articolului. Exist] cel putin dou] observații care trebuie incluse într-o astfel de explicație. Prima dintre ele a fost deja sugerat] în acest eseu. Se pare c] oponenții consecințialismului se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Socrate, Platon și Aristotel se opun formul]rii de mai sus, invocând caracterul atemporal al acestei calit]ți remarcabile care este curajul. În dialogul platonian intitulat „Laches”, Socrate i-a criticat pe generalii atenieni pentru faptul c] asociau în mod greșit curajul unui comportament stereotipic (de exemplu, a salva niște copii dintr-o cas] incendiat]) și pentru c] nu f]ceau distincția între capacitatea de a învinge orice team] și capacitatea de a înfrunta lucruri demne cu adev]rât de team
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o analiz] a curajului din perspectiv] idealist-neutr], acest lucru este posibil. Astfel, curajul înseamn] înfruntarea anumitor riscuri în scopul realiz]rii unui ideal, nu neap]rât cel corect. Mulți ar fi de p]rere c] ofițerul lupta pentru un ideal greșit deoarece în statele confederative continuă s] se mențin] sclavia. R]spunsul lui Socrate, ipotetic vorbind, ar fi fost acela c] ofițerul nu era curajos în adev]râtul sens al cuvântului. Dar, din nefericire, Socrate nu ar fi putut afirmă în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o interpretare controversat] a acțiunilor guvernelor, b]ncilor și companiilor transnaționale. Cred c] este important ca argumentul moral pentru acordarea ajutorului s] nu se bazeze prea mult pe acest apel, deși am mult] simpatie pentru el. Procedând în acest fel greșit, se va accepta faptul c] cei foarte s]răci dintr-o tar] care nu este exploatat] pot fi ignorați. „Compasiunea” este orientat] eminamente c]tre viitor. Diminuarea suferinței, asigurarea nevoilor de bâz], respectarea drepturilor fundamentale, implementarea principiilor drept]ții sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pan] când nu exist] o metod] contraceptiv] complet eficace, sigur] și disponibil] tuturor femeilor, argumentele consecințialiste vor r]mane puternice. Dar aceste argumente nu îi vor convinge pe cei care resping teoriile morale consecințialiste. Dac] avortul este în mod inerent greșit, precum cred mulți, atunci nu poate fi justificat că o modalitate de a evita repercusiuni nedorite. Astfel trebuie s] lu]m în considerare dac] femeile au un drept moral de a apela la avort. Avortul și drepturile femeilor Nu toți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
orice omor poate fi evitat. Punctul lui de vedere era c] nu trebuie s] ucidem în absență un motiv bun și în nici un caz pentru amuzament sau că sport. Astfel, din etică respectului vieții nu reiese c] avortul este moralmente greșit. F]tul uman este o ființ] vie, întocmai ca ovulele nefecundate sau spermatozoizii. Dar argumentul în favoarea multor avorturi este acela c] omorul se produce „sub coerciția necesit]ții”. Materialul genetic uman Cei care se opun avortului vor r]spunde c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale de bâz] de a evita s] facem r]u altor oameni trebuie extinse și asupra animalelor. Și, de vreme ce nu v]d nici o justificare pentru beneficiul obținut din r]ul provocat altor ființe umane, am dedus c] ar fi la fel de greșit s] beneficiem de pe urma suferinței animalelor.” Totuși, s-ar putea trage și o alt] concluzie dup] recunoașterea faptului c] nu poate fi g]sit] o bâz] moral] pentru a face distincții în cadrul speciei umane, excluzând animalele. Acest punct de vedere este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și, în contradicție cu metaforă „fiecare pentru sine”, afacerile implic] aproape întotdeauna cooperare și încredere reciproc], nu numai corporații, ci și rețele de furnizori, angajați, clienți și investitori. Competiția este o tr]s]tur] esențial] a capitalismului, dar etichetarea ei greșit], ca și competiție „f]r] reguli”, este echivalent] cu subminarea eticii și cu înțelegrea greșit] a naturii competiției. (Ar trebui s] privim, deci, cu mai mare suspiciune metaforă familiar] a „r]zboiului”, atât de popular] în unele camere de consiliu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în cadrul corporației. vi. Corporația și societatea: ideea de responsabilitate social] Responsabilitatea social] a devenit recent conceptul central în etică afacerilor. Acest concept a iritat numeroși entuziaști tradiționali ai economiei de piaț] și a provocat apariția unui num]r de argumente greșite sau de natur] s] induc] în eroare. Cel mai faimos dintre acestea este probabil cel rezumat în diatriba viitorului câștig]tor al premiului Nobel, economistul Milton Friedman, publicat] în The New York Times (13 septembrie 1970) sub titlul: „Responsabilitatea social] a unei afaceri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
societ]ții sunt strâns legate unele de altele. Într-adev]r, poate cel mai important rezultat al discuțiilor publice asupra eticii afacerilor este atenția acordat] acestor indivizi; s-a conferit astfel o nou] respectabilitate pentru ceea ce angajatorii lor considerau în mod greșit a fi o inc]lcare a loialit]ții. Dar atunci când interesele de afaceri sunt în conflict cu morală sau bun]starea societ]ții, afacerile sunt cele care trebuie s] cedeze; acesta este, poate, principiul cel mai important al eticii afacerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pedepsei este reducerea infracționalit]ții. Cel de-al doilea tip de teorie este teoria retributiv]. Exist] diferite versiuni ale acestei teorii, dar principalul aspect vizat este acela c] pedeapsă este justificat] deoarece infractorul a comis în mod voluntar un act greșit. Cei care greșesc merit] s] sufere pentru cele comise indiferent dac] suferință produce sau nu o consecinț] pozitiv]. Spre deosebire de utilitariști, retributiviștii nu privesc suferință pedepsei ca fiind negativ] în sine. În timp ce suferință nevinovaților este negativ], suferință vinovaților este una dreapt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comise de alții, exist] din nou incorectitudine în impunerea unei pedepse exemplare. Teoria retributiv] restrânge pedepsele la cei care au inc]lcat legea în mod intenționat, pentru c] doar ei sunt singurii vinovați din punct de vedere moral pentru faptele greșite comise. Nevinovații nu trebuie pedepsiți. Chiar și cei care au inc]lcat legea, dar au o scuz] semnificativ] în aceast] direcție nu trebuie s] fie blamați pentru ceea ce au f]cut. Nu sunt responsabili din punct de vedere moral pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceast] direcție nu trebuie s] fie blamați pentru ceea ce au f]cut. Nu sunt responsabili din punct de vedere moral pentru un act comis întâmpl]tor și nu trebuie s] fie pedepsiți. Din moment ce retributiviștii justific] pedeapsă bazându-se pe acțiunile greșite deja înf]ptuite ale persoanei, gradul de pedepsire variaz] în funcție de gravitatea pedepsei. O persoan] care omoar] intenționat o alt] persoan] este, în mod evident, măi vinovat] într-o m]sur] mult mai mare decât cineva care fur] o c]mas
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Unii realiști morali se confrunt] într-adev]r cu aceast] provocare. De exemplu, ei au pretins c] faptele morale sunt fapte care joac] un anume rol explicativ în lumea social]: actele bune sunt acelea care tind înspre stabilitatea social], pe când actele greșite sunt cele care tind înspre instabilitatea social]. O versiune aristotelic] ar ar]ta astfel: actele bune sunt cele aflate în armonie cu „funcția adecvat] a ființei umane” - o noțiune cvasibiologic] - actele greșite sunt cele care nu sunt în armonie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acelea care tind înspre stabilitatea social], pe când actele greșite sunt cele care tind înspre instabilitatea social]. O versiune aristotelic] ar ar]ta astfel: actele bune sunt cele aflate în armonie cu „funcția adecvat] a ființei umane” - o noțiune cvasibiologic] - actele greșite sunt cele care nu sunt în armonie cu aceast] „funcție adecvat] a ființei umane”. Ei sugereaz] c] reflecția și discuția moral] sunt, prin urmare, discuții despre acele tr]s]turi de acțiune care nutresc aceast] tendinț] înspre neliniște și stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] actele pe care noi suntem dispuși s] le consider]m corecte - s] spunem, cele care ofer] o satisfacție mai echitabil] a intereselor diferiților oameni - tind înspre stabilitate social] și actele pe care noi suntem dispuși s] le consider]m greșite - s] spunem, cele care ofer] o satisfacție mai puțin echitabil] a intereselor diferiților oameni - tind înspre instabilitate social]. Astfel, cel mai bine este s] presupunem c] acestea reprezint] dou] concepții concurente ale unei fapte morale. Care concepție pare cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țâț mai devreme, oamenii aflați în aceleași circumstanțe au de f]cut aceeași alegere moral]: dac] ar acționa la fel, atunci fie amândoi au acționat corect (amândoi au f]cut ceea ce au fost motivați s] fac]), fie amândoi au acționat greșit (amândoi au f]cut ceea ce nu au fost motivați s] fac]). Explicația pentru ceea ce înseamn] a avea un motiv este echivalent] cu adev]rul? S] presupunem c] circumstanțele noastre sunt identice; s] ne întreb]m dac] este bine pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un mod special și nefamiliar, probabil printr-o capacitate deosebit] numit] intuiție moral]. Aceste lucruri sunt discutabile. Mulți gânditori (adesea denumiți noncognitiviști) susțin c] atitudinile morale nu sunt adev]rate sau false, din moment ce nimic nu le poate face corecte sau greșite. O atitudine moral] este o expresie a poziției morale a individului și, astfel, poate fi sau nu sincer] în ea ins]și și consistent] sau inconsistent] cu altele asem]n]toare, dar cu greu poate fi greșit] sau corect]. Dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de viat]? Ce calit]ți ar trebui s] aib] un individ pentru a avea dreptul la viat]? Întrunește f]tul astfel de calit]ți? Dac] f]tul este o persoan] cu drept de viat], aceasta înseamn] c] avortul este ceva greșit? În orice condiții? Care este rolul argumentelor religioase în susținerea judec]ților morale, dac] au vreun rol? Exist] într-adev]r un argument religios decent împotriva avortului sau așa-numitul argument religios nu este decât un truc fundamentalist? Evident, sunt multe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]