11,633 matches
-
căzând eroic pe fronturi pentru o cauză ce le era străină. Detașamentele de secui, în retragere din fața armatelor române care au staționat în zonă, au comis numeroase atrocități pe raza localității, în perioada ianuarie-aprilie 1919, dar mai ales în satul vecin, Birtin. Anul 1930 a adus un eveniment care și-a pus amprenta emoțională pentru multă vreme asupra localității. La 6 iunie, în urma pierderii unuia din rezervoarele avionului, a rămas în pană de carburant și a aterizat în marginea satului viitorul
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
Lunca Ilvei () este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Lunca Ilvei se întinde pe o suprafață de 9.121 ha și are ca vecini: la răsărit Poiana Ștampei din județul Suceava, la apus Ilva Mare, la nord localitatea Șanț iar la sud localitățile Tiha Bârgăului și Leșu. Lunca Ilvei este așezată în partea de nord-est a județului Bistrița Năsăud, la izvoarele râului Ilva, la
Lunca Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300882_a_302211]
-
fag și conifere, floră spontană și plante medicinale. Fauna este reprezetată de vulpi, iepuri, fazan, căprior, mistreț, lup, jder, dihor În urma investigațiilor arheologice s-au descoperit pe teritoriul satului Șieuț urme de locuire din epoca bronzului. De asemenea, în satele vecine, Sebiș și Ruștior s-au găsit vestigii datând din epoca fierului. Sunt numeroase și descoperirile aparținând epocii dacice și epocii romane. Primele documente care vorbesc despre acest teritoriu apar în secolul al XII-lea în anul 1228 și 1230 (în
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
altă parte, numele maghiar al satului “Friss” coincide cu apelativul “friss” = “proaspăt, rece”. Numele satului “Sebiș” provine de la numele cursului superior al râului Șieu, numit “Sebiș” sau Valea Sebișului sau simplu “Vale” format din apelativul maghiar “Sebes” = “repede, iute”. Satele vecine Sebiș și Ruștior sunt amintite împreună în documentele vremii din sec. XV. Sub denumirile oficiale maghiare: pentru Sebiș - Sebișul de Sus, (Sajó)Felsősebes (magh.), Oberschebesch (germ.); pentru Ruștior - Sebișul de Jos, Alsósebes (magh. ), Unterschebesch. Satul Ruștior, precum și satele Sebiș și
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
observat că în urma procesului de umectare profundă, au fost afectate straturile de rocă, gresie și marne, producându-se desprinderea unor volume importante de pământ, care au generat monticule. Sunt destul de păgubitoare și alunecările vălurite, active, de pe terenurile agricole din satele vecine: Oarzina, Cireși și Borleasa. Pentru protejarea terenurilor, așezărilor și a căilor de comunicație, se impune luare unor măsuri de împădurire cu esențe repede crescătoare, efectuarea unor lucrări de cleionaje, diguri de protecție și consolidări de maluri. Rleieful localității Târlișua are
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
apropiată gară CFR este Leșu Ilvei (5 km); gara Ilva Mica (cu oprire pentru trenurile accelerat) este la o distanță de 10 km. Singura cale de acces spre sat este drumul județean 172C - asfaltat partial. Din centrul localității până în satul vecin Lunca Leșului este o distanță de 6 km. Leșu se învecinează cu localitățile Ilva Mică, Poiana Ilvei, Măgura Ilvei, Ilva Mare, Lunca Ilvei, Tiha Bârgăului și Prundu Bârgăului. Relieful este deosebit de variat și frământat. El cuprinde văi, lunci și munți
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Districten", foaia nr. 9 nord, sunt trecute localitățile Korny între dealurile Viei-Corneț (împădurit si Lupărie (parțial împădurit) și Costeșty în lunca Siretului în apropierea confluenței Gârlei Morii cu râul Siret. Creșterea demografică determină dezvoltarea teritorială a vetrelor celor două sate vecine Corni și Costești până la unirea lor, fapt petrecut în jurul anului 1800. Satul unit a luat numele satului mai mare și pe care l-a dorit proprietarul moșiei, adică Corni. Satul Corni apare pe harta rusă privind Țările Române întocmită în
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
la Medelean-Cucorani, precum și la Stâncești și Ipotești. Satul Ipotești este atestat la 15 iunie 1616, Cucorăni este menționat în documente în septembrie 1538. Din punct de vedere geografic, teritoriul este situat în partea de nord-est a județului Botoșani, având ca vecini: la nord nord-est teritoriul administrativ al comunei Roma, la est sud-est teritoriul administrativ al municipiului Botoșani, la sud sud-est teritoriul administrativ al comunei Curtești, la vest sud-vst teritoriul administrativ al comunei Vlădeni, la vest teritoriul administrativ al comunei Bucecea, iar
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
prestatori particulari de sisteme de mașini și tractoare proprii. Teritoriul localitații Liveni, județul Botoșani ocupa pe hartă o poziție nord-estică, iar ca așezare geografică în cadrul actualei comune Manoleasa, este așezată în partea de nord a centrului de comună, având ca vecini: la nord-vest comuna Mitoc, la sud satul Manoleasa-Prut , la vest satul Flondura și comuna Avrămeni, iar la est limita este dată de granița țării noastre cu Republica Moldova, reprezentată în acest sector de apele lacului Stânca-Costești de pe Râul Prut. Dacă privim
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
europaeus"), cățelul pământului ("Spalax microphtalmus"), șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), bizamul ("Ondatra zibethica L."), iar dintre carnivore: nevăstuica ("Mustela nivalis"), dihorul ("Putorius putorius"), bursucul ("Meles meles"), vulpea ("Vulpes vulpes"), lupul ("Canis lupus"), care mai vine de peste Prut, precum și din pădurile vecine aparținând comunei Mitoc. Din cauza stricăciunilor pe care le face noaptea sau chiar în timpul zilei la stânile cu oi, lupul a devenit cel mai proverbial în snoavele și legendele populare. Rar se mai întâlnește și porcul mistreț ("Sus scrofa L."), căprioarele
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
da din “feudas regii” ( dreptul regelui asupra pământului) pământul sau din Crihalma că feud, nobilului ungur Tetros de Kopan, din Turda, care neputându-l administra de la distanță îl vinde familiei nobile române Matei Mailat din satul Comana de Jos, sat vecin cu Crihalma, cu 300 de galbeni. Regele confirmă, prin act oficial, în 10.05.1511, trecerea averii pe numele lui Mailat Matei. În 1537 Ștefan Mailat, da fratelui său Dumitru averea de la Crihalma, numindu-l “mare proprietar”. În 1570, averea
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
la miazăzi fiind munții,la răsărit hotarele Recei și Berivoiului iar la apus hotarul satului Breaza. Nu este exclus ca începuturile viețuirii în locul acesta, să coboare mult în adâncul istoriei, poate chiar în vremuri dacice, ca și în cazul satului vecin Breaza, unde s-a descoperit o străveche fortificație dacică numită generic ""a Arpașului de Sus, Copăcelului, Cuciulatei, Șercaiei, Comanei de Jos sau al Șincăi Vechi"", toate având la bază străvechi așezări dacice. Documentar, satul Dejani este atestat mai târziu, și
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
de agenți, împărțiți în patru grupe și mergând la adăposturile unde informatorii ar fi bănuit că se ascund partizanii. În acest asediu, în casa lui Aron Comșulea a fost prins studentul Ioan Duminică - originar din Aluniș-Olt, iar la două case vecine locuite de Valer Pică și Iacob Juncu, a fost prins Gheorghe Arsu cel care asigura paza în stradă. Aceștia au fost torturați, condamnați de Tribunalul Militar și uciși. Printre cei care au luptat împotriva regimului comunist îi menționăm pe: Ilarie
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
Ion", lui "Borcea" și lui "Calian",Se specificau unele părți de hotar a căror toponimie se menține și astăzi. Menționăm că și în prezent există la "Vad" numele de familie "Borcea", iar numele de familie "Calian" se întâlnește în satul vecin, Șinca Veche, din comuna Șinca. La recensământul (conscripțiunea) realizat(ă), în Ardeal, în anul 1733, la cererea episcopului de la Blaj, Ioan Inocențiu Micu-Klein, în localitatea românească (Locus valachicus) "Vad", erau recenzate 73 de familii, (în medie, cu câte 5 membri
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
îndelungată. "Gheorghe Păsărariu", absolvent al școlii normale din Blaj, a fost învățător începând din anul 1880 și a educat elevii din Vad, până în anul 1898, când a ieșit la pensie. Elevii din clasele superioare mergeau la școala grănicerească din satul vecin, Ohaba, care avea trei posturi de învățători și se bucura de un bun renume între locuitorii Țării Făgărașului. Absolvenții școlii din Ohaba puteau să-și continue studiile în școlile secundare. Din anul 1898, la școala din Vad a activat și
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
rămase în Țara Românească aveau să fie înglobate în județul Slam Râmnic. Această situare la granița cu Imperiul otoman a făcut ca zona actualei comune Bordei Verde să devină de multe ori scena disputelor și luptelor dintre țăranii de pe moșiile vecine, fugiți „la turci” pentru a scăpa de asuprirea stăpânilor și bostangii nazârului din Câșla Vizirului, plecați la pradă în Țară Românească, fapt care a făcut ca nici așezare omenească stabilă să se poată înființa aici timp de aproape 280 de
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
și au fost terminate sub Iosif al II-lea de la care aceste hărți și-au luat numele: hărți iosefine. Pe această hartă, Cigleanul apare sub numele de Cziglen. Se mai observă și faptul că era mult mai mare decât satul vecin, Prodănești, iar drumuri de acces spre satele din vale, și nu numai, erau mai multe. Între anii 1784-1787 se face un recensământ mai cuprinzător cu mai multe date privind populația dar și despre numărul de case și gospodării existente. Datele
Ciglean, Sălaj () [Corola-website/Science/301784_a_303113]
-
Lângă sat se află cel mai bătrân copac din nordul județului, un stejar vechi de câteva sute de ani, rămas dintr-o străveche pădure. Până la sfârșitul secolului XIX, o altă pădure se întindea de la marginea satului spre unul din satele vecine, Ciolănești. Întâlnim rozătoare (iepuri de câmp, șoareci de câmp), căpriori și păsări de luncă și stepă (fazani, potârnichii, prepelițe) Satul Plopi este o așezare mică, de 282 de locuitori (2002), majoritatea în vârstă, localitatea cunoscând un proces accelerat de depopulare
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
Au depus osebită trudă la înălțarea sfântului locaș Liță Constantin (Purice), Constantin Laurenția, Ilie Eugen și Stoica Marin. Locuitorii din Plopi au dat dovadă, de altfel, de-a lungul timpului, de un spirit civic mai accentuat în comparație cu cei din satele vecine. Astfel, în ultimii ani ai regimului comunist au realizat, cu propriile forțe, pietruirea străzii principale. De asemenea, au ridicat prin muncă voluntară biserica din sat și podul care leagă satul de comuna Beuca. În 2016, aproape jumătate din cele peste
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
care râurile nu le-au mai oferit aurul necesar existenței. Revenind la satul Prundu, după cum spun bătrânii satului ei s-ar fi așezat (rudarii) în acest loc pe la 1925 venind de la lupărie, tot o zonă de pădure, aparținând unei comune vecine. La început au fost câteva familii care și-au construit bordeie, locuințe specifice rudarilor. Având în vedere faptul că nu erau statornici bordeiele au fost construite în pădure pe moosia boierului Grigorica Raioseanu. Cu timpul ei nu au mai părăsit
Prundu, Teleorman () [Corola-website/Science/301827_a_303156]
-
și ceilalți locuitorii ai comitatului obțineau, în general, producții mici de cereale care nu le asigurau necesarul din gospodărie. Acestea se datorau condițiilor pedoclimatice și de relief neprielnice cultivării cerealelor. Ei erau nevoiți să întrețină legături comerciale cu locuitorii comitatelor vecine, în special Bihor. Târgurile din Marghita erau cele mai frecventate, iar ei duceau aici îndeosebi vite, porci, fructe și vin în schimbul cerealelor. Analizând diverse aspecte ale formelor tradiționale de agricultură din Sălaj la nivelul anului 1820, Șișeștean (1999) constată următoarele
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
ea este locuită în majoritate de etnici ucraineni, cunoscuți și sub numele de haholi, iar printre numele de familie se regăsesc; Ikimov, Naum, Hamcerenko, Alexe, Irimia, Petrov; Kacenku, ș.a. transfugi din Imperiul Rus, din secolul al XVIII-lea, în imperiul vecin inamic, otoman. Conform datelor istorice prezentate de I.Ionescu de la Brad de la 1850, refugiații ucraineni în localitate sau în cea vecină ,GIAFERKIOI RUS" ar fi ajuns după declanșarea Războiului Crimeii (1853-1856). Mânăstirea era anterioară întemeierii satului. Adăugăm ceva cunoscut, anume
Hamcearca, Tulcea () [Corola-website/Science/301842_a_303171]
-
grindul Letea. La recensământul din 2002 avea o populație de 404 locuitori. Satul Letea se află la nord-nord-vest de orașul Sulina, nu departe de Rezervația Pădurea Letea. Satul este legat de orașul Sulina printr-un drum rutier pietruit rudimentar. Sate vecine: Periprava, Sfiștofca, Cardon, C.A. Rosetti. Satul a fost format în mare parte din refugiați politici neoficial din Imperiul Rus, în timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, de frica oștirilor sale represive. Locuitorii satului sunt urmași ai acestor refugiați. Colonizarea zonei cu
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]
-
este ucraineană amestecată cu multe cuvinte de diferite origini (română, turcă, greacă, rusă). Locuitorii din Letea se declară de origine ruso-ucraineană, diferită de a rușilor lipoveni. Locuitorii satului Letea se simt ofensați în cazul asocierii lor cu lipovenii din satele vecine Periprava, Sfiștofca, Mila 23 sau cu moldovenii din satul vecin C.A. Rosetti. După inundațiile din 1970, zona grindului Letea a fost îndiguită masiv, însă au fost demolate zeci de mori de vânt particulare ale morarilor din zonă. În anii
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]
-
turcă, greacă, rusă). Locuitorii din Letea se declară de origine ruso-ucraineană, diferită de a rușilor lipoveni. Locuitorii satului Letea se simt ofensați în cazul asocierii lor cu lipovenii din satele vecine Periprava, Sfiștofca, Mila 23 sau cu moldovenii din satul vecin C.A. Rosetti. După inundațiile din 1970, zona grindului Letea a fost îndiguită masiv, însă au fost demolate zeci de mori de vânt particulare ale morarilor din zonă. În anii de după 1990, mulți tineri au părăsit localitatea, aceasta devenind un
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]