12,849 matches
-
sacrificarea asumată liber de poet se adaugă sacralizarea pe care vocea maioresciană o anunță. Dar relațiile celor doi, deseori tensionate, merită un examen amănunțit și, negreșit, tot dl. Codreanu, în primul rând, ar fi cel îndreptățit sa scotocească toate cotloanele, luminând adevărul întrezărit. Fiindcă Eminescu, cel "nepăsător la impresia produsă în afară" (scria Al. Dobrescu, vezi Chipul și masca, în vol. Butoiul lui Diogene, Ed. Augusta, 2003, p. 90) intră în conflict, temperamental, în primul rând, cu un Maiorescu stăpânit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bivalente). Transmodernismul, în concepția criticului nostru acoperă toate manifestările spirituale: religia, știința, politica, arta. În religie, transmodernismul începe cu dialogul global între credințe (mișcarea confesională mondială devine speranța viitoarei ere). Viziunea lumii ca lumen, ca transparență a credinței creștine care luminează universul spiritualizându-l. În fiecare lucru lucrează energiile divine (părintele Stăniloae), se înscrie în transmodernism. În lumea-lumen, limba adăpostește ființa și aici "ființa ajunge să vorbească." Unde e mișcare e și scop. Și cât e mișcare nu e desăvârșire moartă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în labirint se citește și ca un roman autobiografic. Datele referitoare la viața materială a autorului sunt mai consistente decât în primul volum. Astfel, aflăm că autorul este un truditor pe câmpul educației socialiste, un om al școlii, care în loc să lumineze mințile și inimile copiilor, dată fiind ideologia comunistă, le contorsionează, le schilodește. A profesat șapte ani în Orgoești, un sat pierdut de Dumnezeu pe meleaguri vasluiene, apoi alți doi la Dodești. Cu acesta, zice scriitorul "Viața la țară se încheie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
om religios: Sunt stăpânit de o nesfârșită milă pentru toți cei care m-au lovit și mă lovesc". Desprinderea de modelul raționalist e dublată de opțiunea categorică pentru iubire: "rațiunea dilatată la proporții cosmice". Când ajunge la Sârbi, Lina "a luminat casa de pe malul Bârladului" prin frumusețe, tinerețe, feminitate, "verdele crud și pur al ochilor ei", prezență interpretată ca semn al Divinității și reper luminos pe drumul căutării de Sine. Povestea de dragoste este relatată fragmentar, reținut, dar asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un multivers limitat în nesfârșirea lui. Haosul din labirint nu poate fi ordonat nici de Minotaur ori Tezeu, nici de Icar ori Dedal. Doar Ariadna "pune ordine în Haos" (8176), prin firul ce "ține de la naștere la moarte" (713) și "luminează" conștiința. Glisând de la lumea mitică în cea reală, Theodor Codreanu constată nesfârșirea burților-labirint în care Iona-omul își rătăcește trecerea: "[...] Suntem prizonieri fără scăpare, în labirint" (5363). Intrarea în labirint e o "încercare", care începe cu "păcatul" și se sfârșește cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
argumente" pe tabla de joc a spațiului românesc, a Europei și a lumii pentru propria gândire și atitudine civică. De asemenea, explicabil, Theodor Codreanu fiind un exeget al operei lui Eminescu, cartea este dominată de spiritul acesteia. Referirile la Eminescu luminează textul: în cele 15 pagini ale capitolului I, spre exemplu, numele lui Eminescu este invocat de peste 10 ori. Adesea, sunt evocate numele lui Blaga, Noica, Cioran, Djuvara, Vulcănescu etc. Theodor Codreanu se manifestă ca un frumos naționalist care suferă că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu înțelegerea înțeleaptă a necesității evoluției în cunoaștere, cu demnitate a erudiției și seriozitate pentru tot ce s-a scris în această problemă dificilă. Sunt excluse polemica și, cu atât mai mult, biografismul pletoric, factice și cromatic, dacă acestea nu luminează punctul final al dezvoltării premisei. Criticul este întâi de toate un căutător al adevărului, foarte atent la aserțiunile sale și ale altora. Mersul somptuos al avansării în cercetare nu cunoaște tatonarea, de până la el, a subiectului, când în aria ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
resemnificare (de pe baricade adverse) nu fac decât să mențină treaz interesul pentru operă și om. Această revigorare, pe măsura schimbării orizontului de așteptare, se datorează atât ideației (reverberațiilor) operei cât și ofensivei documentariștilor care, cu zel reconstitutiv-detectivistic, încearcă contextualizând să lumineze chestiuni controversate, încă nebuloase, corectând spectaculos-senzațional statutul și imaginea poetului. Să nu ne iluzionăm că astfel de preocupări de cerc restrâns motivează interesul pentru lectură, reapropierea de text. Idolatria economicului și iradierea subculturală într-o epocă subjugată de ideologia divertismentului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în circulație aberanta teză a unui Eminescu deținut politic, cel dintâi din România și, încă, ucis de monstruoasa coaliție liberalo-junimistă". Polemica firește, nu se va istovi curând. Scotocind arhivele armata de eminescologi va produce noi dovezi reconfigurând stocul de informații, luminând hățișurile epocii. Patimile iscodelnicilor genealogiști întrecerea sourcier-iștilor continuă; dar, bănuim imaginile biografilor săi nu vor cunoaște corective esențiale, odată fixat modelul sacrificial. Și nici nu credem că el va fi îmbrățișat doar de zelatorii cultului apropiindu-se cu pioșenie nesmintită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate circumscrise ideii naționale. Basarabia posteminesciană Analiza situației Basarabiei nu se oprește la publicistica eminesciană. Un capitol extrem de interesant, care ar fi meritat extins, este Rădăcinile ontologice ale expansionismului rusesc, unde Theodor Codreanu se desparte de exegeza anterioară încercând să lumineze sursele pornirilor invadatoare ale imperiului răsăritean. Cauzele, afirmă criticul, nu sunt doar doctrinare (Marx, Engels ș.a.), ci, mai ales, raseologice. Tendința expansionistă susține criticul există în sângele rușilor de secole, iar pe ea s-a altoit, ca o justificare perfectă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bine, mai călit, mai oțelit în lupta cu viața, mai purificat de tot ceea ce ar fi putut să înlănțuie capul și spiritul. Mă simt renăscut pe anticele ruini ale celui ce am fost altădată. Simt scumpa mea Luminița ce-mi luminează cu scânteia divină calea vieții mele. Că de multe ori ceea ce simt nu am încă puterea de a exprima. E parcă ceva vaporos ce crește, crește și amenință să facă explozie pentru a se elibera din cătușele mărginitului. Despărțindu-mă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
crezut posibil, dar a fost un fapt real care mi-a înaripat și mai mult speranțele. Apoi alte și alte teze cu note mari și chiar foarte mari, încât la sfârșitul primului trimestru am luat medii bune și foarte bune, luminându-mi sufletul de școlar necăjit și atât de descurajat la început !”... Îi plăcea profesorul de istorie Constantin Iacomi și pentru că el fusese acela care, într o împrejurare, în calitate de director adjunct al școlii normale, atunci când elevul Mânăstireanu, necăjit și descurajat, își
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Oprea, op. cit. pp. 256257), al cărei harnic colaborator a fost, probând o temeinică pregătire de specialitate și o frumoasă cultură generală. Pasiunea pentru filozofie și beletristică era tot atât de fierbinte ca și aceea pentru matematică, formând o făclie, cu care a luminat sufletul elevilor. El a desfășurat și activitate publicistică, aceasta fiind o expresie a altruismului său intelectual. Paginile revistei „Avânturi culturale” cuprind articole, recenzii și cronici semnate de profesorul N. Gaiu. O altă publicație bârlădeană la care a colaborat a fost
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu drag de colegii sosiți din diferite colțuri ale țării. I-am recunoscut pe toți. În zăpăceala aceea, chiar nu știam cine putea fi uriașul care aproape mă sufoca cu toată făptura sa gigantică, a mormăit ceva și... m-am luminat, deodată. Cu excelenta mea memorie auditivă, am recunoscut pe colegul Nicolae Pircov, basarabean din localitatea Calceva. Alte îmbrățișări între foștii elevi și foștii profesori, după 35 de ani! Colegul Ghiță Iovu strânge în brațe cu putere pe profesorul Victor Apostoleanu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fim ocupați. Aici este secretul și tot farmecul vieții. Mijloace sunt destule și le folosim după dorință și împrejurări: pe primul plan stă lectura (un prieten de-al meu îmi spunea - când stau și citesc în “Sfânta bibliotecă” - mi se luminează cerul și mintea), radio, televizor, plimbări zilnice, vizite pe la prieteni, plus gospodăria, pe care trebuie s-o facem, în mod forțat. În felul acesta, viața nu mai apare apăsătoare, dureroasă sau amară. Și acum, înainte pe drumul luminos al vieții
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Pe o felicitare, peisaj de iarnă, la 29 XII 1989, din Iași, pe care primitorul făcea adnotarea: „Atenție la această scrisoare”, citim - „Iubite domnule Mânăstireanu, A răsărit soarele la orizont și s-a urcat sus pe bolta cerească și ne luminează puternic, încălzindu-ne inimile. Noi, toți, cu frunțile sus, încrezători în destinul neamului, mergem mereu înainte, liberi, puternici ca întotdeauna și victorioși. Am așteptat mult această vreme și iată că o trăim. Să fim vrednici de ea. Vă felicit din
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e dor. Și mă frige tot frigul de vânt. // Tăcere... Preacurgeri domoale de ploi / Ce molcome sfâșie calea cu pace... Mocnită lumină. Lumină ce tace... / Mi-e frig. Și mă doare tot dorul în noi. // Stejarii sunt palizi în stingerea lor / Și-n vaietul lunii e foșnet de ape... / Atâta durere cât nu mai încape. Mi-e dor. Și mă tem să rostesc
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
bălțat! și ce frumoase sînt mulatrele, de multe ori! mai ține din neam țara, pămîntul ne mai face ai lui, cînd românii care ne numim se vor uita, neamul trecut și la Carte ca să ai de unde veni către el, se luminează, prea devreme pentru lunga noapte a acestui veac Păunescu! sonet în care capete de sfinți se coc solstițiul de vară, cu lumina îi zic nopții pe nume, cu ea puterea să te înveți cu răul, azi duminică, slujbă la biserică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Singur-pușcă în loc de gol-pușcă, ca goliciune. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Romanul prin uzina de țevi, peste un cîmp al nopții improvizații, semioză cu logograme, peronul larg suprasaturat în specialitatea spațiu, pînă la cilindrii Fabricii de produse zaharoase "Danubiana", becurile inutile se luminează pe ele, luminozitatea maximă ar da-o stinse, cf. Arghezi adunarea lămpilor în Țara de Kuty, dar ce orbenie, exagerați poeții! acum prin somn tresar fete mari conform legilor bacoviene, una trecînd pe culoar, nu era fată mare, gluma ritualică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
decorul de gară, le punem pe toate în ordine și ne-am retras, dacă obiectele lasă loc de retragere, lumini în aer limpede, laminorul Roman odată cu semnul, precaritatea situației lui ontologice, peretele înalt de fabrică depășit, peroanele gării Roman pustiu luminat în lung, legenda la ilustrată Criza de călători pe calea ferată reduce metafora. (c) Centrala CFR, subiectul unui text este metafora lui centrală, ea reface empiric utopic, dilatat uruind podul peste Moldova, vuietul înfundat în viteză al șinelor clipește roșu-verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
straie, omul lucrează la altă scară decît aceea a propriilor condiții și intră direct în foc, nu în pămînt, canton luminile domesticite pe lîngă el, Borzești locomotiva de manevră, vagonul cu inscripție de leșie de sodă, biserica în mituri ștefaniene luminată decent de mit. Ora 8,02, în personalul Buzău Ghimeș, urcat din Onești, cald, miroase, a fost plin de țigani! stai aici, unde te duci pe culoar, vrei să răcești? cercetarea în exterior exclusivă, inclusivă interiorizarea, tot caracterul unilateral deschide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
muți în paranoia cea mai păcătoasă, cu pilde, că ridic glasul precum Domnul, adevărat, adevărat zic vouă, cine-și iubește sufletul său îl va pierde! dar eu nu, că să cîrtesc asupra morții, care mă rabdă, ca pe oricare! Bîrnova lumina în vîrful stîlpului sigur materială, Iași intrarea dinspre sud, ridicături luminile puzderie, paloare de lumină halele cu pereți translucizi la Combinatul de Utilaj Greu, durează pînă să depășești cîte una, două roți portocalii metalele topite la o extremitate, argumentum baculinum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
intonația, să te apropii de ele, sînt chiar societatea! Sîrca! și ea te repetă interogativ, stație în drept cu geamul martor, îngust intervalul fiecăruia și nesfîrșit de groase ramele lui! Sîrca de cîteva zeci de secunde de peron și fetița luminată de numele ei, mai știm și că aici este sursa de rod, pomii altoiți ai livezii! noaptea nenăscut de mare o lungă copulație în intervalul lumină, priapism și nimfomanie, numele în îngustime și în moștenirea ei, stația electrică de transformare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
semitransparenți ai hîrtiei și ai geamului, nu a oprit la Ciurea, nu oprește la Piciorul Lupului, regim de accelerat pentru prima parte a traseului, cabinet de lucru din izolare, plimbarea liberă a privirii, cabinet de antichități, de spiritism, de lectură! lumina multă de afară, de atîta lună nu se văd stelele, închipuiri de lumină artificială prind în toate părțile zone locuite, replica obiectelor la regimul diurn, lume de noapte funcțională și nepopulată, somn de cealaltă parte, trecerea prin tunelul Bîrnova s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de la personaj-persona la eradicarea lui întru adevăr, o arată teatrul de cînd se știe, controlorul se bănuiește personaj, curba liniei ferate totdeauna în vis, rambleu peste acoperișuri halta Stolniceni, tablă inscriptoare de întuneric, Pașcani arealul cu nervurile de fragment umanoid, lumină acoperitoare de cete îngerești, disperate motoarele electrice în locomotivă, simulacru continuu, după lumina artificială faptele din unelte! halta Mogoșești în stadii terminale, cele de suferință a conștiinței la CFR, de mai rămîne om să-l numească, Mircești-Scenografie decît oglinzi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]