11,805 matches
-
acuma, nu ? — Ei, pentru așa o ocazie specială... Păi, se poate ? Dar ce, vrei să și mergem ? — În câteva ceasuri, ziceam. Pân-atunci mai vreau să mă văd cu cineva. Că mâine am și plecat. — Unde-ai și plecat ? se miră Cristi. — Nu stau mult în oraș, mâine mă duc acasă, la Brăila. Apoi trebuie să trag o fugă la Constanța. — Ah, cât te invidiez ! Mi-e un dor năprasnic de casă și știi, știi bine cât iubesc marea când e
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și noi la o șuetă în seara asta, că nu ne-am mai văzut de- atâta vreme. Dar să fie într-un loc mai retras, îl roagă Mihail. Chiar n-aș avea chef să dau nas în nas cu te miri cine. Nu-s în cea mai bună formă. Pe la șapte s-au văzut cu toții ; Mihail cu încă un prieten, tot scriitor și el, poet și umorist, deși nu la fel de tânăr ca însoțitorul său, iar Cristi cu Mamutu’, cum obișnuia să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dar nu fac atâtea figuri, nu găsești ? Apoi o liniște apăsătoare s-a lăsat la masa celor trei, care era chiar lângă vitrinele puțin aburite. Ascultau fără interes zarva din restaurantul destul de ieftin de lângă gară, știri mondene, bârfe despre te miri cine, glume mai mult proaste și cele mai multe despre evrei, la care Pribeagu își mai umplea câte un pahar pentru a le gusta. Cristi o sorbea din priviri pe cea fără nume și își imagina dimineața cu ea. Mamutu’ se gândea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îți spune inima, Cristian ?“, auzi în minte deodată vocea caldă a mamei. Și deja o vedea stând la marginea patului său și mângâindu-l pe frunte, ca atunci când își începea adolescența și avea câte o depresie în dragoste de la te miri ce fetișcană frumoasă cu care se gândea că o să se-nsoare, iar apoi o uita în câteva zile. Însă inima lui era acum trasă în atâtea direcții, încât numai un zar sau o aruncare cu moneda l-ar fi ajutat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
auzim și noi cum sună unul din gura domnișorului Cristian. — Avem, n-avem, găsim ! Preluăm, adaptăm, nu ești dum- neata poet ? — Umorist mai degrabă, ca să fim corecți. Domnule, știi să compui versuri, nu ? îl ia tare Fernic. — Să nu vă mir, dar cum respir. — Asta-i tot ce ne trebuie, iar un pic de haz n-am auzit să strice nimănui... Nu a trecut mult de la primele repetiții și încercări până la primele reprezentații pe scenă și oricine a putut observa că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai apoi să se îndrăgostească iremediabil de spectacolele sale. Până și micuțul restaurant se transformase dintr-un local cunoscut mai mult de cei din zonă, de pe Buzești și Griviței, sau de rătăciții ce ajungeau pe seară în capitală din te miri ce colț al țării, într-unul dintre cele mai cochete locuri pre- ferate de lumea bună. Contrar modei, când lumea obișnuia să ia cu asalt celebrele bulevarde Victoriei, Elisabeta, Brătianu sau marele Tache Ionescu, restaurantele de cartier, aproape de periferie, începuseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Capșa de cele mai multe ori, unde își sorbea cafelele și întotdeauna un pahar de vin, ca să-i aprindă ziua, alături de o salată sau câteva felii de pâine prăjită cu unt și diverse marmelade. Dacă nu era cu un amic, cu te miri ce actor sau actriță, cu cineva din orchestră sau cu Titi Botez, cu Fernic sau Pribeagu, își răsfoia liniștit ziarul sau citea câteva pagini dintr-o carte pe care tocmai și-o cumpărase sau o primise cadou, după care o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe măsura gloriei dobândite. Și eu unul, prins de o curiozitate nebunească, aș vrea imediat să văd ce s-a scris nu știu unde despre o carte de-a mea sau despre vreo conferință, aș căuta imediat rândurile, de aceea m-am mirat. Ei, dacă aș fi fost un cântăreț celebru ca dumneavoas- tră, așa încât să fiu recunoscut aproape oriunde la mese sau pe stradă și cu înzecit mai multe articole despre o melodie sau un spectacol față de câte rânduri ocupă o carte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oarecare, citind o altă opinie a cuiva care te-a urmărit probabil câteva minute și nu a schim- bat cu tine o vorbă. De ce mi-aș ocupa timpul cu astfel de banalități ? — Nu vă contrazic, ba chiar vă apreciez. Mă miram doar că nu vă preocupă imaginea din presă. Până la urmă, vrem, nu vrem, e importantă și aceea, poate mai importantă decât credem. Pentru că omul obișnuit nu stă de vorbă cu noi, ci citește despre noi. O fi, zice Cristi sictirit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
artist și unul chiar mare, nu vă pot bănui de un stângism precoce, de aceea am și deschis subiectul, intuind că am cu cine vorbi. Este la modă indiferența dumitale, naivă și, repet, convenabilă cu siguranță. Dar să nu ne mirăm dacă în felul acesta o să ajungem conduși de odioși cu mintea ferfeliță, pentru care limba română începe cu Alef în loc de A și Dumnezeu știe cu ce se mai termină. Da, nu faceți politică, nu fac nici eu, dar mi-e
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
asta scria. Și lângă, nici nu-mi pot scoate din minte : „Zaraza lui Vasile, scrisă de un câine !“ și, desenată frumos, caricatura mea. Dacă treceam cu o oră mai târziu nici că vedeam, tocmai dădeau cu vopsea. M-am și mirat, ce Dumnezeu, de vopsesc atât de des Grand-ul și La Fayette-ul ? Și iată explicația, domnule ! Însăși existența mea, care deranjează, pare-se. — Și d-asta nu vrei să mai scrii, că un gardist tâmpit, ce să vezi, nu înghite evreii ? — Nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și moșul se ridică nervos de la masă și-i strigă : Ieșiți afară de-aici, jidani împuțiți ! povestește Fernic, care se îmbătase bine de tot de atâta bucurie, văzându-se printre atâția prieteni. — Vai, nu cred, așa, în plină zi ? se miră Maria. — Dacă-ți zic ! Ce naiba ! — Și Sachi ? Dragul de el, ce i-a zis, nu-mi spune că i-a trântit vreo rimă, se bagă imediat Cristi. — Nu că rimă, fii atent aici ce replică, de m-am ridicat să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se află, iar amintirile, care veneau haotic și pe care nu le înțelegea, păreau dintr-un vis. Era mai mereu vânăt la față, dar mai ales pe corp, lovit tare de fiecare dată când intra într-un scandal cu te miri cine, pentru că-și bea atât de tare mințile, încât începea să-i înjure pe toți din jurul său, oameni de la mese, din crâșme, sau oameni de pe stradă. Fără niciun motiv, începea deodată să le sluțească pe femei în ultimul hal și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atât de nebun. S-a aruncat până și-a rupt piciorul, nu l-a interesat nici asta. Parcă de când avea baston era și mai glumeț și mai plin de viață. Îți zic, dădea un vis pe altul. Întruna. Nu mă mir, dacă mai trăia, să fi lăsat și avioanele și parașutele și să se fi apucat de vapoare sau trenuri. Sau de pictat, cine știe ? Mâine, poimâine îl făcea pe Brâncuși să pară un copil, pe lângă ce sculpturi ar fi dat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acestei discuții, nu mi-am imaginat că veți vedea un compromis atât de mare în încercarea de a aborda și alt stil. — Ce anume vă surprinde nu înțeleg. Probabil gândiți că sunt un fixist și un conservator, nu m-ar mira câtuși de puțin. Doar pentru că nu mă vând după cum bate vânul. Dumneavoastră nu înțelegeți că nu despre nou, despre val sau prezent este vorba aici. Și nici despre vânzări și cifre, deși sunt sigur că ele vă afectează mai mult
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ah, despre asta era vorba... — Deci vă amintiți incidentul ? O să iau această reacție ca pe un da hotărât, dar v-aș ruga pe viitor să- mi răspundeți strict la întrebări, alte detalii nu mă interesează. — Am înțeles. Colonelul se uită mirat la Cristi. — Am înțeles, să trăiți ! — Iată ce ager la minte este nătărăul, râde bătrânul. Domnule Vasile, în urma conflictului pe care l- ați avut în timpul unui concert cu acești domni militari, este adevărat că dânșii au fost nevoiți să plece
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
început să se facă tot mai simțite. Nasul își revenise, dar avea încă sânge închegat în nări și respira greoi. Nu și le curăța, știind că are să-și provoace noi sângerări, și era speriat să nu se infecteze din te miri ce în acel spațiu îngust mizerabil. Întunericul l-a făcut să-și amintească imediat de vagonul fără lumină din marfarul copilăriei, de la Huși la Brăila, când orice se putea întâmpla. Doar mâna obosită a maică-sii, pe care o căuta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
notă atinsă se enerva și era frustrat de lapsusul său. Înnebunea de-a dreptul, neștiind cum să afle despre ce cântec e vorba. „Gura ta-i un poem“, i-a venit deodată în minte. „Gura ta-i un poem ?“, se miră și începe să repete la nesfârșit aceste cuvinte, sperând să vină și altele de care să le lege. Degeaba însă. „Un poem, un poem, un poem, un poem“, își tot zicea, venindu-i să-și dea capul de pereți de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
către cel de vest, unde urmau probabil alți ani crunți de război, de data aceasta alături de foștii inamici, împotriva foștilor aliați. — Veți veni și pe celălalt front, domnule Vasile, așa cum se aude ? Sunteți de acord să luptăm alături de ruși ?! se miră unul dintre soldați. — Eu nu am venit să lupt cu nimeni, dragule. Eu am venit să cânt. — Da, dar într-un război care mergea într-o anumită direcție. Cristi râde, mirându-se că mai are puterea s-o facă : — Dumneata
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aude ? Sunteți de acord să luptăm alături de ruși ?! se miră unul dintre soldați. — Eu nu am venit să lupt cu nimeni, dragule. Eu am venit să cânt. — Da, dar într-un război care mergea într-o anumită direcție. Cristi râde, mirându-se că mai are puterea s-o facă : — Dumneata chiar nu vezi ? Pentru tine contează dacă sunt ruși sau nemți ? Nu-s tot oameni ? Tu crezi că eu am venit să vă susțin moralul pentru ca voi să căsăpiți cât mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
alte periferii fuseseră mutilate. Tramvaiele, câte mai supraviețuiseră, purtau câțiva călători zgribuliți pe cele câteva rute funcționale, unde șinele nu săriseră de la bombe și unde nu se formaseră cratere pe străzi. Câte o haită de câini vagabonzi apărea de te miri unde, în gură cu câteva oase umane, care mai aveau lipite de ele câțiva mușchi și câteva vene. Depresia din jur te înfiora. Șobolanii rodeau pisicile rămase fără stăpâni, nu invers. Mirosuri puternice de putrefacție și boală învăluiau bezna orașului
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu l-ai văzut, Cristi. Mai bine că nu l-ai văzut... Bombele i-au distrus casa și a pierdut tot ce avea, ajunsese să trăiască pe străzi. Nu l-a ajutat nimeni, absolut nimeni. Noaptea cânta pe te mai miri unde pe niște amărâți de bani, iar ziua dormea pe străzi, ascuns printre ruine, prin ghetouri, ca un câine, cu toată familia. Poate trecem să -i aprindem o lumânare într-o zi, să-l ierte Dumnezeu și odihnească-se în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
el și „grupul său”, Între care se număra nu un fost activist, ci un inginer, fiul unui fost comunist din ilegalitate devenit sub Dej general de securitate, Valter Roman, o figură absolut nouă răsărită din „faldurile revoluției” sau din te miri ce calcule ale celor care În zilele fierbinți de după fuga dictatorului au perfectat „noile coaliții” - premierul Petre Roman. Fapt ciudat, pentru mine cel puțin, În lunile anului ’90, luni fierbinți traversate de nenumărate manifestații și greve În toată țara, susținute
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încăpățânată În care mă aducea mereu instinctivitatea mea, căreia, nu știu de ce, eu Îi acordam o uriașă Încredere. Nu mi se părea că m-am născut dintr-o eroare - nici cei din jurul meu nu credeam a fi rău născuți! -, mă miram Însă de aroganța cu care ei credeau că sunt singurii posesori ai aprecierii realului și realității. Sigur, aveau de multe ori ceea ce se cheamă dreptate, ba, trebuie s-o mărturisesc, aveau de cele mai multe ori! Ei, și!? Evident, această gravă și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
capitole ce formează romanul În absența stăpânilor. Pe scurt, „ideea” tânărului autor care eram despre bătrâni era una vitalistă și discreționară; bătrânii, credeam, constituie acel contingent care va fi mereu Împins la marginile socialului și ale existenței și nu mă mirau, atunci, unele cutume vechi ale japonezilor care Îi izgoneau pe bătrînii lor În munți, lăsându-i singuri cu caprele și norii sau zeii, printre stânci și coaste aride, ba se pare că În unele cazuri Îi și „ajutau” să „treacă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]