105,057 matches
-
lettre”, articolul "Divanul lui Caragea". Criticul consideră că romanul e o reconstrucție biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de verva detaliilor și a preciziei, și proiectată în convenția unui dialog introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al poetului cu propria conștiință (sau, cum zice autorul, cu propriul ”gînd” ca daimon). Referindu-se la subiectul cărții și la modul în care a fost scrisă, criticul mai spune că este vorba de o confesiune de
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
o soră geamănă de rang nobil și - conform credinței poporului ei - una dintre ele trebuie să moară pentru a împiedica producerea unei catastrofe. La finalul uceniciei, Nolan decide că nu vrea să fie ca orice alt Justițiar - un om fără suflet care inspiră teamă - ci dorește ca oamenii simpli să-l perceapă ca pe unul menit să-i ajute. Al doilea fir narativ îl urmărește pe Nolan devenit deja Justițiar. El urmărește banda unui răufăcător pe nume Morai. După ce îi ucide
Talion: Revenantul () [Corola-website/Science/334124_a_335453]
-
în regiune. "Fantasy Book Review" consideră că "" este „o carte superbă, care, dacă aparținea unei serii, putea fi imensă, dar care e foarte bune și de sine stătătoare” și o caracterizează ca fiind „un fantasy simplu, vesel, care-ți luminează sufletul, dar realist în susținerea conceptelor morale și etice”. "SFFWorld" recomandă cartea, printre calitățile enumerate figurând „personajele credibile și plăcute, intriga și acțiunea, tensiunea și conflictul dintre personaje”. În aceeași notă se înscrie și "Night Watch Reviews", care apreciază că romanul
Talion: Revenantul () [Corola-website/Science/334124_a_335453]
-
înspre superstiții. Ruda sa, prin contrast, este calmă, liniștită și perceptivă, necrezând în astfel de eresuri. Povestirea este foarte interesantă pentru că descrie, în special, emoția cauzată de frică. Narațiunea continuă cu scopul de a crea o stare de tensiune în sufletul cititorului: el știe că personajul are un caracter foarte emoțional, dar nu știe dacă ceea ce spune că a văzut este o halucinație, un coșmar sau un lucru fantastic imaginat ca real.
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
citesc un asemenea studiu exhaustiv legat de această temă, o exegeză născută din iubire, făcută cu dăruire și interes, scrisă într-o limbă românească frumoasă, armonioasă, deloc impovărată de neologisme și regionalisme. Nu putea să sondeze adâncurile acestei problematici, ale sufletului românesc confruntat cu atâtea necunoscute întâlnite de la naștere până la moarte, decât un om pasionat, care s-a născut, a crescut, s-a format în acest univers spiritual, lumea satului cu eresurile sale, un specialist bine informat, un profesionist care a
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
botez numele de Vasile. Încă de copil a avut înclinații spre activitatea misionar-duhovnicească. Iubea foarte mult biserica, era aprins în credință, se instruia citind operele Sfinților Părinți, fiind animat de dorința de a ști cât mai multe învățături pentru mântuirea sufletului. În timpul războiului este luat militar la Brașov, la cavalerie, fiind impresionat de disciplina din armată. Duminica, când ostașii mergeau la biserică împreună cu ofițerii, cânta la strană și, cu învoirea preotului, predica în prezența ofițerilor și ostașilor. Pleacă pe front în
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
post de cântăreț la mai multe biserici. În anul 1973 se stabilește la biserica Sf. Nicolae-Sârbi din București, unde timp de 10 ani a desfășurat o neobosită activitate duhovnicească, vestind cu timp și fără timp cuvântul lui Dumnezeu, alinând, mângâind suflete zbuciumate, mustrând cu blândețe, îndreptând sufletele spre Hristos. Impresiona prin vocea sa îngerească care era predestinată rugăciunilor și psalmodierii, intona la strană cântările bisericești ca nimeni altul și, mai ales, trezea conștiințele prin puterea adevărurilor conținute în predicile pe care
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
biserici. În anul 1973 se stabilește la biserica Sf. Nicolae-Sârbi din București, unde timp de 10 ani a desfășurat o neobosită activitate duhovnicească, vestind cu timp și fără timp cuvântul lui Dumnezeu, alinând, mângâind suflete zbuciumate, mustrând cu blândețe, îndreptând sufletele spre Hristos. Impresiona prin vocea sa îngerească care era predestinată rugăciunilor și psalmodierii, intona la strană cântările bisericești ca nimeni altul și, mai ales, trezea conștiințele prin puterea adevărurilor conținute în predicile pe care le rostea din fața sfântului Altar. Cu
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
oameni însănătoșiți sufletește. Sfinția sa împărțea în dar, cu generozitate cruciulițe, icoane, cărți religioase cu învățături sfinte, vieți de sfinți, rugăciuni, cărți care în vremea aceea erau mărgăritare de mult preț și cu anevoie de găsit, casete cu predici ziditoare de suflet, predici care erau înregistrate de credincioși în timpul slujbelor. Multe din aceste lucruri erau greu de procurat și cu mari sacrificii. Era înzestrat și cu darul picturii. Multe din icoanele pictate de sfinția sa împodobesc și astăzi casele creștinilor sau diferite biserici
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
cu mari sacrificii. Era înzestrat și cu darul picturii. Multe din icoanele pictate de sfinția sa împodobesc și astăzi casele creștinilor sau diferite biserici unde au fost donate. Despre sine, îi plăcea mai mult să afirme că este un pictor de suflete. Actele caritabile făcute împreună cu credincioșii, în funcție de împrejurările de atunci și de posibilități, vizau spitalele, azilurile de bătrâni, orfelinatele, familiile cu situații materiale precare, copii nebotezați de la casele de copii, care erau botezați, persoane decedate care nu aveau pe nimeni să
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
de mulți preoți, atât din București cât și din provincie și ține predici în multe biserici, predici apreciate cu superlative și care aveau menirea de a lumina mintea, a întări voința și a sensibiliza sentimentele pentru primirea lui Hristos în suflet. S-au continuat și în această perioadă acțiunile practice în slujba Bisericii, și cele caritabile și s-a răspuns solicitărilor venite din partea preoților. Ucenici cu zel misionar au desfășurat cu succes acțiuni misionare cu ajutorul unor filme religioase pe diapozitive, însoțite
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
venite din partea preoților. Ucenici cu zel misionar au desfășurat cu succes acțiuni misionare cu ajutorul unor filme religioase pe diapozitive, însoțite de comentarii care înfiorau și făceau să vibreze adâncurile ființei. Împreună cu ucenicii apropiați a scos revista Pâine și apă pentru suflet, foarte căutată și apreciată de credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, adresată tuturor celor care vor să cunoască și să trăiască credința ortodoxă. În tot ce a întreprins a demonstrat o mare cunoaștere a sufletului omenesc pe care l-a dominat cu
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
a scos revista Pâine și apă pentru suflet, foarte căutată și apreciată de credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, adresată tuturor celor care vor să cunoască și să trăiască credința ortodoxă. În tot ce a întreprins a demonstrat o mare cunoaștere a sufletului omenesc pe care l-a dominat cu iubire adâncă. Activitatea părintelui Visarion în cadrul Bisericii lui Hristos, zelul său misionar, asemenea unui adevărat apostol, stăruința sa pentru luminarea sufletelor și renașterea spirituală a credincioșilor, au avut un răsunet puternic în rândul
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
ortodoxă. În tot ce a întreprins a demonstrat o mare cunoaștere a sufletului omenesc pe care l-a dominat cu iubire adâncă. Activitatea părintelui Visarion în cadrul Bisericii lui Hristos, zelul său misionar, asemenea unui adevărat apostol, stăruința sa pentru luminarea sufletelor și renașterea spirituală a credincioșilor, au avut un răsunet puternic în rândul credincioșilor Bisericii ortodoxe. Prof. diac. dr. Petre David îi contestă treapta de ierodiacon, numindu-l purtător de rasă (rasofor). A fost criticat că a încurajat așa-numitele căsătorii
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
adusă științei, el face aluzie la personaje din mitologiile greacă și romană, cum ar fi driadele, nimfele naiade și Diana, zeița romană a vânătorii, descriind exilul lor forțat ca o dovadă că omenirea este prea doritoare să se debaraseze de sufletul ei creativ. Pentru a consolida valoarea trecutului față de valoarea viitorului nechibzuit, Poe folosește o formă tradițională de sonet englezesc pentru a-și prezenta gândurile. Un sonet este format din paisprezece versuri, care, în forma shakespeariană pot fi împărțite în trei
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
considera o cantilenă funebră ce evoca „marșul hipnotic sub pătrarul lunei, către neașteptatul mormânt al Ulalumei”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Acțiunea poemului are loc într-o noapte de „singuratic octombrie”, cu un cer gri și cu frunze ce se ofilesc. În regiunea Weir, lângă lacul Auber, naratorul trece cu o inimă „vulcanică”. El are
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Acțiunea poemului are loc într-o noapte de „singuratic octombrie”, cu un cer gri și cu frunze ce se ofilesc. În regiunea Weir, lângă lacul Auber, naratorul trece cu o inimă „vulcanică”. El are o discuție „serioasă și sobră” cu sufletul său, fără a-și da seama că este octombrie sau încotro se îndreaptă. Naratorul privește cerul pe când noaptea dispărea, remarcând o stea strălucitoare și o întreabă dacă știe că lacrimile de pe obrajii lui nu s-au uscat încă. Sufletul său
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
cu sufletul său, fără a-și da seama că este octombrie sau încotro se îndreaptă. Naratorul privește cerul pe când noaptea dispărea, remarcând o stea strălucitoare și o întreabă dacă știe că lacrimile de pe obrajii lui nu s-au uscat încă. Sufletul său, cu toate acestea, nu are încredere în stea și în locul unde îl duce ea. În timp ce naratorul își liniștește sufletul, el își dă seama că a mers inconștient la mormântul „Ulalumei pierdute” chiar în acea noapte în care o îngropase
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
dispărea, remarcând o stea strălucitoare și o întreabă dacă știe că lacrimile de pe obrajii lui nu s-au uscat încă. Sufletul său, cu toate acestea, nu are încredere în stea și în locul unde îl duce ea. În timp ce naratorul își liniștește sufletul, el își dă seama că a mers inconștient la mormântul „Ulalumei pierdute” chiar în acea noapte în care o îngropase acolo cu un an înainte. Spre deosebire de poemul „Annabel Lee”, acest poem prezintă un narator care nu este conștient de întoarcerea
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
numele din cuprinsul poemului trebuie să fi fost folosite numai datorită sunetelor lor poetice. Titlul însuși sugerează jalea (din latinescul "ululare"). Numele ar putea fi, de asemenea, o aluzie la latinescul "lumen", o lumină ce simbolizează întristarea. Naratorul își personifică sufletul ca grecescul Psyche, reprezentând partea irațională, dar atentă a subconștientului său. Psyche este primul care simte că ei merg pe jos și primul care își dă seama că au ajuns la mormântul Ulalumei. Steaua strălucitoare pe care o văd este
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
a fi cea mai frumoasă femeie ce a trăit vreodată - potrivit zeiței Venus în mitul cunoscut ca Judecata lui Paris. El face, de asemenea, o referire la Psyche, o prințesă frumoasă care a devenit iubita lui Cupidon. Psyche a reprezentat sufletul la vechii greci, iar Poe o compară pe Helen cu sufletul „regiunilor care sunt Țara Sfântă”, adică sufletul Greciei de unde s-au răspândit atât de multe dintre idealurile noastre de frumusețe, democrație și cunoaștere. În greaca veche, numele Helen semnifică
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
zeiței Venus în mitul cunoscut ca Judecata lui Paris. El face, de asemenea, o referire la Psyche, o prințesă frumoasă care a devenit iubita lui Cupidon. Psyche a reprezentat sufletul la vechii greci, iar Poe o compară pe Helen cu sufletul „regiunilor care sunt Țara Sfântă”, adică sufletul Greciei de unde s-au răspândit atât de multe dintre idealurile noastre de frumusețe, democrație și cunoaștere. În greaca veche, numele Helen semnifică literalmente „lumina soarelui; strălucitoare ca zorii”. „Lampa de agată” se poate
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
lui Paris. El face, de asemenea, o referire la Psyche, o prințesă frumoasă care a devenit iubita lui Cupidon. Psyche a reprezentat sufletul la vechii greci, iar Poe o compară pe Helen cu sufletul „regiunilor care sunt Țara Sfântă”, adică sufletul Greciei de unde s-au răspândit atât de multe dintre idealurile noastre de frumusețe, democrație și cunoaștere. În greaca veche, numele Helen semnifică literalmente „lumina soarelui; strălucitoare ca zorii”. „Lampa de agată” se poate referi la momentul în care Psyche a
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
cu atâta intensitate încât îngerii au devenit invidioși. Acesta este motivul pentru care naratorul crede că serafimii au cauzat moartea ei. Chiar și așa, dragostea lor este suficient de puternică ca să treacă dincolo de mormânt și naratorul crede că cele două suflete sunt încă nedespărțite. În fiecare noapte, el o visează pe Annabel Lee și vede strălucirea ochilor ei în stele. În fiecare noapte, el se culcă alături de ea în mormântul ei de lângă mare. Ca multe alte poeme ale lui Poe, precum
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
excesive de pierdere. Spre deosebire de „Corbul”, în care naratorul crede că el nu se va mai întâlni „niciodată” cu iubirea sa, în „Annabel Lee” se spune că cei doi vor fi din nou împreună, deoarece nici măcar demonii „nu le pot despărți” sufletele. „Annabel Lee” este format din șase strofe, trei cu șase versuri, una cu șapte și două cu opt, cu o rimă ușor diferită în fiecare dintre ele. Deși nu este punct de vedere tehnic o baladă, Poe a menționat-o
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]