11,720 matches
-
într-o perioadă de dezvoltare rapidă a tehnologiei și tacticilor navale. Toate inovațiile au făcut ca vasele de război mai vechi să fie depășite. Italia nu avea șantiere navale care să construiască noile tipuri de vase de război, dar ministrul marinei, amiralul Carlo di Persano, a lansat un program ambițios de achiziții a unor vase moderne construite în șantiere din străinătate. Botezul focului pentru noua forță navală italiană a avut loc pe 20 iulie 1866 în cadrul bătăliei de la Lissa din timpul
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
tunuri montate în turele rotative. În ciuda inferiorității numerice în vase și piese de artilerie, flota austriacă condusă de amiralul Wilhelm von Tegetthoff a obținut o victorie clară, reușind să scufunde 2 vapoare italiene. Ca urmare a înfrângerii din această bătălie, Marina Regală Italiană a trecut la modernizarea și refacerea flotei. Marina Regală Italiană a participat activ la luptele războiului italo-turc, în timpul căruia Italia a reușit să obțină supremația navală totală în Mediterana. Până în 1914, Marina Regală Italiană a construit și armat
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
și piese de artilerie, flota austriacă condusă de amiralul Wilhelm von Tegetthoff a obținut o victorie clară, reușind să scufunde 2 vapoare italiene. Ca urmare a înfrângerii din această bătălie, Marina Regală Italiană a trecut la modernizarea și refacerea flotei. Marina Regală Italiană a participat activ la luptele războiului italo-turc, în timpul căruia Italia a reușit să obțină supremația navală totală în Mediterana. Până în 1914, Marina Regală Italiană a construit și armat șase cuirasate: "Dante Alighieri", "Giulio Cesare", "Conte di Cavour", "Leonardo
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
urmare a înfrângerii din această bătălie, Marina Regală Italiană a trecut la modernizarea și refacerea flotei. Marina Regală Italiană a participat activ la luptele războiului italo-turc, în timpul căruia Italia a reușit să obțină supremația navală totală în Mediterana. Până în 1914, Marina Regală Italiană a construit și armat șase cuirasate: "Dante Alighieri", "Giulio Cesare", "Conte di Cavour", "Leonardo da Vinci", "Andrea Doria" și "Caio Duilio", dar acestea nu au participat la acțiuni navale importate în timpul primei conflagrații mondiale. În timpul acestui război, Marina
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Marina Regală Italiană a construit și armat șase cuirasate: "Dante Alighieri", "Giulio Cesare", "Conte di Cavour", "Leonardo da Vinci", "Andrea Doria" și "Caio Duilio", dar acestea nu au participat la acțiuni navale importate în timpul primei conflagrații mondiale. În timpul acestui război, Marina Regală Italiană a desfășurat în principal acțiuni în Marea Adriatică, luptând împotriva Marinei Austo-Ungare. Au avut loc în principal bombardamente ale localităților italiene de coastă de către austro-ungari și raiduri ale submarinelor germane în Marea Mediterană. Forțele aliate s-au limitat în principal
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Cesare", "Conte di Cavour", "Leonardo da Vinci", "Andrea Doria" și "Caio Duilio", dar acestea nu au participat la acțiuni navale importate în timpul primei conflagrații mondiale. În timpul acestui război, Marina Regală Italiană a desfășurat în principal acțiuni în Marea Adriatică, luptând împotriva Marinei Austo-Ungare. Au avut loc în principal bombardamente ale localităților italiene de coastă de către austro-ungari și raiduri ale submarinelor germane în Marea Mediterană. Forțele aliate s-au limitat în principal la blocarea deplasărilor vaselor de suprafață austro-ungare și germane, nereușind însă să
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
de linie "Benedetto Brin" la Brindisi (27 septembrie 1915) cuirasatul "Leonardo da Vinci" la Taranto (2 august 1916) datorită unei explozii a magaziei de muniție (deși au circulat zvonuri cu privire la un sabotaj al austriecilor). În ultima parte a războiului, Regia Marina a dezvoltat noi arme, precum vasele torpiloare, (cu ajutorul cărora a fost scufundat cuirasatul austro-ungar "Szent István" pe 10 iunie 1918), și minisubmarinele (cu ajutorul căruia scafandrii italieni au pătruns în portul Pula și au scufundat nava amiral a austro-ungarilor "Viribus Unitis
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
război în 1919. În perioada interbelică, guvernul italian a decis să întărească Regia Marina, care urma să devină o forță care să rivalizeze cu flota mediteraneană a Royal Navy. Pentru a evita contactul cu echipajele britanice mult mai experimentate, Regia Marina și-a bazat strategia pe vase rapide dotate cu artilerie cu rază lungă de tragere. Prin urmare, au fost dezvoltate tunuri de calibru mai mic, dar cu rază de acțiune mai mare decât a vaselor britanice. Pentru a crește viteza
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
urmare, au fost dezvoltate tunuri de calibru mai mic, dar cu rază de acțiune mai mare decât a vaselor britanice. Pentru a crește viteza de deplasare, noile vase italiene au fost proiectate cu un blindaj mai subțire. În 1925, Regia Marina a comandat construirea a două vase-școală care urmau să fie construite după proiectele colonelului Francesco Rotundi din cadrul Corpului Inginerilor Navali. Primul vas dintre acestea, "Cristoforo Colombo", a fost lansat la apă în 1928 și a fost folosit de Marina Italiană
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Regia Marina a comandat construirea a două vase-școală care urmau să fie construite după proiectele colonelului Francesco Rotundi din cadrul Corpului Inginerilor Navali. Primul vas dintre acestea, "Cristoforo Colombo", a fost lansat la apă în 1928 și a fost folosit de Marina Italiană până în 1943. După cel de-al doilea război mondial, acest vas a fost predat Uniunii Sovietice pe post de reparații de război. Al doilea vas, Amerigo Vespucci, a fost lansat la apă pe 2 februarie 1931. Marina Regală Italiană
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
folosit de Marina Italiană până în 1943. După cel de-al doilea război mondial, acest vas a fost predat Uniunii Sovietice pe post de reparații de război. Al doilea vas, Amerigo Vespucci, a fost lansat la apă pe 2 februarie 1931. Marina Regală Italiană a jucat un rol limitat în timpul celui de-al doilea război italo-etiopian. Dat fiind faptul că Imperiul Etiopian era o țară fără ieșire la mare, flota a fost folosită pentru aprovizionarea trupelor prin porturile din Somalia și Eritreea
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
în timpul celui de-al doilea război italo-etiopian. Dat fiind faptul că Imperiul Etiopian era o țară fără ieșire la mare, flota a fost folosită pentru aprovizionarea trupelor prin porturile din Somalia și Eritreea. În perioada în războiului civil din Spania, Marina Regală Italiană a trimis o serie de nave în sprijinul „voluntarilor” italieni ("Corpo Truppe Volontarie"). Între cincizeci și șaizeci de submarine italiene au luat parte la atacurile împotriva forțelor navale republicane spaniole. Aceste submarine au fost organizate într-o „legiune
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Corpo Truppe Volontarie"). Între cincizeci și șaizeci de submarine italiene au luat parte la atacurile împotriva forțelor navale republicane spaniole. Aceste submarine au fost organizate într-o „legiune” și au luat parte alături de submarinele germane la Operațiunea Ursula. În 1939, Marina Regală Italiană a sprijinit invazia din Albania. Forțele terestre implicate în invazie au trebuit să traverseze Marea Adriatică, operațiune care s-a efectuat fără incidente. Pe 10 iunie 1940, Regatul Italiei a declarat război Republicii Franceze și Regatului Unit și a
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
construcția de vase militare. Mussolini afirma că Mediterana este "Mare Nostrum" („Marea Nostră”). Mai înainte de declarația de război, forțele terestre și aeriene ale Italiei s-au pregătit să atace și să distrugă forțele franceze plasate de-a lungul frontierei comune. Marina militară s-a pregătit în schimb să asigure securitatea liniilor de transport între Italia, Libia și Africa Orientală. Comandamentul Suprem Italian ("Commando Supremo") nu a aprobat planul conceput de Cartierul General al Flotei ("Supermarina") pentru ocuparea Maltei, care părea în
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Italia, Libia și Africa Orientală. Comandamentul Suprem Italian ("Commando Supremo") nu a aprobat planul conceput de Cartierul General al Flotei ("Supermarina") pentru ocuparea Maltei, care părea în acele momente o pradă ușoară. În momentul în care Italia a declarat război, Marina Regală Italiană era compusă din șase nave cu mare putere de foc. Cele mai moderne patru dintre ele erau în plin proces de reechipare. Doar cele două mai vechi erau gata de luptă. În afară de aceste șase nave, Regia Marina mai
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
de abordare a lanțului de comandă a dus la pierderea de către italieni a unor avantaje evidente. De exemplu, în timpul operațiunii „Hats”, în care Royal Navy a asigurat escortarea a trei convoaie din Alexandria și a unui din Gibraltar spre Malta, Marina Regală Italiană a pierdut șansa de a exploata superioritatea numerică și tehnică de care dispunea în acel moment din cauza indeciziei Cartierului General.. Cartierul General Naval italian s-a temut că flota de sub comanda sa ar fi putut pierde un număr
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Cartierului General.. Cartierul General Naval italian s-a temut că flota de sub comanda sa ar fi putut pierde un număr de nave pe care i-ar fi fost imposibil să le înlocuiască, în vreme ce partea britanică aveau resurse mult mai mari. Marina Regală Italiană nu a fost dotată cu portavioane. Portavioanele „Aquila” și „Sparviero” nu au apucat să fie terminate iar cea mai mare parte a sprijinului aerian primit de flota italiană în timpul luptelor din Mediterana a fost asigurat de către avioanele [[Regia
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
inamice și regla tirul artileriei navale pe timpul nopții. Un alt factor important al victoriei aliate a fost capacitatea mai bună de acțiune a avioanelor de recunoaștere și colaborarea lor strânsă cu forțele navale de suprafață. Atacul cel mai spectaculos al Marinei Regale Italiene a fost cel din 1941, în timpul căruia scafandrii au plasat mai multe mine pe corpul cuirasatelor aliate în portul [[Alexandria, Egipt|Alexandria]]. Ca urmare a acestui atac de pe 19 decembrie 1941, cuirasatele "Queen Elizabeth" și "Valiant" au fost
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
a liniilor frontului, forțele Axei au fost expulzate din Libia și Tunisia după doar șase luni. Rutele lor de aprovizionare au fost supuse unor atacuri neîncetate de către forțele aeriene și navale aliate, care au câștigat treptat supremația aeriană și navală. Marina Regală Italiană s-a comportat cu bravură în cadrul asigurării operațiunilor de asigurare a securității convoaielor din apele Africii de nord, dar a rămas tot timpul într-un dezavantaj tehnic clar. Vasele italiene se bazau în principal pe viteză, dar aveau
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
timpul într-un dezavantaj tehnic clar. Vasele italiene se bazau în principal pe viteză, dar aveau un blindaj insuficient de gros, care putea fi ușor deteriorat de proiectilele de artilerie sau de torpile. Dar lovitura de grație a fost dată Marinei Regale de criza de combustibil, care a forțat-o să-și păstreze vasele la ancoră pentru cea mai mare parte a ultimului an a alianței cu Germania. Începând cu ziua de 10 iunie 1940, submarinele italiene au luat parte la
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
forțat-o să-și păstreze vasele la ancoră pentru cea mai mare parte a ultimului an a alianței cu Germania. Începând cu ziua de 10 iunie 1940, submarinele italiene au luat parte la [[bătălia Atlanticului (1939-1945)|bătălia Atlanticului alături de submarinele marinei germane "[[Kriegsmarine]]"). Submarinele italiene își aveau bazele în [[Bordeaux]], [[Franța]]. Deși submarinele italiene erau mai potrivite pentru acțiunile din [[Marea Mediterană]] decât pentru cele din [[oceanul Atlantic|Atlantic]], cele 32 de submersibile au reușit să scufunde în Atlantic 109 de vase
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
și un atac împotriva portului [[New York City|New York]] în decembrie 1942, dar acest plan a fost amânat de mai multe ori și nu a fost niciodată pus în practică. Începând cu data de 10 iunie 1940, Flotila Mării Roșii a Marinei Regale Italiene cu baza la [[Massawa]], [[Eritreea]], a reprezentat o amenințare potențială asupra transporturilor aliaților din [[Marea Roșie]], pe rutele dintre [[Oceanul Indian]] și [[Marea Mediterană]]. [[Campania din Africa de est (al doilea război mondial)|Campania din Africa de est]] a început sub
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
după această victorie, traulerul indian "Parvati" a fost ultima victimă a războiului din Africa de est, când a fost scufundat în urma ciocnirii de o mină navală în largul coastelor portului Assab. În mai 1942, ca răspuns la cererea germanilor, Regia Marina a deplasat în [[Marea Neagră]] patru vase antisubmarin, șase submarine, cinci vedete torpiloare și cinci puitoare de mine. Vasele au fost transportate pe calea ferată până la [[Viena]], de unde s-au deplasat pe [[Dunăre]] până în [[Regatul României|România]], la [[Constanța]]. Flotila a
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
semnat armistițiul]] cu [[Aliații din cel de-al doilea război mondial|Aliații]], cele mai multe vase italiene din Marea Neagră au fost preluate de [[Kriegsmarine]]. Sovieticii au capturat aceste vase în august 1944, odată cu ocuparea Constanței. Cele șase submarine au fost preluate de Marina Regală Română. Marina Italiană a operat patru șalupe torpiloare pe [[Lacul Ladoga]] în timpul [[Războiul de continuare|„războiului de continuare”]] (1941-1944). Vasele germane, italiene și finlandeze, parte a „Detașamentului naval K” au luptat împotriva vaselor militare de escortă și a celor
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Aliații din cel de-al doilea război mondial|Aliații]], cele mai multe vase italiene din Marea Neagră au fost preluate de [[Kriegsmarine]]. Sovieticii au capturat aceste vase în august 1944, odată cu ocuparea Constanței. Cele șase submarine au fost preluate de Marina Regală Română. Marina Italiană a operat patru șalupe torpiloare pe [[Lacul Ladoga]] în timpul [[Războiul de continuare|„războiului de continuare”]] (1941-1944). Vasele germane, italiene și finlandeze, parte a „Detașamentului naval K” au luptat împotriva vaselor militare de escortă și a celor de transport care
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]