60,569 matches
-
și de sporirea viselor amoroase care se Înregistrează cu prilejul tranziturilor. Dar se știe, de altfel, că uscăciunea favorizează coitul, element susținut prin mai marea fertilitate a speciilor animale În stagiunea caldă și prin cunoscuta impetuozitate amoroasă care caracterizează popoarele negre din Libia. Tânărul rostise ultimele cuvinte pe un ton Înțelegător, de parcă ar fi vrut să ierte eroarea adversarului, pe care o demonstrase cu malițiozitate. Un ropot de aplauze Îi Însoți replica. Se părea că tocmai teza lui convinsese micul auditoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pânză, căptușit cu ceva moale. Țesătura era Încă Îmbibată de vin și un miros puternic invadase chilia. După ce examină scurt exteriorul, luă daga și Începu să taie o fâșie de țesătură. — Oare e un blestem, priorule? O faptă de magie neagră? Întrebă agitată căpetenia gărzilor. Fără să răspundă, Dante scosese din interiorul săculețului o parte din conținut, folosindu-se de vârful lamei, atent să nu atingă nimic cu mâinile. Păreau să fie niște frunze și niște flori putrezite. — Sau poate ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cel care vorbise. În urechea lui Dante, glasul său răsunase parcă undeva În depărtare, ca și când toți s-ar fi dat dintr-o dată deoparte pentru a-i face loc Antiliei, care se apropia legănându-și șoldurile. Era sigur că ochii ei negri Îi căutau pe ai lui și că, dintre toți, femeia Îl alesese pe dânsul ca destinatar al dansului. Încercă o ură arzătoare față de ceilalți bărbați care, În acea clipă, o căutau și o doreau, vinovați că Îi Încetineau mișcările, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unei curți interioare pătrate, cu o galerie la exterior. Deasupra acestora se dezvolta un al doilea nivel, Împărțit În cubiculumuri restrânse. Intrară În străvechiul impluvium, transformat În adăpătoare, pășind peste resturile pardoselii. Sub picioarele lor, o corabie Înconjurată de delfini negri sfârșea prin a le dezagrega În naufragiul ei secular, călcată de copitele cailor purtători de clienți. Iar În jurul fântânii, pe jumătate șterse de timp și de neglijență, simbolurile constelațiilor și cele șapte planete cu orbitele lor. Un Întreg zodiac În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
messer Alighieri. Sau trebuie să te numesc prior? Se Întinse și mai mult spre el, căutându-i buzele. Dante se retrase instinctiv, spre a evita contactul cu pielea ei goală. Femeia reacționă cu o tresărire, aruncându-și peste spate părul negru ca pana corbului și lipindu-se la loc de perete, ca și când ar fi vrut să intre În zid. Îl privea cu un amestec de silă și tandrețe. Apoi Îi Întinse din nou brațele, atrăgându-l spre dânsa. El simți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
strălucea de reflexe, Încă și mai roșu În flacăra caldă a opaițului. Cu degetele, prinse a-i mângâia chipul, Încetișor, cu blândețe, ca o oarbă care căuta să descopere trăsăturile unui amant necunoscut. Onixul ochilor ei părea Încă și mai negru: două lacuri de tenebre fără fund. Dante se ridică spre dânsa, fără să Își dea seama de ușurința cu care izbutea acum să Îndeplinească această mișcare. Ea Își duse o mână la spate, desprinzând un șiret. Rochia Îi lunecă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
centru, un tinerel Îngenuncheat susținea din spate o fantoșă de cârpă, construită În așa fel Încât să semene cât de cât cu un bărbat despuiat. Pe partea anterioară a capului era schițat un chip grosolan: doi ochi larg deschiși, cavitățile negre ale nărilor și o gură plină de dinți În ceva ce putea fi un zâmbet, un rânjet ori un strigăt Înghețat. Păpușa era singura ființă vie de pe scenă Îmbrăcată Într-o haină obișnuită de lucru. La stânga sa, țopăia și zbiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scoată la capăt cu o răscoală fără să deranjeze un prior. Dar ceva din privirea omului Îl făcu să intuiască cât de gravă era situația. Poate că ar fi făcut bine să nu subestimeze primejdia. Dacă ciocnirea dintre Albi și Negri ar fi explodat Înainte ca dispoziția de surghiun a căpeteniilor facțiunilor să fi dat vreun rezultat, toată Florența ar fi fost azvârlită În haos, autorizându-l pe Bonifaciu să intervină, eventual recurgând la ajutorul regelui Franței, mereu În așteptare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ocărau pe Albi, care se adunaseră Îndărătul parapetului de la rampa de pe Ponte Vecchio și agitau făcliile. Mai puține decât se temuse, constată poetul cu ușurare. Poate că mai era Încă posibil să repună stăpânire pe situație. — De unde știm că sunt Negri? strigă el spre Bargello. În lucirea slabă a lunii se deslușea cu greu o masă confuză, dincolo de stăvilar. Puteau fi și misterioșii ghibelini despre care vorbea toată lumea. — Le-am zărit emblema: Îl au pe Sfântul Gheorghe. Ai noștri răspund cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă, zări silueta neagră a unei galere ce Încerca să iasă În larg sub impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea vedea poetul, părea În dificultate. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păru că distanța până la țărm se micșorase, ca și când timonierul ar fi stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă sau să redobândească siguranța uscatului. În zorii care se iveau se detașa netă lumina felinarului de la pupa, care strălucea peste marea neagră, legănându-se sub izbiturile valurilor. Deodată, lumina păru să se Întețească, ca și când alte o sută de felinare s-ar fi aprins În același timp. Apoi o fulgerare Învălui Întreg corpul navei, făcându-l să lucească În toată lungimea sa. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un templu În care se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o coastă cu violență, acum fără cârmaci, cuprinsă de flăcări, cu pânza transformată Într-o limbă de foc care se ridica spre cerul negru, aidoma unui drapel funebru. Atunci Își aminti. Mai văzuse albeața aceea care Îți răpea vederea cu ani În urmă, pe vremea studiilor sale de alchimie, spre a fi admis În Arta spițerilor. O substanță care se aprinde și arde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trei. Nu știam dacă trebuie să mă bucur sau să rămân indiferent. Venirea acelui Wagner semnifica, desigur, ceva, dar numai ei doi aveau habar ce. Șansa mea era să joc mai departe cartea expectativei atente: În această partidă aveam piesele negre și, dacă reușeam să scot o remiză, mă puteam considera un om fericit. Sau măcar unul viu - era puțin lucru? Până una-alta, s-a mai aprins un beculeț: dacă „șeful” trebuia să urce (așa spusese Zoran, „va urca”), Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-a amețit. De la o vreme, devenise bun tovarăș cu Bacchus, fluidul dulce-otrăvit al alcoolului Împingându-l câteodată la gesturi necugetate: la o petrecere stropită din belșug cu vin tare, dintr-o vorbă aruncată de bunul său camarad Kleitos cel Negru, sângele i s-a urcat În cap și și-a străpuns prietenul cu lancea. Alexandru a poruncit să fie adus mesagerul și, spre mirarea celor aflați de față, a băut o cupă de vin În cinstea lui, numindu-l binefăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păstreze secretul și să nu vorbească niciodată cu nimeni și nicăieri despre opera la care trudise. Să uite, pur și simplu, de Codul lui Alexandru. Ceea ce Aristotel n-a făcut: dispariția textului Îl afectase profund, cufundându-l Într-o mâhnire neagră și În acea formă de indiferență ce anulează inclusiv instinctul de autoconservare. Oricum, nu era omul care să se conformeze docil unui ordin sau unei interdicții. Le refuza instinctiv. Iar singura ființă căreia nu-i putea refuza nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În vreun fel, iar reprezentări ale sale nu s-au păstrat. Ori n-au existat, dat fiind faptul că religia musulmană interzice cu desăvârșire orice reprezentare a profetului. Zvonurile despre hulirea lui Hristos și slăvirea lui Baphomet, despre practicarea magiei negre și a jertfelor atrag oprobriul public, dar nu sunt suficiente pentru a justifica arestarea și lichidarea templierilor. Cu atât mai mult cu cât, Îți reamintesc, prin edict papal, ei nu se supuneau justiției laice. Filip cel Frumos nu are, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ai fost de un calm absolut imperial. Vreau să spun, made in Imperiul Britanic. Dacă aveai la Îndemână și un Kalașnikov... Ce se Întâmplase? Într-una din primele partide dintre noi, profitând de faptul că, În deschidere, Howard, care avea negrele, mersese pe o variantă destul de comună, m-am amuzat să-i Încerc vigilența cu un sacrificiu de regină, tentant și spectaculos, e drept, dar facil pentru șahiștii ceva mai avansați. Mușcase și... jocul (sau mai bine zis, joaca) a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a fost, la vârf, o chestiune exclusiv rusească. În aparență, o investiție bună, generatoare de siguranță, pe de o parte, și de prestigiu internațional, pe de altă parte. În realitate, o irosire de resurse și mijloace În două inutile găuri negre: probabilitatea ca Occidentul să atace Uniunea Sovietică tindea spre zero, iar cucerirea cosmosului doar a Înghițit fonduri, fără să producă mai nimic În plan imediat. Prestigiul nu ține de foame. În atare condiții - de o vitregie cruntă, adesea, obiectiv vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
numele ei de botez Elvira, viitoare Eveline, a crescut și, Într-o zi, absolut, dar absolut din Întâmplare, a descoperit documentele pe care Sebastian Corbu, care nu prea dăduse crezare poveștilor Îndrugate de fratele său, le azvârlise neglijent În scrinul negru al familiei. Le-a parcurs cu aviditate și a aflat astfel despre tezaurul de la Rennes-le-Château și despre faptul că el nu e o simplă legendă, o poveste de adormit copiii romanțioși. Respectiv, că există cu adevărat și poate fi găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aștepta răspunsul, povestea din urmă cu ani se repetase halucinant În datele sale fundamentale. Detaliile difereau, se-nțelege, dar acest amănunt nu schimba nimic. Acum, Toshiro Fujimori avea două ceasuri electronice - un Citizen Cronograph cu cadran alb și un Seiko negru - de care se servea alternativ: când bateria unuia dintre ele se consuma, Îl lăsa În adormire, Îi punea o baterie nouă celuilalt și Îl purta până când acumulatorul proaspăt Își epuiza, la rândul său, resursele. În ultima vreme se folosise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
copleșită parcă de milă, foile de hârtie la care visase atât. Le-ar fi dat foc fără cea mai mică reținere, se vedea bine. Nu mai sunt cumva și altele? a adăugat, dar era clar că nu spera nici cât negru sub unghie Într-un răspuns afirmativ. Arată-mi exact locul, poate totuși... Îmi părea rău de ea, aș fi vrut să aibă dreptate, să nu se Înșele În așteptările sale animate de prea puțină speranță, dar tocmai prin aceasta insuportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Word.Document.8 \s EMBED Word.Document.8 \s Nu mă Întrebați ce anume a declanșat strania tulburare de care m-am simțit cuprins la vederea lor; dacă vă uitați cu atenție la numele defunctei, o să Înțelegeți singuri: Marie de Negre... Iar numele meu este Negrea. O coincidență - uimitoare, siderantă, Într-adevăr, dar o coincidență, totuși; o Întâmplare - bizară, terifiantă În nefirescul ei, dar, până la urmă, o simplă Întâmplare, nimic mai mult; Întâlnirea bulversantă a două serii onomastice total și iremediabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aia s-au inventat pe lume prietenii. Ei fac Întotdeauna ce trebuie. Mâinedimineață plec. Am biletul de avion În buzunar, alături de hârtiuța din plicul Închis primit de la profesorul Adam și de fotografiile inscripțiilor de pe piatra de mormânt a Mariei de Negre. Nu știu ce legătură este Între ele, dar trebuie să existe una. P.S. Sunt În taxiul care mă duce la aeroport. Habar n-aveam că au apărut și la noi exemplare cu pereți interiori transparenți, care-l separă pe șofer de restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se mai țineau. Cel din mijloc, mai gras, bărbos, bine îmbrăcat, cu o căciulă de jder pe cap, ofta și se uita des în urmă. îl însoțeau doi tovarăși: unul înalt, spătos, întunecat la chip, altul mai tinerel. — Lasă gândurile negre, mărite Doamne! - grăi cel spătos. Nu sunt vremile supt oameni, ci oamenii supt vremi. Ieri ai fost, azi nu ești. Ieri ședeai, azi umbli. — Oi, oi, oi, spătare Vulture! - se văită cel gras, trăgându-se de barbă. Măcar dacă apucam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care ieșea acel glas și nu vedeau bine: om să fie sau ucigă-l crucea mamii mă-sii, că prea îi speriase? Era om, și încă unul uriaș, cum nu mai văzuseră, cărunt, cu pieptul gros și lat, cu strașnici, negri ochi și buzdugan forjat. — Cine sunteți și unde mergeți? - bubui din nou glasul. — Călugări moldoveni suntem și, dacă nu îi cu bănat, ne ducem acasă - grăi cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]