19,447 matches
-
de absența ei la Întîlnire. Strecură poza În buzunarul rochiei gîndindu-se că totuși Christian era ciudat... N-ar fi putut pur și simplu să-i dea telefon? O respirație grea, chiar În spatele ei, Îi Întrerupse brusc șirul gîndurilor. Cu toate simțurile În alertă, se răsuci și plimbă fascicolul lanternei peste criptă. Era goală. Poate doar vîntul printre ruine... O lumină tremurătoare Îi atrase atunci atenția la cîțiva metri mai departe. Rămase nemișcată. Instinctul și experiența profesională dovedindu-se mai puternice, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yvonne nu i-ar fi putut ucide pe Nicolas și pe Chantal pentru că descoperiseră chestia asta... - Ar trebui să depui plîngere pentru tentativă de omor. - Nu sînt sigură...De fapt, de ce ai crezut că sînt În primejdie? Un al șaselea simț? - A curs sînge de pe un al treilea menhir, grupa O negativ, așa cum ai dumneata... - Te-ai Înșelat, eu am grupa O pozitiv... Se clătină, chipul i se tulbură sub șocul unui gînd care o Îngrozea. Lucas crezu că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
axelor și unghiurilor de tragere, dacă exista cumva vreun trăgător, Lucas era la adăpost de traiectoria lui. Scrută iarăși penumbra. Nimic. Atunci un foșnet ciudat Îi ajunse la urechi. Ca o țesătură mătăsoasă pe care cineva o șifonează. Cu toate simțurile În alertă, Își ascuți privirea, căută de unde putea veni foșnetul. Făcu ochii mari de stupoare. O formă aeriană, translucidă și opalescentă, zbura iute printre menhiri și trecea dincolo de tumulus, Îndreptîndu-se apoi direct spre faleză. Scăpă o Înjurătură și, uitînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care te ataca. El evită răspunsul dînd din umeri, iar cînd ușile de sticlă ale clădirii tocmai se deschideau În fața lor, nu se putu Împiedica s-o Întrebe cum de aflase că el era În pericol pe faleză. - Al șaselea simț? persiflă el. Marie schiță un zîmbet scurt. - Morineau. Era Îngrijorat. Cred că, În fond, ține la dumneata. Îi anunță sosirea lor persoanei care se ocupa cu primirea vizitatorilor și căreia Îi Întrerupsese o convorbire personală la telefon. Responsabilul cu arhivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o integreze, se simțea prea confuză, trebuia să determine singură ce avea de făcut și să decidă fără nici un fel de influențe ce atitudine se cuvenea să aibă față de Ryan. Puse mîna pe portieră și rămase nemișcată, cu toate simțurile În alertă: o casetă audio era pusă la vedere pe locul de la volan. Făcu ochii roată În jur, dar nu văzu nimic anormal. Marie șovăi, apoi duse mașina Într-un loc liniștit, puse caseta În aparat și tresări auzind glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În ce măsură se răspândise, În toate societățile occidentale ca și În acea fracțiune mai avansată reprezentată de mișcarea New Age, ideea că o mutație fundamentală devenise indispensabilă pentru ca societatea să poată supraviețui - o mutație care să refacă de o manieră credibilă simțul colectivității, al permanenței și al sacrului. Asta arată de asemeni În ce măsură chestiunile filozofice Își pierduseră, În conștiința publică, orice referință clar definită. Ridicolul total În care căzuseră brusc, după decenii de supraestimare absurdă, lucrările lui Foucault, Lacan, Derrida și Deleuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu sunt din lână). Nu reușesc deloc să-i dau de cap. Examenul meu la litigiile internaționale între corporații a fost de un milion de ori mai ușor decât asta. OK, hai să uităm de manual. Să ne folosim bunul simț. Apăs scurt pe tastatură, cu cel mai competent aer de menajeră de care sunt în stare. PROGRAMUL K3 ? începe să pâlpâie la mine ecranul. — Dar eu nu vreau programul K3 ! spun, roșie la față. Dă-mi altceva ! Apăs pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
repede capacul stiloului și scriu „Gătit = gustat, mirosit, simțit etc.” Pun din nou capacul la stilou și ridic privirea. Iris mă fixează uluită. — Să guști, spune, luându-mi din mână carnetul și stiloul. Nu să scrii. Trebuie să-ți folosești simțurile. Instinctele. Ridică încet capacul unei cratițe care fierbe pe foc și bagă o lingură în ea. — Uite, gustă asta. Duc încetișor lingura la gură. — Sos, spun imediat. Delicios ! adaug, ca fată politicoasă ce sunt. Irish scutură din cap. — Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în care mă așez pe cel mai apropiat scaun, îmi dau seama cât de epuizată sunt. Închid ochii și simt că mă relaxez pentru prima dată pe ziua de azi. Mă dor brațele și spatele de la atâta tocat și amestecat. Simțurile mi-au fost bombardate cu mirosuri și gusturi și cu senzații noi. Să nu adormi ! Glasul lui Iris mă scoate brusc din amorțeală. Asta e răsplata noastră ! Nathaniel, scumpule, pune friptura de pui făcută de Samantha aici. Poți să începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care se apropie de masă zâmbind. O simți cum se încălzește și devine elastică în mâinile tale ? Mă uit la aluatul dintre degetele mele, dar nu mă pot conecta în nici un fel la el. Nu simt senzațiile despre care vorbește. Simțurile mele nu sunt aici. Mintea îmi glisează haotic, ca o pasăre pe gheață. Reîncep să frământ coca, cu și mai multă forță decât înainte, încercând să revin la prezent. Vreau să simt iar mulțumirea pe care am simțit-o ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
etajul pare destul de mort. Probabil că s-au dus cu toții la petrecere. Undeva la câțiva metri de mine aud pe cineva vorbind la telefon - dar, în timp ce pornesc stresată către biroul lui Arnold, toate birourile pe lângă care trec sunt goale. Toate simțurile mele sunt activate la maxim. Nu m-am simțit atât de conștientă de fiece gest al meu în viața mea. Lucrul cel mai important e să-mi folosesc timpul cât mai eficient. O să încep cu computerul și pe urmă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ceva ! Ia cele două cappuccino radioasă. Așa că În seara asta ies cu el. — E super ! zic Încîntată. Păi și zi, cum e tipul ? — Foarte simpatic. Îl cheamă Phillip ! Are niște ochi așa, foarte veseli, e fermecător și politicos, are un simț al umorului extraordinar... — Sună foarte bine ce-mi spui ! — Știu. Și am un feeling foarte pozitiv În legătură cu el. În clipa În care ne așezăm, Însuflețirea Încă nu i-a dispărut de pe față. Sincer. Pare altfel decît ceilalți. Și știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu niște vești bune. Respirația lui Katie a devenit mai regulată Încet-Încet și Își ia punga de pe față. — Adevărul e că a decurs destul de bine, spune. O să ne mai Întîlnim ! — Vezi ? spun Încurajator. — E fermecător. Și blînd. Și avem același simț al umorului și ne plac aceleași lucruri. Pe chipul ei se așterne un surîs ușor rușinat. Adevărul e că e foarte, foarte drăguț ! — Așa și pare ! Vezi ? Îi strîng brațul. Probabil că Phillip și cu tine sînteți un cuplu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte pînă la sfîrșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În care ies dezamăgită din cort, formația tocmai cîntă melodia „Oom-pa-pa“ din Oliver, și cineva face nu știu ce anunț de neînțeles printre pîrÎielile care se aud dinspre microfon. Mă uit În jur, cu mîna streașină la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cântau. Am umplut un catastif cu citate din Mencken la care am adăugat ulterior note din alți păcălici sau autopăcălitori ca W.S. Fields sau Charlie Chaplin, Mae West, Huey Long sau senatorul Dirksen. Scrisesem chiar și o pagină despre simțul umorului la Machiavelli. Dar n‑am de gând să vă implic În speculațiile mele despre umor și autoironie În societățile democratice. Nu vă faceți griji. Mă bucur că vechiul meu catastif s‑a volatilizat. N‑aș dori să‑mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o pagină de necrolog citită la slujba de Înmormântare ar fi fost de neconceput din partea lui. Și totuși eram prieteni intimi, cât se poate de intimi. Chestia de care râdeam noi acum era moartea și, desigur, apropierea morții Îți ascute simțul comic. Dar faptul că râdeam Împreună nu Înseamnă și că râdeam din aceleași motive. Întâmplarea că ideile grave, serioase, ale lui Ravelstein, transcrise În cartea lui, Îl transformaseră Într‑un milionar, era, neîndoielnic, comică. Numai geniul capitalismului poate să extragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Era bună la limba greacă. Ca să studiezi cu Ravelstein, trebuia să‑i citești pe Xenofon, Tucidide și Platon În original. În timp ce râdeam de felul În care Își descria profesorul, simțeam că are dreptate. În comparație cu alte persoane dotate cu un ascuțit simț de observație, Rosamund avea În plus și o gândire clară. Era unul dintre talentele ei. Dar, În același timp, Îl iubea pe Ravelstein. Se număra printre marile lui admiratoare. Abe Își comandase al treilea espresso serré și chelnerul i l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îmi place să joc rolul de pitre. - De justițiar. - De bufon. Amândoi trăisem un timp În Franța. Francezii sunt realmente educați - sau așa fuseseră cândva. În secolul ăsta au luat‑o rău pe spinare. Totuși, au păstrat Încă un autentic simț pentru frumos, pentru tihnă, pentru lectură și conversație; nu disprețuiesc necesitățile lumești - elementele bazic umane. Ce‑i al lor e al lor. Pe orice stradă puteai cumpăra o baghetă, o pereche de chiloți taille grand patron, o bere, un coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sub forma „ce‑ar fi dacă?” Socotesc eu, vorbind la modul abstract, că la vârsta lor, și tot restul, ar fi de dorit...? - Un pact suicidal? - Battle era cel care‑mi argumenta, iar ea puncta și adăuga comentariile de bun simț. Pretindeau că aș fi singura persoană În care au Încredere și care nu o să‑i ironizeze. - Așadar vii la un om care n‑ar vrea pentru nimic În lume să moară și‑i expui proiectele tale de sinucidere. - De săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
privată trăind alături de tine. - Ca Într‑un coteț uriaș de iepuri, milioane de iepuri, din care iepuroaicele Își aleg mostre de masculi. Dar prima fază a Întâlnirii noastre s‑a consumat rapid. Scopul ei era, evident, să‑mi trezească un simț de culpabilitate și să‑mi injecteze un solvent sau un atenuant mental. - Îmi poți spune unde ne găsim? am Întrebat‑o. Și de ce ne‑am Întâlnit În fața monedelor ăstora? Ce semnificație au? La care bancherul a făcut un pas Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
meu neurolog și, totodată, Îngerul meu păzitor, era familiarizat cu cazuri similare și știa foarte bine „la ce mă puteam aștepta”. Mâinile și picioarele aveau să mi se usuce și, dacă mușchii or să mi se atrofieze, o să‑mi pierd simțul echilibrului. Dacă asta era ceea ce mă aștepta, puteam alege să nu mai fac eforturi. Ajungi să‑ți fie lehamite să tot inventezi trucuri, să tot frămânți mingea de chit și să tot Încerci să reconstitui un puzzle, doar ca să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că nu trebuie să ne temem de nimic, atât timp cât groapa de gunoi rămâne o simplă groapă de gunoi. Tomberonul e așadar foarte necesar, e punctul cheie al lumii, al universului, este unicul obiect care dă liniște constantă spiritului și calmează simțurile. Tomberonul devine real și monumental, devine un simbol: al prosperității și al civilizației, el este o deschidere optimistă către viitor și un limbaj prin care poate fi interpretat prezentul... MAJORDOMUL (Scârbit.): Ce discurs! BRUNO: Lasă-l... N-avem timp d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și el din ce în ce mai tare.): Nu vă faceți iluzii, doamnă... Asta nu mai e o lume care să se simtă.. Altădată cum tușeai puțin toată lumea se simțea... Nici nu trebuia să vorbești, schițai un gest, deschideai puțin gura... (Urlând.) Era bun simț, erau de toate... DOAMNA CU VOAL (Strigând cumva isteric.): Se purtau jupoane! BĂTRÎNUL CU BASTON (Dement.): Portjartiere! BĂRBATUL CU ZIARUL (Urlând din toate puterile.): Taică-meu cânta numai în camera lui! Singur! Noaptea! Numai noaptea! Și nimeni n-a știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prefăcătoria asta, ce ești tu, stăpânul Olimpului? Mereu te uiți de sus la toată lumea, mereu judeci, parcă tu ai fi Galaad cel fără de prihană, curvar, bețiv spurcat ce ești, citești numai porcării, Bataille și toți ăia, zici că n-ai simțul realității, dar pe-al sarmalelor îl ai, fir-ar să fie! Așa sau în aceeași ordine de idei își prezintă doamna Ciortea nemulțumirile conjugale seară de seară, la masa din bucătărie, împroșcându-și tovarășul de viață ba cu noroi răscolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
A cercetat fiece deget din ea. Și cred Că argintiul ei e argintul salivei de melc.” Mi se face pielea de găină, zice Arion. Și mie, zice delfinul. La care încep din nou să râdă amândoi, fiindcă pietrele nu au simțul tragicului la fel de dezvoltat ca, în ordine crescătoare, arborii, melcii, femeile, bărbații. De ce bărbații mai mult decât femeile? Au un cromozom altfel decât tot restul. Și chiar și cromozomul acela are un număr impar de brațe, față de ceilalți 45 care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]