10,569 matches
-
0,5-2 Hz. Acești neuroni sunt cei care determină practic nivelul activității simpatice cu impact cardiovascular. Aria vasodilatatoare A1, situată anterolateral inferior în bulb, inhibă direct aria C1. Aria senzitivă A2, situată posterolateral în bulb și pontin inferior (în vecinătatea nucleului tractului solitar), trimite impulsuri de la nervii IX și X spre ariile C1 și A1. Aferențele spre centrii cardiovasculari bulbo-pontini provin de la periferie și de la structuri nervoase superioare. Hipotalamusul modulează centrii bulbo-pontini pentru integrare în răspunsuri mai complexe. Hipotalamusul posterolateral are
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
a răspunsului global la stimularea termoreceptorilor hipotalamici). 18.6.6. Centrii nervoși Ciclul respirator este o alternanță inspir expir, care asigură ventilația alveolară și care se bazează în esență pe automatismul centrului inspirator bulbar. Acesta este permanent controlat de alți nuclei respiratori bulbopontini și influențat de diverse structuri nervoase corticale și subcorticale, care permit integrarea vegetativ-emoțională. Controlul voluntar al inspirului și expirului se bazează pe comenzi de la cortexul cerebral transmise motoneuronilor alfa ce inervează mușchii respiratori, în paralel cu comenzile adecvate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
este denumit „contort” deoarece este răsucit. Fiecare tub distal se întoarce către polul vascular al corpusculului renal. La acest nivel, peretele tubului distal ce intră în contact cu celulele aparatului juxtaglomerular formează macula densa („pata densă”), numită astfel datorită agregării nucleilor celulelor epiteliale în peretele tubului distal. Tubii distali sunt de obicei mai scurți decât cei proximali (fig. 98). Pereții tubului distal sunt alcătuiți dintr-un epiteliu cilindric unistratificat, ale cărui celule prezintă câteva trăsături caracteristice. Spre deosebire de tubul proximal, membrana polului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ionii de K+ (fig. 104). Permeabilitatea pentru apă a porțiunii terminale a tubului distal și a întregului tub colector este determinată de reglarea hormonală prin intermediul arginin-vasopresinei, denumită și hormon antidiuretic sau ADH. În prezența unei secreții bazale de ADH de către nucleii hipotalamici, aceste segmente tubulare sunt permeabile pentru apă, dar în absența acestuia, sunt practic impermeabile. 25.2.5. Tubul colector medular Deși tubii colectori medulari reabsorb mai puțin de 10% din apă, la nivelul lor se realizează procesarea finală și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
până la echilibru. Volumul urinar normal poate varia de la 400 ml (minim) până la valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid sintetizat de neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre care durerea, traumele, stresul, anestezicele, nicotina, morfina, angiotensina. Etanolul și ANF
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid sintetizat de neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre care durerea, traumele, stresul, anestezicele, nicotina, morfina, angiotensina. Etanolul și ANF-ul inhibă eliberarea de ADH și produc eliminarea unor cantități mari de urină diluată. Dar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de urină diluată. Dar factorul esențial ce controlează eliberarea de ADH este osmolaritatea plasmatică. Când osmolaritatea plasmatică crește, un grup de neuroni osmoreceptori, situați în hipotalamusul anterior sunt stimulați și la rândul lor vor stimula neuronii secretori de ADH din nucleii supraoptici și paraventriculari, care vor elibera ADH în circulație, reducând diureza. În condiții obișnuite, osmolaritatea plasmatică variază de la 280 la 295 mOsm/l, cu inhibiția maximală a secreției de aldosteron la 285 mOsm/l. Deși mecanismele ce controlează echilibrul Na
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de căutare a apei) senzația subiectivă de sete - este stimulată atât de scăderea volumului de LEC cât mai ales de creșterea osmolarității plasmatice. Osmoreceptorii și baroreceptorii ce controlează eliberarea de ADH sunt identici cu aceia ce generează senzația de sete. Nucleii subcorticali ce generează acest comportament sunt localizați tot în hipotalamus, în imediata vecinătate a nucleilor ce secretă ADH. Un alt factor de maximă importanță în generarea comportamentului dipsogen este angiotensina II, care stimulează setea prin efect direct asupra creierului. Pe lângă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
LEC cât mai ales de creșterea osmolarității plasmatice. Osmoreceptorii și baroreceptorii ce controlează eliberarea de ADH sunt identici cu aceia ce generează senzația de sete. Nucleii subcorticali ce generează acest comportament sunt localizați tot în hipotalamus, în imediata vecinătate a nucleilor ce secretă ADH. Un alt factor de maximă importanță în generarea comportamentului dipsogen este angiotensina II, care stimulează setea prin efect direct asupra creierului. Pe lângă aceste mecanisme, mai există o serie de alte influențe asupra senzației de sete. Uscăciunea mucoasei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
comportamentelor religioase” și, de aici, la eventualele descoperiri ale unor manifestări sistematice și repetitive ale acestor comportamente, pe care le putem numi „religii” preistorice. Într-o a treia etapă, este necesar să se revină de la religii la religie: la presupusul nucleu ce caracterizează acest fenomen cultural. Dar acest proces se poate dovedi imposibil. În formularea lui D.L. Clarke (1978), care accentuează o viziune asupra culturii ca „sistem” de componente interconectate, religia se constituie Într-un subsistem al sistemului sociocultural alcătuit de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căruia se află depus trupul. Pe peretele estic al construcției sunt reprezentate două porți, care simbolizează intrarea În locuința veșnică, iar În fața acestora se află mesele pentru ofrande. Cu timpul, una dintre porți ajunge să fie poziționată din ce În ce mai spre interiorul nucleului construit: astfel, se formează zone ai căror pereți sunt decorați cu reprezentări ale scenelor legate de producerea bunurilor de orice natură, bunuri de care, se consideră, cel care se află În mormânt va avea nevoie și după moarte; acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care producea existența În cadrul unui proces intelectual. Au existat dubii În privința vechimii acestui text plasat Într-o epocă atât de Îndepărtată de cea de care se vrea a fi legat. Dar anumite detalii ne permit să considerăm că cel puțin nucleul său ar fi putut apărea În acele timpuri. 7. SFÂRȘITUL EPOCII PIRAMIDELORTC "7. SFÂRȘITUL EPOCII PIRAMIDELOR" Tot ceea ce am spus până acum gravitează În jurul ambientului de la curte și se situează geografic În regiunea memphită unde se află aceasta. Dar tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În onomastica oficială care o imită Într-un mod evident programatic pe cea a vechilor suverani, considerați modele, și chiar dacă nu au lipsit Încercări de a reconstitui un imperiu egiptean În Siria și Palestina, ceea ce a lipsit a fost tocmai nucleul consubstanțialității Între rege și divinitate, fenomen care a caracterizat Întreaga istorie faraonică și care, acum, a fost distrus; după cum am spus deja, teocrația tebană este controlată Încă de puterea regală, dar nu mai există nici o legătură mitologică. Liniștita conviețuire cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de divinități principale mai apar, Încă de la Începutul documentării, și alți zei, care Își au originea În tradiția hatică: Telipinuxe "Telipinu", zeițele infernale străvechi Iștuștayaxe "Iștuștaya" și Papayaxe "Papaya", zeul Zilipurixe "Zilipuri", zeița Kata¿¿axe "Katah~h~a". La acest nucleu al panteonului, constituit din divinități central-anatoliene, indo-europene și hatice, se mai adaugă, Încă din timpul primului rege documentat istoric, ¾attușili I, alți zei importați din regiunile cucerite din Anatolia nordică și vestică și din Siria de Nord. În tablele care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeul din Zippalanda al furtunii, căruia i-a fost asimilat zeul din Nerikxe "Nerik". Pentru această pereche divină se construiește la Hattușaș un templu cu două Încăperi, care a cunoscut maxima extindere la jumătatea secolului al XIII-lea. În jurul acestui nucleu fundamental de divinități, care Își menține propriul caracter central până la sfârșitul imperiului hitit, s-a organizat un panteon esențialmente hatic, cu câteva excepții: panteonul documentat de așa-zisele liste pseudocanonice 1, prezente În textele sărbătorilor, Începând cu sărbătorile hitite vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la religia huriților, puternic reprezentați În Siria, dar al căror epicentru trebuie căutat În Anatolia. În ceea ce privește epocile ulterioare, În mediul aramaic, nu ne vom putea opri asupra centrelor Înfloritoare din epoca elenistico-romană precum Hierapolis, Heliopolis, Doliche, Emesa etc., al căror nucleul originar al tradițiilor orientale se va dilua sub influența religiilor clasice - de altfel, și documentația referitoare la aceste centre este clasică -, ci, dimpotrivă, ne vom opri din varii motive asupra cazului Palmirei. Într-adevăr, aici se păstrează tradiții aramaice străvechi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creștine. 2. EPOCA BRONZULUITC "2. EPOCA BRONZULUI" 1. Eblatc "1. Ebla" Încă din epocile anterioare mileniului al III-lea, regiunea siriană găzduiește culturi caracterizate de o dihotomie fundamentală Între sedentari care cultivă pământul și seminomazi care practică transhumanța. Cu timpul, nucleele de locuire capătă o importanță tot mai mare și concentrarea urbană crescândă comportă o articulare socială progresivă, precum și o specializare a muncii, coordonate de un centru administrativ care este În general un palat regal. Tocmai acest tip de model socio-economic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Ebla ca un sistem politeist articulat. Zeii atestați sunt foarte numeroși, ținând cont și de multiplele manifestări funcționale sau locale ale acelieași zeități. Panteonul care poate fi dedus din texte are totuși În vedere o regiune mai amplă decât nucleul urban. Oricum, trebuie să fi existat un nucleu mai restrâns de divinități care se bucurau de un cult preeminent. Pentru a ajunge la evaluări cât mai exacte, este necesară o examinare a documentelor care să nu țină seama de forma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atestați sunt foarte numeroși, ținând cont și de multiplele manifestări funcționale sau locale ale acelieași zeități. Panteonul care poate fi dedus din texte are totuși În vedere o regiune mai amplă decât nucleul urban. Oricum, trebuie să fi existat un nucleu mai restrâns de divinități care se bucurau de un cult preeminent. Pentru a ajunge la evaluări cât mai exacte, este necesară o examinare a documentelor care să nu țină seama de forma exterioară a textelor (așa-numitele genuri literare), ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
informațiile despre religie ne vin În mod esențial pe cale arheologică: marile sanctuare urbane dedicate lui Daganxe "Dagan", lui Ninkhursag, lui Shamashxe "Shamash", zeițelor Ninnizazaxe "Ninnizaza" și Ishtaratxe "Ishtarat", și unei Ishtarxe "Ishtar" „virile”. În orice caz, se creează impresia că nucleul panteonului a fost constituit de divinități semitice, ascunse În spatele unei tendințe „sumerizante”. O astfel de evaluare pare confirmată de datele onomastice, În care predomină teonime ca Dagan (care e și cel mai mare zeu, patron al cetății din Terqa), Ishtar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o figură inactivă În mituri, dar foarte prezentă În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul tatălui”. Este vorba despre o figură ancestrală de divinitate dinastică, protectoare a regelui și casei acestuia; este Însă prezent cu aceeași funcție În fiecare nucleu familial, bucurându-se de mari onoruri. Narațiunile mitologice ajunse până la noi au În vedere mai degrabă aventurile zeilor, chiar dacă În două dintre texte, cele de la Keretxe "Keret" și Aqhatxe "Aqhat", protagoniștii sunt doi străvechi regi legendari. Miturile zeilor Îl au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Biblos afirmă că a fructificat moștenirea unui preot fenician legendar, Sanchuniaton, care a trăit În epoca războiului troian. În materialele sale, În care sunt expuse credințele privitoare la cosmogonie, la originile culturii și la teogonie, se poate Întrezări un veritabil nucleu de mitologie feniciană, chiar dacă reelaborat de tradiție și transformat de mode culturale precum euhemenismul. În panteonul cetăților feniciene se individualizează câteva elemente structurale comune și caracteristice. În vârful panteonului se află o pereche alcătuită dintr-un zeu (numit ba‘al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestor Înnoiri (alături de Israel) sunt arameenii, reuniți Într-o entitate politică de tip nou, centrată pe vechile valori tribale. Sub aspect istoric, arameii se evidențiază În prim-plan după criza care Închide epoca bronzului, dar deja, de mai multe secole, nuclee de păstori seminomazi vorbitori ai unor dialecte aramaice erau prezente În Mesopotamia și În aria siro-palestiniană, În contact cu popoarele sedentare din aceste regiuni. Așadar, fusese deja inițiat un proces de infiltrare urbană progresivă (paralelă celei a israeliților În Palestina
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
origine arabă și cu trăsături războinice (este reprezentată asemenea Atenei, având coif, lance și scut), care apare adesea alături de Baalshamin. Deținea un sanctuar important, În apropierea templului acestuia din urmă, care trebuia să reprezinte un punct de referință religios pentru nucleele de origine arabă. Cultul său era practicat de tribul Bene-Maazin și Bene-Nurbel. Lui Allat Îi erau adesea asociați Rahimxe "Rahim" („Îndurător”: ar putea fi vorba despre o manifestare a sa? Acest epitet nu le este străin nici altor divinități de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Persefonaxe "Persefona", stăpânii infernului, sau pe Ilitiaxe "Ilitia", zeița invocată În durerile nașterii, ori divinitățile locale ca Panxe "Pan", străvechi zeu al Arcadiei. Este posibil ca acest număr fix să fi provenit În Grecia din Învecinata Anatolie, dar lângă un nucleu constant, alcătuit În marea parte a cazurilor din Zeusxe "Zeus", Heraxe "Hera", Poseidonxe "Poseidon", Artemisxe "Artemis", Apolloxe "Apollo", Atenaxe "Atena" și Hermesxe "Hermes", pot fi Întâlnite oscilații determinate de tradițiile cultelor locale, care au impus alegeri câteodată nu pe deplin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]