11,011 matches
-
de vedere lingvistic decât o singură certitudine : limba română provine din romanizarea populațiilor antice din bazinul Dunării de jos care, așa cum ne-o spun Herodot și ceilalți autori antici, erau Traco-Dace, iar ulterior această limbă a fost influențată de limbile slave, greacă, maghiară și altele. Este de altfel singurul punct care nu este contestat de nimeni. Controversele privesc nu atât procesul lingvistic și etapele sale, cât teritoriile unde acest proces s-a derulat și întinderea lor. Au apărut și câteva teorii
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
nevoie să o unifice artificial prin normativa "euskara batua"). Alf Lombard a calificat starea de fapt a unicității în care se află limba daco-română drept una „fără precedent“. Conform ipotezelor zise „runice“ care există și în literatura istorico-fantastică (mai ales slavă, celtică și germanică, și în general legată de curentele naționaliste), maturitatea și armonia limbii române ar fi în legătură cu "succesul fenomenal al „patriei comune“ din care s-au răspândit, în neoliticul îndepărtat, toate limbile indo-europene, dintre care foarte aproape de trunchi, mai
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau prelatină aproape neatinsă. Importanta influență slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca dacoromâna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor protoromâne din nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul VI. Doi cronicari bizantini, Teofan Mărturisitorul( care a trăit
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
in spațiul din jurul Mării Negre a impins o parte din români (vlahi) la nord de Nistru, suprapunându-se peste slavi și formând o populație numită bolohoveni, așezată între Halici și Kiev, despre care sunt date în secolele XII-XIII. Toponimia de origine slavă, care amintește de perioada năvălirii slavilor în teritoriile românilor este explicată în felul următor: slavii păgâni i-au alungat pe protoromâni din șesuri și văi și aceștia s-au retras în zonele împădurite și spre munți dar, după creștinarea slavilor
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
însă, în acest caz, "semnul rămâne cu origine necunoscută în alfabetul sârb, iar problema rămâne deschisă." La toate acestea, dl. Olteanu răspunde că originea literelor în discuție nu este deloc „necunoscută". Așa cum se poate găsi în orice istorie a alfabetelor slave, litera chirilică Ч este împrumutată din alfabetul ebraic, din litera צ "tsade" non-final, o dată cu Ш din ש "šin", în sec. IX. Litera Џ, spune dl. Olteanu, pare a fi cu mult mai nouă, creată pe tărâm românesc, o adaptare a
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
din faptul că Dumnezeu a dispus în mod liber să-l asocieze pe om la lucrarea harului său. Obiectul meritului, "de condigno", constă în faptul că cel îndreptățit merită, prin faptele sale bune, sporirea harului sfințitor, viața veșnică și sporirea slavei în cer.
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
consta dintr-un amalgam de dialecte și graiuri care proveneau direct din latina rustică provincială din Imperiul Roman de Răsărit. Aceste diverse dialecte latine, numite și „vulgare”, au intrat în Antichitatea târzie și în Evul mediu timpuriu în contact cu slava și greaca, de unde au intrat un anumit număr - relativ redus - de cuvinte, mai ales pe filieră ecleziastică. Cu toate acestea, sintactic si morfologic, protoromâna era esențial latina care s-a vorbit o perioadă de timp îndelungată pe teritoriul Imperiului Bizantin
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
Este un eveniment istoric sfințirea bisericii nou construite pentru comunitatea din satul Vrănești, dar și pentru toți creștinii ortodocși. Rânduiala deosebită a slujbei prin înconjurarea bisericii cu Sfântul Antimis și dialogul dintre sfințiții slujitori la ușa bisericii semnifică intrarea Împăratului Slavei în locașul nou zidit, a lui Dumnezeu. Creștinii au simțit plinătatea Bisericii prin participarea la Sfânta Liturghie oficiată de episcopul locului împreună cu soborul preoțesc. Paisprezece preoți și un diacon au participat la slujba înoirii bisericii. Aceștia au fost: prot. mitr
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
(în latină "eques", franceză "chevalier", engleză "knight", germană "ritter", italiană "cavaliere", spaniolă "caballero", slavă "vitez", "vityaz", maghiară "vitéz") era denumirea pentru apropiații nobililor, cu caracter războinic, ai regelui și ai înaltei nobilimi. Biserica s-a străduit să folosească forța și solidaritatea nobililor, îmblânzind obiceiurile lor brutale și oferindu-le exemplul cavalerului creștin - un ideal
Cavaler () [Corola-website/Science/305933_a_307262]
-
Pelagius și Caelestius ca fiind contradictorii credinței catolice. Pornind de la principiul că rezoluțiile sinoadelor provinciale nu au forță efectivă până ce nu sunt aprobate de autoritatea supremă a Bisericii Apostolice, Papa Inocențiu I a rânduit învățătura catolică despre păcatul originar și slavă, excluzându-i pe Pelagius și Caelestius, despre care i s-a spus că au respins aceste doctrine, din sânul Bisericii până ce le va veni mintea la cap. În Africa, unde decizia a fost primită cu o nedisimulată bucurie, întreaga controversă
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
417, care i-a scris și Papei Zosim, rugându-l imediat să nu abroge sentința pe care predecesorul lui, Inocențiu I, a pronunțat-o împotriva lui Pelagius și Caelestius, până ce aceștia nu își vor fi mărturisit crezul în necesitatea unei slave interioare pentru toate gândurile, vorbele și faptele bune. Cel puțin, Zosimus s-a oprit. Printr-o altă scrisoare din 21 martie 418, el îi asigura că încă nu s-a pronunțat definitiv, dar că va trimite spre Africa toate documentele
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
(în ; prescurtat СПЦ / SPC) sau Biserică Sârbă este o biserică ortodoxă autocefala, situându-se pe locul șase ca importanță după Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim și Rusia. Este a doua biserică ortodoxă slavă că vechime din lume (după Biserică Ortodoxă Bulgară), precum și cea mai occidentală biserică ortodoxă din Europa. Exercita jurisdicție asupra creștinilor ortodocși din Șerbia și a populației din diaspora. Patriarhul Șerbiei servește că primul între egali ai bisericii; Actualul patriarh este
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Eufrosina Dvoicenco considera că Alexandru a plecat la München și Heidelberg, L. Marian crede că plecând de la Harkov, Alexandru a fost un timp profesor la Kamenița. Alte surse menționează prezența sa la Hotin unde a lucrat la traducerea ""Istoriei legiuirilor slave"", ale lui Maciejowski. Prin publicarea studiului ""Gregor Varsava Skovoroda‘s Lebenswandel und Wirkungskreis oder eine Geschichte der slawischen Volksweisbeit in Briefen an Job. Görres, Professor an der Universität zu München"", unii cercetători au considerat că Alexandru și-ar fi dat
Alexandru Hâjdeu () [Corola-website/Science/303463_a_304792]
-
scadă, trecând în mâinile prefecților, care au ajuns în cele din urmă pe tron. După domnia regelui Dagobert I (mort în 639), care și-a petrecut o mare parte a vieții invadând teritorii străine, cum ar fi Spania și teritoriile slave păgâne din est, restul regilor sunt cunoscuți după apelativul "rois fainéants" ("regi care nu fac nimic"). Aceștia se urcau pe tron la o vârstă fragedă, șimureau în floarea vieții, în timp ce prefecții se luptau pentru supremație. Austrasienii conduși de Pepin cel
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
(prooroc, prevestitor) este o persoană care interpretează voința lui "Dumnezeu" și este capabil să prezică viitorul. "" este un cuvânt de origine slavă ("prorokŭ"). Un sinonim pentru "proroc" este și cuvântul Profet, acesta fiind și un epitet dat de musulmani lui Mahomed. Profetul, conform credinței, este o persoană care poate să fie înțeles ca trimisul, ca solul Domnului, care poate interpreta și prezice
Proroc () [Corola-website/Science/299998_a_301327]
-
corespunzătoare legilor fonologice ale limbii române "Olt", până spre sfârșitul secolului al XIV-lea și transmiterea lui în secolele XI-XII populațiilor nou venite argumentează această continuitate. Prezența pe teritoriului Țării Făgărașului dar și în zonele sale limitrofe a unor toponime slave - Debran, Dopca, Lisa, Ungra, Breaza și, respectiv, Glâmboaca, Sadu, Bran, Câlnic sau Lovnic -, și conservarea lor în limba română într-o formă fonetică identică sau apropiată celor slave, demonstrează conviețuirea slavo-română din secolele X-XI în Țara Făgărașului. Începând cu secolul
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
teritoriului Țării Făgărașului dar și în zonele sale limitrofe a unor toponime slave - Debran, Dopca, Lisa, Ungra, Breaza și, respectiv, Glâmboaca, Sadu, Bran, Câlnic sau Lovnic -, și conservarea lor în limba română într-o formă fonetică identică sau apropiată celor slave, demonstrează conviețuirea slavo-română din secolele X-XI în Țara Făgărașului. Începând cu secolul al X-lea, poate fi datată și apariția unor noi populații migratoare. Toponime de genul Iași, Avrig, Arpaș, Porumbac sau Beșimbac (azi rebotezat în „Olteț”) relevă prezența dar
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
de turnulețe, redând parcă forma unor capele. În turla bisericii se află patru clopote. Biserica adăpostește importante lucrări de artă. De o rară frumusețe sunt vitraliile situate în cele 5 ferestre ale prezbiteriului și care reprezintă cele cinci mistere de slavă ale Rozariului Maicii Domnului, precum și cele două ferestre uriașe laterale din navele transversale, din sticlă colorată. Iconostasul este realizat din lemn de tei de o firmă austriacă. El a fost curățat în anul 2010 pentru prima dată în istoria de
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
apare cu denumirea de Civitas Moldaviensis. Inițial Baia s-a numit Moldova sau Moldavia, nume luat de la râul din preajmă, pe hărțile latine fiind denumită "Civitas Moldaviae, Moldavia" sau "Civitas Moldaviensis"; pe cele germane - Stadt Molde, Molda, Mulda, pe când cele slave consemnează numele folosit ulterior de localnici - Baia însemnând mină, baie de minereu (după exploatările miniere care se presupun că ar fi fost în apropiere). Unele izvoare germane menționează târgul Moldavia imediat după anul 1200, acesta apărând și într-un document
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
de mărci. "Horilca" (în ucraineană "горілка", transliterat "gorilka", în graiul maramureșean "horinca") este termenul ucrainean pentru „votcă”. Horilca poate fi folosit în sens general în limba ucraineană, adică să înseamne whiskey sau alte băuturi alcoolice tari. Printre oamenii de origine slavă, termenul de horilcă este folosit pentru a sublinia originea ucraineană a votcii. Spre exemplu, în romanul istoric al lui Nikolai Gogol, "Taras Bulba", el scria: „și adu-ne multă horilcă, dar nu de aceea rafinată, cu stafide, sau cu alte
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
numele oficial de armata cezaro-crăiască, (în germană: "Kaiserlich-Königliche Armee", în româna contemporană "Armata imperială-regală") a fost în perioada napoleoniană a treia ca mărime din lume. Poziția Imperiului Austriac în centrul Europei și ocupația exercitată asupra unor lumi latine, germanice și slave în același timp, au implicat în mod inevitabil armata acesteia în războaie care au răvășit Europa. Armata austriacă a fost cea mai mare forță angajată continuu în luptă împotriva Franței (Imperiul Austriac a fost în stare de război cu Primul
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
În anul 2004, el a propus ca o soluție de normalizare a relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol, recunoașterea oficială a Republicii Moldovenești Nistrene și apoi crearea unei confederații cu Republica Moldova . Pentru meritele sale, a fost ales ca membru al Academiei Slave Internaționale "Jan Amos Komenský". A fost decorat cu Ordinul Republicii, 2 Ordine "Pentru curaj personal", Ordinul de Onoare, Medalia " Pentru serviciu ireproșabil" clasa a III-a, Medalia "Participant la operațiunile de menținere a păcii din Transnistria", Medalia "A 10-a
Vladimir Bodnar () [Corola-website/Science/313269_a_314598]
-
, deși este foarte asemănătoare cu gramatici ale celorlalte limbi slave, în special cele din subgrupul occidental, are câteva particularități pe care nu se le poate să găsească nicăieri din arie lingvistică slavă. Poloneza este o limbă flexionară, având, conform criteriilor diverse, 3, 4 sau chiar 11 paradigme de conjugare verbală
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
, deși este foarte asemănătoare cu gramatici ale celorlalte limbi slave, în special cele din subgrupul occidental, are câteva particularități pe care nu se le poate să găsească nicăieri din arie lingvistică slavă. Poloneza este o limbă flexionară, având, conform criteriilor diverse, 3, 4 sau chiar 11 paradigme de conjugare verbală și 8 paradigme de declinare a substantivelor. Pronumele, adjective și numerale au și ele paradigme de declinare. Limba are patru timpuri (trecut
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]