11,682 matches
-
o condiție tranzitorie, datorată hiperventilației, care elimină mai mult CO2 din sânge decât este necesar. Nu poate evolua către o situație patologică, deoarece hiperventilația voluntară poate fi menținută doar atâta vreme cât persoana este conștientă. Pierderea cunoștinței determinată de alcaloză readuce frecvența respiratorie la normal iar alcaloza dispare. 27. Fiziologia căilor urinare La nivelul porțiunii medulare a tubului colector, urina nu mai suferă nici un fel de modificări de compoziție, alcătuind ceea ce se numește urina finală. De la acest nivel, trebuie condusă până la exteriorul corpului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
ce poate ajunge la 50/ 1. Bila este de asemeni unica modalitate de excreție a produșilor de metabolism ai hemoglobinei. Deficitele de secreție sau eliminare a bilei produc acumularea acestor produși în țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii. Excreția salivară nu este o formă reală de excreție, pentru că de obicei substanțele eliminate prin salivă sunt înghițite. Excreția este dependentă de pH-ul salivar și de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
scoliotică beneficiază cel mai mult de tratamentul kinetic. Bagajul de exerciții fizice trebuie selecționate și adaptate, particularităților de diagnostic, stadii de evoluție, vârstă și sex. În atitudinea scoliotică s-au constat bune rezultate cu o gimnastică de tonificare generală, gimnastică respiratorie și abdominală (scolioticul inspiră cu abdomenul contractat fără a mobiliza diafragmul), cu exerciții de tonificare a musculaturii spatelui executate simetric și prin educarea și supravegherea continuă a ținutei corpului. Pentru reechilibrarea bazinului, în cazul scoliozei statice, se recomandă încălțăminte ortopedică
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihaela Ganciu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_814]
-
1. Metoda Translației (mai ales în cazul scoliozelor în C); 2. Metoda Niederhıffer, prin care se redresează coloana cu contracții izometrice contra rezistenței; 3. Metoda Klapp prin folosirea exercițiilor pornind din poziția pe genunchi; 4. Metoda Schrodt, metoda de gimnastică respiratorie după tehnici speciale; 5. Metoda Globală, statică contra rezistenței - se lucrează cu o rezistență asimetrică transmisă centurilor scapulare și pelviană. Mijloacele terapeutice folosite în tratamentul scoliozei au fost: 1. Regim higieno-dietetic; 2. Alternative medicamentoase; 3. Terapie fizicală (indicație strictă, contraindicații
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihaela Ganciu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_814]
-
și ca urmare, - funcțiile lipolitice și lipidosintetice scad și apare pericolul “încărcării grase”. Al exercițiilor de forță, un tip aparte de efort sportiv, întâlnit la haltere, lupte și gimnastică, le corespunde o creștere mare a metabolismului în condiții hemodinamice și respiratorii precare. Mai solicitat este metabolismul proteinic, care duce la o rapidă uzură de structură funcțională musculară, proporțională cu intensitatea exercițiilor. Indicatorul biochimic către care se îndreaptă atenția celor care se referă la metabolismul glucidic în general, la cel de efort
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
lactatului, dar și de activitatea țesuturilor și organelor implicate în metabolismul său. Totuși cunoașterea pragurilor de apariție a lactatului prezintă un anumit interes, deoarece ea permite să fie determinate la un sportiv dar mai ales la o persoană cu insuficiență respiratorie, nivelul maxim de efort tolerabil. V. 3. Catecolaminele și producția de lactat muscular Mai multe studii ce conțin biopsii musculare arată că la om adrenalina poate favoriza degradarea glicogenului în mușchiul în activitate. Astfel Jansson în 1986 efectuează o perfuzie
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de adrenalină. Extragerea lactatului de către mușchiul în activitate crește atunci când concentrația sanguină în lactat crește. Deci mușchiul în activitate este capabil să producă și să extragă simultan lactatul. Constante fiziologice studiate în condițiile activității sportive de performanță VI. 1. Funcția respiratorie - aspecte generale Ventilația pulmonară, ca proces dinamic ciclic de introducere și expulzie a aerului din căile respiratorii, depinde de profunzimea fiecărei respirații și de numărul acestora în unitatea de timp. Inspirația constă în deplasarea aerului atmosferic în plămâni și se
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în activitate este capabil să producă și să extragă simultan lactatul. Constante fiziologice studiate în condițiile activității sportive de performanță VI. 1. Funcția respiratorie - aspecte generale Ventilația pulmonară, ca proces dinamic ciclic de introducere și expulzie a aerului din căile respiratorii, depinde de profunzimea fiecărei respirații și de numărul acestora în unitatea de timp. Inspirația constă în deplasarea aerului atmosferic în plămâni și se realizează printr-un mecanism activ. În timpul inspirului, contracția mușchilor inspiratori crește diametrele: - vertical; - antero-posterior; - transversal; Diametre care
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
coloanei de aer din plămâni, deși prezintă valori mai mici, variază în timpul ciclului respirator în același sens cu variațiile presiunii toracice și pleurale. Viteza de deplasare a aerului în timpul expirației este de 20-30 cm/sec, în porțiunea inițială a căilor respiratorii. Ea scade progresiv, la nivelul căilor respiratorii inferioare, ajungând la valoarea de 0 în alveole. În expir, viteza de deplasare a aerului expirat este mult mai mare, atingând +60, +80 mm Hg, în expirul forțat. Variațiile presiunii toracopulmonare din timpul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
valori mai mici, variază în timpul ciclului respirator în același sens cu variațiile presiunii toracice și pleurale. Viteza de deplasare a aerului în timpul expirației este de 20-30 cm/sec, în porțiunea inițială a căilor respiratorii. Ea scade progresiv, la nivelul căilor respiratorii inferioare, ajungând la valoarea de 0 în alveole. În expir, viteza de deplasare a aerului expirat este mult mai mare, atingând +60, +80 mm Hg, în expirul forțat. Variațiile presiunii toracopulmonare din timpul ciclului respirator mobilizează convectiv volume de aer
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Din volumul de aer inspirat în condiții normale de repaus, doar 2/3 ajung la nivelul teritoriului alveolar. Aproximativ 1/3 din fracția de aer inspirată nu participă la schimburile gazoase pulmonare, întrucât rămâne în spațiul mort anatomic al căilor respiratorii superioare. Aceasta înseamnă că la nivelul alveolelor vor ajunge numai 350ml de aer proaspăt din cei 500 ml inspirați la care se adaugă 150ml de aer alveolar reinspirați prezenți în spațiul mort din timpul expirației precedente. Deși scade eficiența ventilației
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
proaspăt din cei 500 ml inspirați la care se adaugă 150ml de aer alveolar reinspirați prezenți în spațiul mort din timpul expirației precedente. Deși scade eficiența ventilației alveolare, spațiul mort împiedică variațiile mari ale concentrației și presiunii parțiale ale gazelor respiratorii, participă la încălzirea și umidifierea aerului inspirat și asigură un raport constant al aportului de O2 și eliminării de CO2. La nivel alveolo-capilar, nu toate alveolele sunt egal ventilate sau perfuzate. Raportul normal de 0,8, dintre ventilație și perfuzie
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
poziția inspiratorie de repaus, cu revenire la poziția inițială. De precizat că din volumul aerului curent numai 2/3 (aprox. 350ml) ajung în teritoriul de schimb alveolar, restul de 1/3 (150ml) rămâne la nivelul spațiului mort anatomic din căile respiratorii. Printr-un inspir profund mai poate fi introdusă în plămâni o cantitate suplimentară de aer, numită aer complementar sau volum inspirator de rezervă. Volumul inspirator de rezervă (VIR) - este volumul de aer pătruns în plămâni în timpul efortului inspirator maxim. Valoarea
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
cele 2/3 ale volumului curent (350ml) la capacitatea vitală (3500-3800ml). Cu fiecare respirație se înnoiește 1/7 din aerul alveolar total care nu este altceva decât capacitatea reziduală funcțională. Raportarea volumelor ventilate la unitatea de timp permite determinarea debitelor respiratorii. Debitul respirator (DR) - este produsul dintre volumul curent (500ml), și frecvența respirațiilor pe minut (14-16 respirații). Denumit și debit ventilator are o valoare medie de 6-8 l pe minut, în condiții de repaus la adult. În funcție de intensitate și durata efortului
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
pe secundă (VEMS) - se obține în timpul unui expir forțat maxim, după un inspir profund. Volumul de aer expirat în prima secundă reprezintă aproximativ 70-80% din valoarea capacității vitale, respectiv 2800-3000 ml. Depinzând de capacitatea vitală, forța musculară și permeabilitatea căilor respiratorii, VEMS oferă informații utile asupra funcției ventilatorii pulmonare. Raportul dintre VEMS și CV poartă numele de indicele Tiffeneau sau indice de permeabilitate bronșică, cu valoare subunitară de 0,7- 0,8. Determinarea acestor volume și debite respiratorii oferă indicații valoroase
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
și permeabilitatea căilor respiratorii, VEMS oferă informații utile asupra funcției ventilatorii pulmonare. Raportul dintre VEMS și CV poartă numele de indicele Tiffeneau sau indice de permeabilitate bronșică, cu valoare subunitară de 0,7- 0,8. Determinarea acestor volume și debite respiratorii oferă indicații valoroase asupra randamentului respirator și asupra eventualelor tulburări de ventilație. Referitor la randamentul respirator, împrospătarea întregii cantități de aer alveolar se realizează în condiții normale în aproximativ un minut (mai exact 1/2 în 23sec). În tulburările respiratorii
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
respiratorii oferă indicații valoroase asupra randamentului respirator și asupra eventualelor tulburări de ventilație. Referitor la randamentul respirator, împrospătarea întregii cantități de aer alveolar se realizează în condiții normale în aproximativ un minut (mai exact 1/2 în 23sec). În tulburările respiratorii de tip obstructiv, (astm bronșic, de exemplu) scad CV, și indicele Tiffeneau, în timp ce VR crește peste 35 %. În tulburările de tip restrictiv, (fibroze pulmonare) scad atât CV cât și VR. În afara disfuncțiilor ventilatorii de tip obstructiv, restrictiv sau mixt, variații
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
bronșic, de exemplu) scad CV, și indicele Tiffeneau, în timp ce VR crește peste 35 %. În tulburările de tip restrictiv, (fibroze pulmonare) scad atât CV cât și VR. În afara disfuncțiilor ventilatorii de tip obstructiv, restrictiv sau mixt, variații ale volumelor și debitelor respiratorii apar în funcție de vârstă, de starea de veghe-somn, repaus-activitate, temperatură, presiune atmosferică. VI. 2. Metode de studiu a ventilației pulmonare Una dintre cele mai simple modalități de apreciere a ventilației pulmonare este înregistrarea mișcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografelor de diferite tipuri. Graficul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
mixt, variații ale volumelor și debitelor respiratorii apar în funcție de vârstă, de starea de veghe-somn, repaus-activitate, temperatură, presiune atmosferică. VI. 2. Metode de studiu a ventilației pulmonare Una dintre cele mai simple modalități de apreciere a ventilației pulmonare este înregistrarea mișcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografelor de diferite tipuri. Graficul obținut - pneumograma- este format dintr-o succesiune de unde ascendente și descendente cu un raport de 1/2 între durata pantei ascendente a inspirului și cea descendentă a expirului. Expirul fiind un fenomen mecanic predominant
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
o succesiune de unde ascendente și descendente cu un raport de 1/2 între durata pantei ascendente a inspirului și cea descendentă a expirului. Expirul fiind un fenomen mecanic predominant pasiv, se produce mai lent, având durata mai mare. Frecvența mișcărilor respiratorii este în medie de 14-18 respirații pe minut, cu variații în funcție de vârstă, sex, temperatură, efort, etc. La nou născut, frecvența respirației este de 4045 respirații pe minut; la femeie, 16-18 pe minut, iar la bărbat 14 - 16 pe minut. Variații
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de 4045 respirații pe minut; la femeie, 16-18 pe minut, iar la bărbat 14 - 16 pe minut. Variații mari apar în efort în funcție de intensitatea și durata acestuia. În efortul ușor, frecvența crește doar la 20-24 respirații pe minut. Creșterea frecvenței respiratorii poartă numele de tahipnee sau polipnee, iar scăderea bradipnee. Pneumografia oferă informații utile și în ceea ce privește tipul respirator - superior, inferior sau abdominal. La femei, predomină tipul costal superior, iar la copii tipul respirator abdominal. La bărbați respirația este de tip costal
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
ce merg și inhibă centrul expirator, apoi fenomenul începe din nou. c. centrul pneumotaxic din protuberanță reglează respirația numai în anumite stări. Dacă se secționează nervii vagi, centrul pneumotaxic produce o inhibiție intermitentă, ritmică, asupra centrului inspirator bulbar, menținând mișcările respiratorii alternativ. Reglarea reflexă - se realizează prin nervii aferenți sau eferenți care vin sau pleacă din centrii respiratori din bulb. Astfel nervul vag realizează mecanismul de autoreglare sau servomecanismul “feed-back”. Chemoreceptorii din zonele reflexogene reprezentate de sinusul carotidian și zona cardio-aortică
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
D.Danielopolu). Alte zone reflexogene mai sunt: mucoasa faringelui, mucoasa nazală, mucoasa traheală, diferite suprafețe cutanate. Reglarea umorală - CO2 din sânge denumit și “hormonul centrului respirator”, întreține excitația directă a centrului respirator. Creșterea concentrației de CO2 din sânge mărește frecvența respiratorie prin excitarea directă a centrului inspirator. În efortul fizic, CO2 eliberat în cantitate mare la nivelul mușchilor se acumulează în sânge și acționează asupra centrului respirator accelerând frecvența respiratorie și mărind amplitudinea respirațiilor. Astfel crește debitul respirator și se satisface
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a centrului respirator. Creșterea concentrației de CO2 din sânge mărește frecvența respiratorie prin excitarea directă a centrului inspirator. În efortul fizic, CO2 eliberat în cantitate mare la nivelul mușchilor se acumulează în sânge și acționează asupra centrului respirator accelerând frecvența respiratorie și mărind amplitudinea respirațiilor. Astfel crește debitul respirator și se satisface nevoia de O2. Scăderea concentrației de CO2 din sânge duce la micșorarea frecvenței respiratorii și amplitudinii respirației . Lipsa de O2 din aerul alveolar duce la modificări ale ventilației pulmonare
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
mare la nivelul mușchilor se acumulează în sânge și acționează asupra centrului respirator accelerând frecvența respiratorie și mărind amplitudinea respirațiilor. Astfel crește debitul respirator și se satisface nevoia de O2. Scăderea concentrației de CO2 din sânge duce la micșorarea frecvenței respiratorii și amplitudinii respirației . Lipsa de O2 din aerul alveolar duce la modificări ale ventilației pulmonare prin intermediul chemoreceptorilor. Creșterea concentrației de H+, în sânge se produce tot datorită chemoreceptorilor. Creșterea pH-ului sanguin inhibă frecvența respiratorie, iar scăderea acestuia duce la
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]