10,656 matches
-
romanul "Îngerul negru" de . La 4 octombrie 2016 maestrul Ion Ochinciuc s-a stins din viață la București. A debutat în domeniul jurnalistic în anul 1952, la „Veac nou" cu reportaje, în domeniul literaturii a debutat cu piesa de teatru "Stânca Miresei" în anul 1960, la Teatrul Armatei (azi Teatrul "C.I. Nottara"), iar prima carte, romanul polițist “Răzbunarea Ofeliei” ia fost publicat în anul 1967. Ion Ochinciuc s-a consacrat aproape în mod integral prozei polițiste și de aventuri. ”""Moldovean” sută
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
întreagă atmosferă și este iubitor al “comediei umane” în nesecata ei inventivitate. Ca și Creangă, arhetipul povestitorilor moldoveni, se ferește de teoretizări și „meditații”, îi place să observe faptele și zicerile oamenilor. E dramaturg prin vocație, îi place spectacolul lumii"„”. "Stânca Miresei", dramă romantică în trei acte, jucată la Teatrul Armatei (azi Teatrul C.I. Nottara) din București, stagiunea 1959-1960. Regizor: Ion Sahighian. Scenografia: Constantin Piliuță. Textul operei a fost viciat grosolan de cenzura proletculturistă a vremii încât autorul s-a văzut
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
și în următoarea zi să fie 911 și ideile lui Mohammed să se extindă brusc de la Atlantic la Asia Centrală. Între timp arabii au ocupat brusc Persia și Egipt, precum și Spania timp de 200 de ani, ei construind, de asemenea, Domul Stâncii din Ierusalim. Preotul german Heinrich Tischner a contracarat teoria lui Heribert Illig citând din bula "„Inter Gravissimas“. K.W." a papei Papa Grigore al XIII-lea: "Pentru ca echinoxiul, să fie readus la 21 martie de părinții bisericii la Primul conciliu
Teoria timpului fantomă () [Corola-website/Science/327491_a_328820]
-
murit într-o luptă și a fost chemat de iubita sa cu ajutorul unei vrăjitoare. El a venit călare pe un cal înaripat, sub formă de strigoi, și a fost surprins deasupra Ceahlăului de primul cântat al cocosului și transformat în stâncă. Legenda spune că în nopțile cu lună plină când umbra stâncii lui Budu de pe Ceahlău se lasă deasupra Palatului Cnejilor cel care este surprins între zidurile palatului este transformat în strigoi. Alexandre Dumas a scris romanul "Strigoiul Carpaților", a cărui
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
cu ajutorul unei vrăjitoare. El a venit călare pe un cal înaripat, sub formă de strigoi, și a fost surprins deasupra Ceahlăului de primul cântat al cocosului și transformat în stâncă. Legenda spune că în nopțile cu lună plină când umbra stâncii lui Budu de pe Ceahlău se lasă deasupra Palatului Cnejilor cel care este surprins între zidurile palatului este transformat în strigoi. Alexandre Dumas a scris romanul "Strigoiul Carpaților", a cărui acțiune se desfășoară în jurul turnului pătrat de la Hangu. Preotul Constantin Mătasă
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
de interes comunitar care necesită o protecție strictă. Arealul este permanent accesibil și vizitarea lui nu necesită echipament special. Nefiind electrificată, necesită totuși procurarea unor surse personale de lumină. În apropiere pe "Șaua Glodului" se găsește "Peștera Tunel", care traversează stânca pentru a ieși în rezervația "Cheile Șugăului". Dezvoltarea sălii s-a făcut de-a lungul unui plan tectonic înclinat spre est al "Masivului Munticelu", în care exista o diaclază înclinată tot spre est cu 30-40° ce a fost intersectată de
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
pentru decorurile actului al III-lea al operei sale Parsifal. În luna august a aceluiași an, Ludovic al II-lea i-a comunicat prietenului său Richard Wagner că a dispus să fie construită "o colibă de pustnic, rezemată de o stâncă". Ea seamănă cu cea "a lui Gurnemanz, de lângă o pajiște, care la anul va deveni o frumoasă pășune plină cu flori", îi scria el în acea scrisoare. "Un izvor curge în imediata apropiere, așa că acolo totul îmi aduce aminte de
Sihăstria lui Gurnemanz () [Corola-website/Science/327614_a_328943]
-
Dunnottar Castle ( "Dùn Fhoithear" în vorbirea locală) este o fortăreață aflată în ruine situată pe o stâncă pe coasta de nord-est a Scoției, la circa 3 km de Stonehaven. Părțile care au mai rămas datează din perioada secolelor 15-16, însă se crede că cetatea a fost construită înaintea perioadei Evului Mediu. a jucat un rol esențial în
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
care doreau să ajungă la coasta de sud prin Aberdeen din perioada medievală. Castelul se poate vizita de publicul larg și atrage anual peste 50.000 de vizitatori. Ruinele sunt împrăștiate pe o rază de 1.2 ha înconjurate de stânci abrupte la o înălțime de 50 m de asupra Mării Nordului. Intrarea în castel se face de alungul unei fâșii înguste care duce mai apoi la intrarea abruptă către poartă. Aici se pot observa numeroase specii de pescăruși. Dunnottar are 11
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
situată într-o piatră crăpată, unde atacatorii puteau fi atacați cu ușurință de către apărători. A doua intrare este printr-un golf stâncos, având deschidere spre o peșteră marină la nord de castel. De aici o cale abruptă duce în vârful stâncii, unde se află cel mai bine apărat loc din fortăreață. Probabil cea mai veche referință despre Dunnottar este faptul că în 681 și 694 "Dún Foithe" a fost asediat. Întâiul eveniment legat acest loc se crede că este din partea unei
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
45 de femei au fost capturați într-un donjon cunoscut ca "Whigs' Vault" (închisoare sub forma unei bolte) în Dunnottar. Anti-monarhiștii au refuzat să recunoască supremația regelui în problemele spirituale. Când 25 de prizonieri au evadat, doi au căzut de pe stâncă și au murit iar 15 au fost recapturați. De asemenea alți 37 au capitulat, iar după ce au făcut jurăminte de credință au fost eliberați. Alte 5 persoane au pierit în închisoare, însă datele variază mult. Cei care au supraviețuit au
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
un traseu de de 800 de metri de cale abruptă cu scări moderne care fac legătura cu o parcare aflată pe coastă. Al doilea traseu este unul de 3 km de la strada din spatele portului Stonehaven mergând spre sud spre vârful stâncii. Acest traseu este îngust pe alocuri și abrupt, dar oferă priveliște marină.
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
Nazaretului, rezervoare de apă și un tunel. De asemenea, în partea de sus a orașului s-au construit niște cisterne. Rezervorul cel mare de apă se găsea la un kilometru și jumătate la răsărit de așezare. Un apeduct, zidit în stâncă, începea lângă satul Meshhed. Al doilea apeduct pornea de lângă satul Reina. Izvoarele aveau un debit de 40 metri cubi pe oră. Cele două apeducte amintite au fost reunite, în continuare, într-unul singur. Înaintea rezervorului de apă, apeductul s-a
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
platou granitic cu versanții abrupți, acoperit de păduri masive, deasupra cărora se înalță vârfuri semețe. Ghețarii cuaternari, ocupând locul bazinelor torențiale anterioare, au scobit circuri adânci, pe fundul cărora s-au ascuns lacuri limpezi, în care își răsfrâng conturul cenușiu stâncile din jur. Către marginea masivului, de-a lungul unor vechi rupturi ale scoarței, se insinuează către suprafață izvoare minerale. În jurul lor s-au ridicat numeroase stațiuni balneoclimatice, pe care un întreg păienjeniș de șosele asfaltate le leagă într-o rețea
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
fiind Connor Kenway însuși, Robert Faulkner fiind secundul său și cel care îl îndrumă pe mare. Mecanica de free running în orașe și sălbăticie a fost simplificată pentru a permite un parkour mai fluid, precum cățărarea în copaci, pe munți, stânci etc. Sistemul de luptă a fost modificat și el, permițându-i lui Connor să mânuiască armele într-un mod dual, dar și să elimine mai mulți oponenți dintr-o dată, jucătorul nu mai fiind nevoit să folosească mecanica de lock-on. Connor
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]
-
descoperi legenda comorii lui William Kidd. "Assassin's Creed III" conține și expediții navale. Folosind nava lui Connor, "Acvila", jucătorul poate naviga pe mare. Controlul navei se bazează pe factori ai mediului înconjurător, precum viteza vântului, furtuni, valuri mari și stânci. Atacul este format din tunuri, aflate pe fiecare parte a vasului, mitraliere, ce pot fi folosite pentru a avaria vase mai mici, care pot fi și abordate pentru a găsi comori, dar și obuze, folosite în lupta contra vaselor mai
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]
-
Templeri atunci când satul său amerindian este atacat de Templieri, care plănuiesc să preia conducerea țării nou-formate. Povestea lui Connor are loc între 1760 și 1783. Boston și New York City sunt orașele ce pot fi explorate, precum și Frontiera Colonială Americană, păduri, stânci, râuri, satul amerindian al lui Connor, dar și așezările din Lexington și Concord. Vânătorul poate vâna animale mari și mici și aproximativ o treime din poveste are loc la Frontieră. Orașul Philadelphia poate fi vizitat într-un anumit moment al
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]
-
miliardar sud-american a oferit un premiu celor care-l vor prinde viu. Mai mulți oameni afirmau că-l văzuseră și dădeau amănunte fanteziste (că era asemenea unui munte, că avea mai mulți ochi și mai multe brațe și că rostogolea stânci uriașe la vale). Naratorul afirmă că l-a văzut pe Cucoaneș pentru ultima oară două săptămâni mai târziu când mergea pe un drum de munte (între Moroeni și Dobrești), iar mașina sa a fost oprită de un grup de muncitori
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
pitoreasca stațiune Cascais. Scriitorul a închiriat pentru șase luni o casă veche, dar încă solidă, ce aparținea unei familii de moșieri scăpătați. Clădirea se afla pe o străduță pitorească (rua da Saudade nr. 13) și avea o mică terasă deasupra stâncilor, la câțiva metri de ocean. Scriitorul și-a organizat o mică biblioteca în camera cea mai spațioasă, unde se aflau câteva rafturi goale. Potrivit etnologului Andrei Oișteanu, scriitorul a traversat în perioada sa portugheză (1941-1945) o severă criză psihonevrotică descrisă
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
a doua insulă a Polineziei Franceze după Tahiti este Nuku Hiva. Cu excepția insulei Motu One care este formată din nisip, celelalte insule sunt de origine vulcanică și au un relief abrupt și fără recife de coral care să protejeze coasta. Stânci cu înălțimi la vârfuri de 1.100 metri, coboară direct către fundul mării. Țărmul are aspectul unui zid de apărare al unei cetăți, cu peșteri adânci și fără plaje. Lanțul muntos este tăiat arareori de trecători și văi joase. Țărmul
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
muntos este tăiat arareori de trecători și văi joase. Țărmul stâncos este erodat de curenții ecuatoriali de sud ai Pacificului. Trăsăturile reliefului se văd oglindite în numele pe care le-au dat băștinașii insulelor: "Hiva Oa", „creasta lungă”; "Nuku Hiva", „creasta stâncii”; "Fatu Iva", „nouă stânci”; "Fatu Huku", „bucată de piatră„; "Ua Pou", „două piscuri”. Regimul pluviometric variază mult de la o insulă la alta și de la un an la altul. Vânturile alizee moderează căldura și aduc ploi. Ecosistemul insulelor este influențat de
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
de trecători și văi joase. Țărmul stâncos este erodat de curenții ecuatoriali de sud ai Pacificului. Trăsăturile reliefului se văd oglindite în numele pe care le-au dat băștinașii insulelor: "Hiva Oa", „creasta lungă”; "Nuku Hiva", „creasta stâncii”; "Fatu Iva", „nouă stânci”; "Fatu Huku", „bucată de piatră„; "Ua Pou", „două piscuri”. Regimul pluviometric variază mult de la o insulă la alta și de la un an la altul. Vânturile alizee moderează căldura și aduc ploi. Ecosistemul insulelor este influențat de marea depărtare față de țărmurile
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
află în partea nord-vestică a Masivului Postăvarul, între Muntele Tâmpa și rezervația naturală Stejerișul Mare, fiind străbătute de râul Valea cu Apă (cunoscut de localnici sub denumirea de "râul Solomon"), un afluent al râului Șcheiu. Legenda spune că numele acestor stânci vine de la un rege maghiar, Solomon, care în fuga lui de urmăritori, ar fi sărit cu calul peste valea ce străbate cele două stânci, regele scăpând cu viață, iar dușmanii săi căzând în prăpastie. Julius Teutsch, cronicar sas (inițiatorul înființării
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
localnici sub denumirea de "râul Solomon"), un afluent al râului Șcheiu. Legenda spune că numele acestor stânci vine de la un rege maghiar, Solomon, care în fuga lui de urmăritori, ar fi sărit cu calul peste valea ce străbate cele două stânci, regele scăpând cu viață, iar dușmanii săi căzând în prăpastie. Julius Teutsch, cronicar sas (inițiatorul înființării Muzeului săsesc al Țării Bârsei), care a scris Etnografia Țării Bârsei, descoperă la începutul secolului al XX-lea (în anul 1913) o fortificație antică
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
interes peisagistic și turistic. Cheiul este trăbătut de un mic pârâu (Valea cu Apă ce formează mai multe cascade și un mic defileu) și un drum forestier ce leagă Șcheiul de stațiunea turistică Poiana Brașov. În abruptul drept din apropierea primei stânci ce străjuiește drumul (între Poiană și Brașov) forestier, se află un izvor. Astăzi întreaga zonă este amenajată pentru plimbări în aer liber, relaxare, picnic sau cățărare pe abrupturile stâncoase din cheile Pietrelor. Fauna este reprezentată de mai multe specii de
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]