12,062 matches
-
grupuri de fedaini înarmați să apere pentru a doua oară regiunea. Printre cei 500 de fedaini participanți la rezistență s-au aflat personaje legendare precum Kevork Chavush, Hrayr Dzhoghk sau Hrayr Djoghk. Fedainii armeni au reușit să țină piept armatei otomane pentru mai multe luni, în ciuda inferiorității numerice și în domeniul armamentului. În 1905, membrii FRA au organizat o tentativă de asasinare sultanului Abdul Hamid în capitala Imperiului Otoman, Constantinopol (Istanbulul de azi). Atentatul împotriva sultanului a eșuat datorită faptului că
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Dzhoghk sau Hrayr Djoghk. Fedainii armeni au reușit să țină piept armatei otomane pentru mai multe luni, în ciuda inferiorității numerice și în domeniul armamentului. În 1905, membrii FRA au organizat o tentativă de asasinare sultanului Abdul Hamid în capitala Imperiului Otoman, Constantinopol (Istanbulul de azi). Atentatul împotriva sultanului a eșuat datorită faptului că sultanul Abdul Hamid al II-lea a întârziat față de programul stabilit. În atentat au murit mai mulți membri ai serviciului secret al sultanului, civili, dar și organizatorul tentativei
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
în cadrul unei adunări din 1907 că revoluționarii armeni și turci au obiective similare. Deși în perioada Tanzimatului fuseseră adoptate o serie de reforme care asiguraseră armenilor mai multe drepturi și accesul în parlament, ARF dorea să câștige autonomia pentru regiunile otomane populate de armeni, care să funcționeze ca un „stat în stat”. „Congresul al II-lea al opoziției otomane” care a avut loc la Paris în 1907 i-a adus la un loc politicieni precum Ahmed Riza (liberal), Sabahheddin Bey sau
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
adoptate o serie de reforme care asiguraseră armenilor mai multe drepturi și accesul în parlament, ARF dorea să câștige autonomia pentru regiunile otomane populate de armeni, care să funcționeze ca un „stat în stat”. „Congresul al II-lea al opoziției otomane” care a avut loc la Paris în 1907 i-a adus la un loc politicieni precum Ahmed Riza (liberal), Sabahheddin Bey sau armeanul Khachatur Maloumian. În timpul acestei întâlniri a fost proclamată o alianță dintre cele două mișcări politice. FRA a
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Progresului sperând că, odată ajunși la putere, Junii Turci vor acorda autonomia armenilor. Sultanul Abdul Hamid al II-lea a fost răsturnat de la putere în timpul Revoluției Junilor Turci, cea care avea să marcheze începutul celei de-a doua perioade contituționale otomane. Armenii au primit mai multe locuri în parlamentul din 1908, dar reformele care ar fi asigurat autonomia armenilor nu au fost adoptate. Masacrul din Adana din 1909 a dus la creșterea tensiunii dintre armeni și turci, iar FRA a încetat
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
din Adana din 1909 a dus la creșterea tensiunii dintre armeni și turci, iar FRA a încetat colaborarea cu Junii Turci în 1912 . În 1915, liderii Dashnak au fost deportați sau uciși alături de intelectuali armeni în timpul epurărilor ordonate de oficialii otomani în rândurile comunităților armenești. FRA, care își menținea linia politică a unei „Armenii libere, independente și unite”, a organizat rezistență în timpul a ceea ce a devenit cunoscut ca Genocidul Armean. Astfel, armenii au reușit să apere cu succes orașul Van asediat
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
menținea linia politică a unei „Armenii libere, independente și unite”, a organizat rezistență în timpul a ceea ce a devenit cunoscut ca Genocidul Armean. Astfel, armenii au reușit să apere cu succes orașul Van asediat de turci în 1915. Jevdet Bey, guvernatorul otoman al orașului Van, a încercat să înăbușe rezistența executând doi lideri armeni (Ishkhan și Vramian). De asemenea, el a încercat să îl încarcereze pe Aram Manukian, un alt lider al armenilor locali. Mai mult chiar, guvernatorul a emis un ordin
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
ordin de exterminare a tuturor armenilor și a amenințat să îi execute pe orice musulman care i-ar fi ajutat pe armeni. În regiunea Vaspurakan locuiau aproximativ 185.000 de armeni, iar în orașul Van cam 30.000. În timpul ofensivei otomane, numeroși armeni din regiunile rurale din jurul orașului s-au refugiat în Van și au participat la luptele de apărare. Luptele au început pe 20 aprilie 1915, cu Aram Manukian organizator al rezistenței, și au durat aproximativ două luni. În mai
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
la luptele de apărare. Luptele au început pe 20 aprilie 1915, cu Aram Manukian organizator al rezistenței, și au durat aproximativ două luni. În mai, mai multe batalioane de armeni și ruși au intrat în oraș și au alungat armata otomană din față Vanului. Dashnaktsutiun a fost implicată și în alte lupte defensive încununate de succes la Zeitun, Shabin-Karahisar, Urfa sau Musa Dagh. După încetarea luptelor de la Van, Aram Manukian a devenit guvernatorul Armeniei Occidentale și a depus eforturi pentru îmbunătățirea
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
să asedieze în mai multe rânduri orașul din Nagorno-Karabah Shusha (numit Shushi de armeni). Chiar mai înainte de semnarea Armistițiului de la Mudros, Andranik se deplasa dinspre Zangezur spre Shusha. Forțele armenilor au ajuns la aproximativ 40 km de oraș, când Imperiul Otoman a semnat armistițiul care pune capăt participării sale la prima conflagrație mondială . Forțele britanice i-au cerut generalului Andarnik să oprească orice acțiune militară, dându-I acestui asigurări că orice conflict va fi rezolvat în cursul negocierilor de la Conferința de
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
de orientare socialistă, iar elementele marxiste erau omniprezente în secțiunea introductivă a primului program al partidului, cunoscut ca „Teoria generală” . FRA și-a fixat primele obiective politice și ideologice în timpul regimului sultanului Abdul Hamid al II-lea. Partidul denunța regimul otoman și reclama condițiile de viață greu de suportat ale armenilor, susținând necesitatea schimbării regimului politic, pentru asigurarea unor drepturi largi populației armenești prin intermediul luptei revoluționare și armate. FRA a avut și mai are în continuare influențe socialiste în cadrul filozofiei sale
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
din program cunoscută ca „Teorita Generală”, adaptând-o la conceptele moderne ale socialismului, democrației și dreptului la autodeterminare. Obiectivele FRA sunt: FRA a fost acuzată deseori că nu a prezentat o strategie care să difere de cea utilizată în timpul Imperiului Otoman. Tactica partidului vizează încă să convingă guvernele occidentale și cercurile diplomatice să sprijine obiectivele sale. În 1907, Dashnaktsutiun s-a alăturat celei de-a doua Internaționale (socialistă) și a rămas membru al organizației până la dizolvarea acesteia în timpul Primului Război Mondial . FRA s-
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
venit în munți să învețe de la el. Încă de la înființare, mănăstirea Rila a fost susținută și respectată de conducătorii bulgari. S-au efectuat donații substanțiale aproape înfiecare an de către aproape toți țarii celui de al Doilea Imperiu Bulgar până la cucerirea otomană, făcând din mănăstire un centru cultural și spiritual al conștiinței naționale bulgare, care și-a atins apogeul între secolele al XII-lea și al XIV-lea. a fost reconstruită în poziția sa actuală de un boier pe nume Hreliu Dragovola
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
Enver Pașa (în limbile turcă otomană: انور پاشا, turcă: Enver Pașa), cunoscut și ca Ismail Enver Pașa (în limbile turcă otomană:اسماعیل انور; turcă: " Pașa", născut Ismail Enver) (22 noimebrie 1881 - 4 august 1922) a fost un ofițer de armată otoman și lider al Revoluției Junilor Turci. El a fost principalul lider militar al Imperiului Otoman în Războaiele Balcanice și în Primul Război Mondial. Pașa este un titlu pe care l-a primit odată cu avansarea sa în grad. De-a lungul
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
Enver Pașa (în limbile turcă otomană:اسماعیل انور; turcă: " Pașa", născut Ismail Enver) (22 noimebrie 1881 - 4 august 1922) a fost un ofițer de armată otoman și lider al Revoluției Junilor Turci. El a fost principalul lider militar al Imperiului Otoman în Războaiele Balcanice și în Primul Război Mondial. Pașa este un titlu pe care l-a primit odată cu avansarea sa în grad. De-a lungul carierei sale militare el a obținut diferite titluri: Enver Efendi, Enver Bey și, în cele
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
Enver Bey a luat parte activ la învingerea rebeliunii antiguvernamentale. După aceasta, el a fost trimis la Berlin ca atașat militar. Enver a militat pentru întărirea legăturilor militare dintre cele două imperii, invitând ofițeri germani să participe la reformarea armatei otomane. În 1911 Regatul Italiei a lansat o invazie a Tripolitaniei Otomane (Libia zilelor noastre), ceea ce a fost actul de început al Războiului italo-turc. Enver a decis să se alăture apărătorilor provinciei și a plecat de la Berlin în Libia. Aici, el
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
activ în luptele din Libia, a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel. Înfrângerea din Libia a afectat însă popularitatea CUP, care a părăsit guvernarea, fiind înlocuit de Uniunea Liberală. În octombrie 1912 a izbucnit Primul Război Balcanic, în timpul căruia armatele otomane au suferit înfrângeri grele din partea trupelor Ligii Balcanice. Noile înfrângeri militare au slăbit pozițiile guvernului liberal și i-au oferit lui Enver posibilitatea să preia puterea. În urma unei lovituri de stat din ianuarie 1913, Junii Turci au preluat puterea, iar
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
au forțat pe otomani să cedeze în cele din urmă și să semneze Tratatul de la Londra. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Balcanic în iunie 1913, Enver Bey a profitat de noua situație internațională și a condus atacul armatei otomane în Tracia Răsăriteană, reușind să recucerească Adrianopolul de la bulgari, care își concentraseră forțele împotriva Serbiei și Greciei. După acest succes Enver a devenit Pașă. Succesele sale au fost încununate cu instaurarea dictaturii militare cunoscute și ca „triumviratul pașilor” - Enver Pașa
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
pe ceilalți membri ai cabinetului, el a permis vaselor germane de război SMS Goeben și SMS Breslau, sub comanda amiralului Wilhelm Souchon, să intre în Dardanele ca să scape de urmărirea unei escadre britanice. „Donarea” acestor două vase de război Imperiului Otoman, care avea statutul de țară neutră în acel moment, a cântărit mult în schimbarea opiniei publice și a cercurilor conducătoare în favoarea Germaniei, în ciuda încercărilor diplomației franceze și ruse de păstrare a otomanilor în afara războiului. Pe 29 octombrie 1914, statutul de
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
cântărit mult în schimbarea opiniei publice și a cercurilor conducătoare în favoarea Germaniei, în ciuda încercărilor diplomației franceze și ruse de păstrare a otomanilor în afara războiului. Pe 29 octombrie 1914, statutul de neutralitate a fost schimbat atunci când noul comandant-șef al flotei otomane, amiralul Souchon, a întreprins un raid împotriva porturilor ruse Odesa, Sevastopol și Feodosia, la care au participat vapoarele Goeben, Breslau și alte câteva vase militare otomane. Imperiul Rus a declarat război Turciei pe 2 noiembrie, urmați de britanici trei zile
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
octombrie 1914, statutul de neutralitate a fost schimbat atunci când noul comandant-șef al flotei otomane, amiralul Souchon, a întreprins un raid împotriva porturilor ruse Odesa, Sevastopol și Feodosia, la care au participat vapoarele Goeben, Breslau și alte câteva vase militare otomane. Imperiul Rus a declarat război Turciei pe 2 noiembrie, urmați de britanici trei zile mai târziu. Deși cei mai mulți membri ai cabinetului și lideri ai CPU se opuseseră unei intrări rapide în război, Enver Pașa a susținut cu tărie o astfel
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
au dovedit incapabili să administreze valul de recruți, iar birourile de mobilizare au înregistrat mari întârzieri în prelucrarea datelor. Enver s-a dovedit un ministru de război nepriceput, iar în următorii patru ani germanii au fost obligați să ofere armatei otomane sprijinul unor generali experimentați precum Otto Liman von Sanders, Erich von Falkenhayn, Colmar Freiherr von der Goltz și Friedrich Freiherr Kress von Kressenstein. Guvernul german și-a sprijinit de asemenea aliatul cu provizii, trupe și combustibil. Mesajul ministrului Enver Pașa
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
până la victoria finală”. Pe parcursul războiului, condițiile de viață din imperiu s-au deteriorat rapid, iar nemulțumirile populare au crescut. Guvernul CUP a cheltuit mai mulți bani decât veniturile, iar inflația a crescut dramatic. Enver Pașa și-a asumat conducerea forțelor otomane implicate în luptele împotriva rușilor pe Frontul din Caucaz. El spera să încercuiască forțele ruse, să le forțeze să părăsească teritoriile otomane ocupate după războiul din 1877-1878 și să reocupe orașele Kars și Batumi. Enver se considera un mare conducător
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
cheltuit mai mulți bani decât veniturile, iar inflația a crescut dramatic. Enver Pașa și-a asumat conducerea forțelor otomane implicate în luptele împotriva rușilor pe Frontul din Caucaz. El spera să încercuiască forțele ruse, să le forțeze să părăsească teritoriile otomane ocupate după războiul din 1877-1878 și să reocupe orașele Kars și Batumi. Enver se considera un mare conducător militar. În același timp, consilierul militar german al ministrului, Liman von Sanders, îl considera doar un bufon. Enver a organizat o ofensivă
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
90.000 de oameni a fost învinsă de cea rusă, care număra aproximativ 100.000 de oameni, iar în retragerea care a urmat au murit zeci de mii de soldați turci. Aceasta a fost cea mai gravă înfrângere a armatei otomane din Primul Război Mondial. La reîntoarcerea la Istanbul, Enver Pașa a dat vina pentru înfrângere pe soldații armeni. El uita astfel că în ianuarie 1915 un armean pe nume Hovannes îi salvase viața, cărându-l în spate după ce ministrul fusese
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]