11,449 matches
-
fost atestat cercetător științific. A înființat și a condus Laboratorul de Holografie din cadrul Institutului de Fizică Atomică, Secția Laseri. În 1984 a făcut o vizită academică la TH-Darmstadt, finanțată de Autoritatea germană pentru schimburi academice (DAAD), pentru cercetări în conjugarea optică a fazei. Între 1984 și 1989 a fost adjunct al șefului Secției Laseri din cadrul Institutului Central de Fizică. După 1990 a devenit cercetător principal și șef al Laboratorului Optică neliniară și informațională din Secția Laseri a Institutului Național de Fizica
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
de Autoritatea germană pentru schimburi academice (DAAD), pentru cercetări în conjugarea optică a fazei. Între 1984 și 1989 a fost adjunct al șefului Secției Laseri din cadrul Institutului Central de Fizică. După 1990 a devenit cercetător principal și șef al Laboratorului Optică neliniară și informațională din Secția Laseri a Institutului Național de Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației. A fost vicepreședinte al Consiliului știintific din cadrul Institutului de Fizică Atomică și co-director al Centrului Român de Excelență în Fotonică din Programul de Cercetări în
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
ICTP (Trieste), Max-Planck-Institute für Quantenoptik (Garching), US Air Force Research Lab, (Hanscom-Boston area, S.U.A.), École Normale Supérieure (Cachan) etc. Este autorul, singur sau împreună cu profesorii, colegii sau studenții săi, a unor rezultate științifice importante: Rezultatele cercetărilor sale în domeniile holografiei, prelucrării optice a informației, opticii nelineare, opticii cuantice, nanofotonicii și instrumentelor de măsurare cu laseri au fost expuse în peste 175 de lucrări, în peste 220 de lucrări comunicate la manifestări științifice și în trei brevete de invenție, dintre care unul acordat
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
de Putere. Pot fi menționate: Tiristoare cu Blocare pe Poartă (GTO) de Medie și Mare Putere, cu două nivele de interdigitare (TIL) - priorități mondiale, Tranzistoare de Putere Bipolare cu două nivele de interdigitare, Tranzistoare de Putere Bipolare Rapide, Optotiristoare, Senzori Optici pe Siliciu Monocristalin cu Răspuns Spectral Controlat, Celule Solare de mare eficiență, realizate prin diferite procese tehnologice: difuzie, implantare ionică. Principalele sale contribuții șiințifice originale sunt pe scurt: formularea unitară a teoriei străpungerii dispozitivelor semiconductoare de putere și verificarea sa
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
sa experimentală, introducerea conceptului de interdigitare, clasificarea teoretică a particularităților câmpurilor electrice interne în joncțiuni semiconductoare VLSI, introducerea de soluții originale la proiectarea și realizarea celulelor solare de mare eficiență, elaborarea de noi metode pentru controlul răspunsului spectral al senzorilor optici, investigarea electrotermică a dispozitivelor și circuitelor integrate analogice de putere. Pentru activitatea sa științifică, Prof. Silard a primit Premiul "Traian Vuia" al Academiei Române (1981) "pentru contribuții la investigarea electrotermică a dispozitivelor semiconductoare de putere", iar în 1993 a fost ales
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
a unei rezonanțe în spectrul fotonului împrăștiat) au generat un interes teoretic și experimental considerabil. Studiul împrăștierilor relativiste Rayleigh și Compton din pătura K în limita energiilor mari ale fotonului incident a prilejuit și discutarea conexiunilor cu efectul fotoelectric (teorema optică și corecțiile radiative). Acest domeniu a fost abordat (1976) în legătură cu experimentele efectuate la AMOLF de grupul Marnix van der Wiel; inițial, interesul s-a îndreptat către tranzițiile multifotonice tratate prin metode perturbative. Odată cu posibilitatea realizării experimentale a unor intensități laser
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
a două lupe sau microscoape. Alidada cercului vertical este un disc metalic, concentric cu eclimetrul prevăzut cu două deschideri diametral opuse pe care s-au gradat vernierele de citire a unghiurilor verticale. "Articol principal: Lunetă" Luneta topografică, este un dispozitiv optic care servește la vizarea de la distanță a semnalelor topografice asigurând mărirea și apropierea obiectelor vizate. La tahimetru luneta servește și la măsurarea distanțelor pe cale indirectă. Nivelele de calare servesc la verticalizarea și orizontalizarea aparatului. În fiola umplută cu lichid volatil
Teodolit () [Corola-website/Science/307215_a_308544]
-
ce culisează unul față de celălalt. Tubul interior se prinde la șurubul pompă, iar cel exterior se prelungește până la țăruș sau bornă, iar verticalizarea se face cu o nivelă sferică. Teodolitele moderne de precizie sunt prevăzute cu un sistem de centrare optică, compus dintr-o prismă triunghiulară, o placă pe care este gravat un cerculeț și un ocular. Razele ce trec prin lunetă sunt reflectate de prisma sub un unghi de 100g. Sistemul lunetă - ocular este fixat sub ambază, fiind paralelă cu
Teodolit () [Corola-website/Science/307215_a_308544]
-
este un obiect astronomic constând dintr-o membrană din gaz și plasmă, formată din anumite tipuri de stele aflate la sfârșitul vieții. Numele iși are originea dintr-o asemănare cu planetele gigant, când acestea sunt vizualizate printr-un mic telescop optic, și nu are legătură cu planetele sistemului solar. Ele reprezintă un fenomen cu o viață relativ scurtă, durând câteva zeci de mii de ani, în comparație cu durata medie de viață a unei stele care este de câteva miliarde de ani. La
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
nebuloasă planetară” pentru ei, cu toate că, așa cum știm acum, ele sunt foarte diferite de planete. Natura nebuloaselor planetare a fost necunoscută până la apariția primelor observații spectroscopice la mijlocul secolului 19. William Huggins a fost unul dintre primii astronomi care au studiat spectrul optic al obiectelor astronomice folosind o prismă pentru a le dispersa lumina. Observațiile lui asupra stelelor au arătat că spectrele lor constau dintr-un continuu cu multe linii întunecate suprapuse peste ele, aflând mai târziu că multe obiecte nebuloase cum ar
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
dispersa lumina. Observațiile lui asupra stelelor au arătat că spectrele lor constau dintr-un continuu cu multe linii întunecate suprapuse peste ele, aflând mai târziu că multe obiecte nebuloase cum ar fi Nebuloasa Andromeda (așa cum era cunoscută atunci) au spectre optice foarte similare cu rezultatele observațiilor sale - s-a arătat mai târziu că aceste nebuloase erau de fapt galaxii. Cu toate acestea, atunci când s-a uitat la Nebuloasa Ochiul-Pisicii, el a găsit un spectru foarte diferit. În schimbul unui continuu puternic cu
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
a permis măsurarea cu precizie a unor linii spectrale mult mai neclare, acest lucru nefiind posibil anterior. De asemenea, Telescopul Spațial Hubble a arătat că, deși în aparență multe nebuloase par a avea structuri simple și regulate de pe pământ, rezoluția optică foarte mare obținută de un telescop aflat deasupra atmosferei Pamântului dezvăluie morfologii extrem de complexe. În schema clasificării spectrale Morgan-Keenan, nebuloasele planetare sunt clasificate ca "Tip-P", cu toate că această notație este rareori folosită în practică. Stelele care cântăresc mai mult de 8
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
Acesta a mărturisit că nu și-a mai respectat medicația în principal datorită stării de epuizare continuă și datorită faptului că nu se putea concentra asupra muncii sale. De această dată, a început să auda voci însoțite de iluziile sale optice. Vocile îi criticau constant purtarea și au dus la deteriorarea stării sale psihice. Deși uneori își lua medicamentele prescrise, mai târziu a scris că o făcea doar sub presiune. După 1970, n-a mai fost niciodată internat și a refuzat
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
comutare de ordinul microsecundelor. Mai nou se utilizează tranzistoare bipolare cu grilă. izolată (IGBT) care pot fi comandate mai simplu și prezintă un cost mai redus. Datorită tensiunii înalte tiristorii nu sunt comandați prin cabluri de cupru ci cu ajutorul fibrelor optice realizându-se separarea circuitelor de comandă și cele de putere. La redresoarele cu vapori de mercur transmiterea impulsurilor de inițiere se face cu ajutorul impulsurilor de înaltă frecvență. Bobina de la ieșirea în curent continuu (care poate fi cu sau fără miez
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
camerelor panoramice realizate de Universitatea Arizona și instrumente de analiză de la Marș Polar Lander, precum și experimente construite pentru proiectul anulat Marș Surveyor Lander, inclusiv un braț robotic JPL pentru săpat gropi, un set de laboratoare de chimia fluidelor, si microscoape optice și cu forța atomică. Robotul mai dispune și de o cameră foto pentru coborâre și o suită de instrumente meteorologice. Brațul robotic este proiectat să se întindă de la bază să aflată pe lander, si poate sapă până la sub suprafața. A
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
fi pierdut prin sublimare. Analizorul de microscopie, electrochimie și conductivitate (în , MECA) este un pachet de instrumente proiectat inițial pentru misiunea din 2001 Marș Surveyor Lander, care a fost anulată. El constă dintr-un laborator de chimia lichidelor, un microscop optic și unul cu forța atomică și o sondă de conductivitate electrică și termică. Jet Propulsion Laboratory a construit MECA. Un consorțiu elvețian condus de Universitatea Neuchatel a contribuit cu microscopul cu forța atomică. Utilizând MECA, cercetătorii au examinat particule de
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
de sol cu ajutorul unei sonde aflată pe brațul robotic. Acest instrument aduce 6 din 69 de suporturi de eșantioane la o deschidere din instrumentul MECA la care brațul robotic aduce eșantioanele pe care le preia și le transfera spre microscopul optic și cel cu forța atomică. Microscopul optic, proiectat la Universitatea Arizona, realizează imagini ale regolitului marțian cu o rezoluție de sau . Lărgimea câmpului vizual al microscopului este un suport de 2x2 mm la care brațul robotic aduce eșantionul. Acesta este
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
brațul robotic. Acest instrument aduce 6 din 69 de suporturi de eșantioane la o deschidere din instrumentul MECA la care brațul robotic aduce eșantioanele pe care le preia și le transfera spre microscopul optic și cel cu forța atomică. Microscopul optic, proiectat la Universitatea Arizona, realizează imagini ale regolitului marțian cu o rezoluție de sau . Lărgimea câmpului vizual al microscopului este un suport de 2x2 mm la care brațul robotic aduce eșantionul. Acesta este luminat fie de 9 LEDuri roșii, verzi
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
3 LEDuri care emit lumină ultravioleta. Electronică ce face citirea cipului CCD este aceeași cu cea a camerei brațului robotic care are un senzor CCD identic. Microscopul cu forța atomică are acces la o zonă restrânsă a eșantionului, livrat microscopului optic. Instrumentul scanează eșantionul cu unul din cele 8 vârfuri de cristal de siliciu și măsoară forțele de respingere pe care le suferă vârful cristalului din cauza eșantionului. Rezoluția maximă este de . El a fost proiectat de Universitatea Neuchatel. Ansamblul de senzori
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
deși în lungimile de undă ale luminii vizibile față de care ochiul este cel mai sensibil, luminozitatea este de doar 0,0056% din cea a Soarelui. Mai mult de 85% din puterea radiațiilor reprezintă radiații infraroșii. În 2002, studiul prin interferometria optică cu ajutorul Very Large Telescope (VLT) a găsit faptul că diametrul unghiular al stelei era de 1,02 ± 0,08 mili-arc-secunde. Datorită faptului că distanța până la Proxima Centauri este cunoscută deja, diametrul actual al stelei poate fi calculat cu aproximație, rezultatul
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
Stația totală denumită și "stație inteligentă" sau "tahimetru electronic" este un instrument optic utilizat în măsurătorile topografice. Stațiile totale reprezintă o generație nouă de aparate care cuprind realizări de vârf ale mecanicii fine, ale electronicii și ale opticii. Concepția constructivă a unui astfel de tahimetru reunește în cadrul unei singure unități portabile, de dimensiunile
Stație totală () [Corola-website/Science/306573_a_307902]
-
Discul (numit și BD, de la expresia engleză " Disc") este un tip de disc optic de mare densitate folosit pentru stocarea de date, în special înregistrări video de înaltă rezoluție. Numele "Blu-ray" provine de la culoarea albastru-violet a razei laser cu care se fac citirea și scrierea acestui tip de disc. Din cauza lungimii de undă relativ
Blu-ray () [Corola-website/Science/306651_a_307980]
-
DVD cu dublu strat (8,5 GB). Există mai mulți fabricanți care au lansat pe piață discuri Blu-ray inscripționabile și reinscripționabile, cu un singur strat sau cu strat dublu. Discul Blu-ray este asemănător cu PDD, un alt format de disc optic lansat de Sony în 2003, care însă are o viteză de transfer mai mare: 88 Mbit/s, față de numai 36 Mbit/s în cazul discului Blu-ray. Pentru a realiza această performanță PDD folosește o tehnologie avansată și costisitoare, fapt pentru
Blu-ray () [Corola-website/Science/306651_a_307980]
-
zgârietura făra a cauza pierderi de date ireparabile. Deși specificațiile discurilor Blu-ray au fost finalizate, inginerii continuă să lucreze pentru a obține tehnologii și mai avansate. S-au făcut demonstrații cu discuri cu patru straturi (400 GB) cu ajutorul unei unități optice modificate. În afară de asta, TDK a anunțat în august 2006 că au creat un disc Blu-Ray experimental capabil să stocheze 200 de GB pe o singură față, folosind șase straturi de câte 33 GB. Din câte se pare aceste discuri nu
Blu-ray () [Corola-website/Science/306651_a_307980]