10,388 matches
-
concept care găsește din ce în ce mai mulți adepți, mai ales în America și în Europa. Înainte de anii 1960 și 1970, astronomii amatori nu aveau câtuși de puțin altă alegere decât să scotocească prin portmonee pentru a găsi material care să le permită observarea cerului nocturn într-un mod aprofundat. Deseori amatorii de observații vizuale erau împiedicați de diametrul limitat al instrumentelor pe care erau în măsură să și le ofere (prețul unui telescop crește, de altfel, în mod exponențial cu diametrul obiectivului), iar
Telescop Dobson () [Corola-website/Science/337562_a_338891]
-
fiind rigid și nedemontabil, l-a transportat într-un microbuz cumpărat la mâna a doua. În pofida fragilității construcției primului model, John Dobson a obținut "Premiul pentru cea mai bună Optică". Deși conceptul său a fost controversat (montură azimutală și dedicat observării vizuale, în timp ce toți ceilalți candidați propuneau instrumente pe monturi ecuatoriale și adaptate în general astrofotografiei), Dobson a propus construirea altor instrumente pentru suma modică de 300$. Văzut fiind prețul cerut, succesul a fost imediat. Remarcând cu ușurință interesele inerente ale
Telescop Dobson () [Corola-website/Science/337562_a_338891]
-
STA), active de la 10 septembrie până la 20 noiembrie. Beta Tauridele și Zeta Perseidele, pe care le întâlnește Pământul în iunie și în iulie, sunt alte secțiuni din același curent de materie, dar Pământul le prezintă fața diurnă, și, prin urmare, observarea lor vizuală este mult mai puțin spectaculoasă decât cea a Tauridelor nocturne din octombrie și din noiembrie. Astronomii Duncan Steel și Bill Napier sugerează totodată că Beta Tauridele ar putea fi la originea evenimentului de la Tunguska din 1908. Tauridele au
Tauride () [Corola-website/Science/337656_a_338985]
-
Belgia în favoarea asigurării acoperirii aeriene a regiunii Sedan. Acoperirea aeriană a blindatelor lui Prioux a fost astfel puternic redusă. În condițiile în care a cedat inițiativa strategică și dispunând de recunoaștere aeriană limitată, Prioux s-a putut limita doar la observarea zonelor de concentrare ale blindatelor inamice. Flancul drept al francezilor se baza pe linia de apărare formată de cursul râului Meuse. Orașul Huy era apărat cu două batalioane de infanterie grea motorizată, sprijinită de un număr mic de tancuri și
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
ne-a mâncat o tonă și ce mai era acolo în plus, și nu mai este niciun pește în baltă. Nimeni nu a venit cu un studiu de genul acesta', a arătat Bufnilă. Acesta a prezentat și un adăpost pentru observarea păsărilor construit la Caraorman, 'o ofertă foarte interesantă pentru cei care vor să se apropie de păsări, care merg în Deltă, vor să facă fotografii'. Acolo, o fostă incintă piscicolă a fost transformată în observator pentru păsări, într-o zonă
Dezastru în Deltă. Acord între vânători și ecologiști by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101054_a_102346]
-
revistei Cahiers du Cinéma, Olivier Assayas. De treizeci de ani, de când a trecut la regie, a semnat pelicule când mai bunicele, când doar interesante. A făut naveta printre genuri. Anul trecut, cu Sils Maria, părea că și-a găsit drumul. Observarea prin lupă a relațiilor de putere dintre două femei, manipularea ca aparentă supunere dădeau tonul filmului dus pe umerii a două excelente interprete, Juliette Binoche și Kristen Stewart. Pe ultima o regăsim și acum în Personal Shopper, singurul film de
Cannes 2016. De la cer la pământ by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101140_a_102432]
-
Radarul P-8 (în rusă ”Волга”, după clasificarea NATO ”Knife Rest A”) a fost o stație de radiolocație terestră, sovietică, pentru descoperire îndepărtată, care lucra în gama de unde metrice. A fost prima stație de radiolocație sovietică de observare circulară a spațiului aerian. În comparație cu celelalte stații sovietice existente (RUS-2, RUS-2s și P-3) noua stație a îmbrățișat o serie de modernizări. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
antenă atât la emisie cât și la recepție, care se rotea cu o viteză de 2 ture pe minut. Antena a avut doua etaje de 4 elemente, de tip "canal de undă". În stație s-au utilizat doi indicatori - de observare circulară și de înălțime. Indicatorul de înălțime în combinație cu un goniometru a permis să se determine unghiul de înălțare al țintei cu ajutorul unei nomograme și înălțimea ei de zbor. În compunerea stației a intrat și interogatorul terestru prin radiolocație
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
din înalta frecvență - în frecvență intermediară și în frecvență joasă. La frecvența joasă s-a realizat protecția stației la bruiajul activ în impulsuri cu ajutorul schemei de selecție a semnalelor primite în amplitudine și distanță (schema SA și SD). Indicatorul de observare circulară (IOC) a avut un tub catodic cu două straturi fluorescente, strălucitoare albastru și portocaliu. Culoarea albastră (cu strălucire rapidă) permitea o strălucire bună și asigura o bună indicare a apariției unei noi ținte iar culoarea portocalie (cu persistență mai
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
și portocaliu. Culoarea albastră (cu strălucire rapidă) permitea o strălucire bună și asigura o bună indicare a apariției unei noi ținte iar culoarea portocalie (cu persistență mai mare) permitea să se vadă circular toată situația aeriană în decursul perioadei de observare prin rotirea antenei cu viteza de 2 ture pe minut. În anul 1951, la inițiativa inginerilor militari M.M. Lobanov și A.I. Oblezin pentru antena stației P-8 s-a realizat o nouă construcție catarg cu înălțimea de 30 m, dispozitiv
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
echipat cu un rând de aparatură de protecție la bruiaj (sistem de selecție a țintelor mobile - SȚM) și aparatură de reacordare în frecvență precum și cu interogator terestru prin radiolocație NRZ-12, în sistemul ”Kremnîi-2”. Stația a avut trei indicatori: indicator de observare circulară (IOC), indicator de înălțime (IH) și un IOC portativ care se putea instala în punctele de comandă ale unităților din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, Forțele Aeriene și Marina Militară. Una din cele mai importante modernizări a radarului o reprezintă
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
cu instalația care-i poate da răspunsul. Pentru determinarea apatenenței de stat a mijloacelor aeriene adică mijloc ”amic” sau ”inamic” funcționează următoarele instalații: Emițătorul interogatorului lucrează în impulsuri cu aceeași frecvență de repetiție cu a radarului. Când fasciculul radarului (prin observarea circulară a spațiului aerian) se apropie de mijlocul aerian de zbor care trebuie ”intrebat” se comandă manual emisia interogatorului până ce fasciculul radar a depășit mijlocul aerian. Receptorul instalației de răspuns de la bord primește semnalul și comandă emiterea semnalului de răspuns
NRZ radar () [Corola-website/Science/336299_a_337628]
-
suprime bruiajul cu până la 26 dB. În plus față de suprimarea bruiajului, ”Oborona-14” putea utiliza cinci antene auxiliare pentru a găsi direcția și a localiza bruiajul. Producția ultimelor P-14 a fost desființată în anul 2003. Stația avea două indicatoare de observare circulară portative, care se instalau în punctul de comandă, la o distanță de radar de până la 1.000 de metri. Protecția la bruiaj a stației, în condițiile efectelor bruiajului activ, era asigurată prin reacordarea pe o altă frecvență prestabilită. Pentru
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
Radarul P-18 (în limba rusă ”Tepek”, index GRAU - 1RL131, după clasificarea NATO ”Spoon Rest D”) este o stație de radiolocație produsă în fosta URSS din anul 1971, mobilă, de observare circulară, pentru determinarea a două coordonate, care lucrează în gama de unde metrice. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent este în exploatare. Prototipul radarului P-18 l-a constituit radarul
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice. În Rusia ultima livrare de radare P-18 a fost realizată în anul 2007. În prezent Rusia produce radare în gama de unde metrice încadrate în familia ”Nebo”. Radarul P-18 este destinat pentru observarea permanentă a spațiului aerian, urmărirea mijloacelor aeriene, înclusiv a celor realizate cu tehnologia ”Stealth”, în limitele zonei de cercetare, determinarea apartenenței de stat și transmiterea coordonatelor (distanță, azimut) beneficiarilor de informații despre situația aeriană. Modernizare: Între anii 2005 și 2013
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
de dinții adiacenți, de aceea valoarea vitezei luminii estimată de el era cu aproximativ 5% prea mare. Prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost o perioadă de intense dezbateri pe tema naturii luminii, de undă sau particulă. Deși observarea petei lui Poisson în 1819 părea să fi rezolvat problema definitiv în favoarea teoriei oscilatorii a luminii a lui Fresnel, au continuat să apară diverse probleme au continuat să fie mai satisfăcător explicate de către teoria corpusculară a lui Newton. Arago sugerase
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
anii 1969 - 1970 în poligoanele Donguz și Embensk au arătat că cerințele cerute de beneficiar au fost îndeplinite. S-au executat modernizări și la radioaltimetrul PRV-9A. Radarul a fost destinat pentru descoperirea și recunoașterea țintelor aeriene în zona sa de observare, direcționarea automată a radioaltimetrului PRV-9A (B) pe țintă, transmiterea coordonatelor țintelor la punctul de comandă, dirijarea aviației de vânătoare de la indicatorul de observare circulară, transmiterea datelor despre situația aeriană la sistemele automatizate de conducere ”Vozduh-1M”, ”Vozduh-1P”. Radiotelemetrul este compus din
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
la radioaltimetrul PRV-9A. Radarul a fost destinat pentru descoperirea și recunoașterea țintelor aeriene în zona sa de observare, direcționarea automată a radioaltimetrului PRV-9A (B) pe țintă, transmiterea coordonatelor țintelor la punctul de comandă, dirijarea aviației de vânătoare de la indicatorul de observare circulară, transmiterea datelor despre situația aeriană la sistemele automatizate de conducere ”Vozduh-1M”, ”Vozduh-1P”. Radiotelemetrul este compus din următoarele sisteme: S-a prevăzut lucrul radiotelemetrului cu două radioaltimetre. Radiotelemetrul se folosea în calitate de radar de descoperire și indicare a țintelor pentru divizionul
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
semnalele video, ”curățate” de bruiajul pasiv (în regimul coerent) și asincron (în regimul amplitudine), trec la indicatoarele radarului și la blocul de conjugare. Aparatura de indicare permite să se afișeze semnalul de la ținte pe ecrenele indicatoarele de control și de observare circulară și introducerea datelor despre ținte în sistemul de prelucrare și transmitere a coordonatelor. Coordonatele prelucrate ale țintelor se transmit la radioaltimetrul PRV-9A (B) prin cablu. Blocul de conjugare asigură transmiterea datelor despre situația aeriană și o serie de impulsuri
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
problemei, el a creat primul grafic (cunoscut) de date statistice, care arată o gamă largă de estimări ale distanței în longitudine între Toledo și Roma. El a crezut că ar putea îmbunătăți precizia determinării longitudinii, în special pe mare, prin observarea vârfurilor și craterele de pe Lună, așa cum apar și dispar nu doar în timpul eclipselor de Luna, dar și în cursul lunației. Acest lucru l-a determinat să facă o hartă a Lunii (1645), iar el și-a propus să realizeze hărți
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
prezent OAO LEMZ) din Moscova. (SA ”Actaris”). Radioaltimetrul este destinat pentru determinarea înălțimii mijloacelor aeriene de zbor după datele indicate de un radiotelemetru sau sistemele automatizate de conducere. Radioaltimetrul PRV-16 poate lucra în complex cu orice stație de radiolocație de observare circulară și în sistemele automatizate ”Vozduh-1M” și ”Vozduh-1M”. Radioaltimetrul PRV-16A poate lucra în aceleași sisteme ca și PRV-16. Radioaltimetrul PRV-16B este destinat pentru lucrul în complex cu radiotelemetrul P-40A (P-40 ”Bronia”). Radioaltimetrul este un radar mobil care lucrează în
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]
-
este negativ. Pentru un sistem non afocal, grosismentul depinde de distanța dintre detector și obiectul observat, și i se standardizează valoarea comercială luând această distanță egală cu distanța minimă de vedere distinctă (vezi Grosisment comercial). Pentru un sistem afocal, destinat observării obiectelor îndepărtate, grosismentul devine egal cu grandismentul unghiular, iar atunci cei doi termeni sunt sinonimi. Noțiunea de grosisment nu este însă folosită, în mod direct, pentru a caracteriza:
Grosisment (optică) () [Corola-website/Science/337035_a_338364]
-
1452-1519) a fost un fin observator al anatomiei și al zborului păsărilor, făcând numeroase note și schițe de "mașini zburătoare". Frații Wright, care au reușit primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul în 1903, s-au inspirat din observarea de porumbeilor în zbor. Biomimetica a fost inventată de biofizicianul și poetul american Otto Schmitt în anii 1950. Aceasta s-a petrecut în timpul doctoratului său când a pus la punct declanșatorul Schmitt prin studierea nervilor la calmar, încercând să proiecteze
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
Național Gallery, Londra). Un biograf al lui Wright, Benedict Nicolson, a susținut în 1968 că John Whitehurst a fost modelul pentru lector, în timp ce un alt comentator subliniază aemănarea figurii cu "o pictură a lui Isaac Newton de Godfrey Kneller". O observare îndeaproape a fetelor adulte din pictură arată că fiecare demonstrează una sau alta dintre principalele faze ale lunii - luna nouă, primul pătrar, ultimul pătrar și luna plină.
Un filosof ținând curs despre planetariu () [Corola-website/Science/337294_a_338623]
-
Cecilia și sora ei au avut o petrecere în camerele lor la mijlocul nopții. Acest lucru a dus la o ceartă între Eric și Cecilia. Eric a instituit un nou protocol pentru curtea regală, în care surorile lui erau plasate sub observare strictă pentru a preveni stricarea reputației. Cecilia s-a opus deschis împotriva unui astfel de tra tament. În iunie 1564, la Stockholm, Cecilia s-a căsătorit cu Christopher II, Margraf de Baden-Rodemachern (1537-1575). Nunta a fost mult mai puțin luxoasă
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]