106,336 matches
-
Seidler, și lecții de muzică de la compozitorul curții, Johann Nepomuk Hummel. Maria a crescut la curtea de la Weimar, care era considerată una din cele mai liberale din Germania. Saxa-Weimar-Eisenach a adoptat o constituție în 1816. Curtea era foarte receptivă la literatură și alte forme de artă, grație influenței Ducesei Anna Amalia, care a murit în 1807. Goethe a condus teatrul de la curtea din Weimar până în 1817 și ulterior a rămas un oaspete binevenit la curtea ducală. Bunicul Mariei, Ducele Karl August
Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (1808–1877) () [Corola-website/Science/322011_a_323340]
-
motivat-o să-și publice manuscriptele, el i-a găsit psedonimul de "". Ea devine cunoscută după publicarea celui de al patrulea roman "Stella Termogen sau Die Versuchungen der Jahre". Utta Danella a scris în afară de romane, narațiuni, cărți de specialitate și literatură pentru tineret. </div>
Utta Danella () [Corola-website/Science/322004_a_323333]
-
originală, apoi criticată, autorul înfierat ca revizionist burghezo-cosmopolit, în final retrasă din circulație și din toate bibliotecile din țară ca eretică. În 1959, a fost dat afară din Institutul de Cercetări Economice și pus sub interdicție de a publica în literatura economică. Atunci a început un proces autodidact de recalificare. Avea 37 de ani, și era conștient de riscul de a eșua. Peste nu mai mult de un an, în 1960, a început să publice rezultate în domeniul teoriei optimizării (cercetare
Egon Balas () [Corola-website/Science/321339_a_322668]
-
() este un roman scris de Jules Verne în 1863. Editura Hetzel a refuzat publicarea, romanul a apărut abia în 1994, la Hachette. Michel Dufrénoy, licențiat în literatura clasică, descoperă că acest gen a fost uitat în lumea viitorului, în care doar afacerile și tehnologia sunt prețuite. Michel, al cărui tată a fost muzician, este un poet născut prea târziu care locuiește în casa unchiului său, Stanislas Boutardin
Parisul în secolul XX () [Corola-website/Science/321344_a_322673]
-
1996, subliniind că nu a citit în acel an multe romane care să fie mai bune ca opera lui Verne. Premiul Hugo se acordă anual celor mai bune creații SF publicate în anul precedent. Opera este importantă și pentru erudiții literaturii verniene, unii dintre aceștia afirmând că niciuna dintre operele sale nu s-a apropiat așa de mult de profețirea viitorului întregii civilizații. La doi ani de la publicare, romanul a fost adaptat pentru scenă în Olanda.
Parisul în secolul XX () [Corola-website/Science/321344_a_322673]
-
Histria. Cultul lui Jupiter Dolcihenus a fost foarte răspândit în timpul lui Septimius Severus și al dinastiei sale. Au fost descoeprite monumente dedicate acestui zeu în Germania Superioară( de către Cohorta ÎI Raetorum, Cohorta I Aquitanorum),Moesia Superioară. În Moesia Superior, în literatura științifică, Jupiter Dolichenus este atestat la sfârșitul secolului ÎI d.H. și începutul secolului III d.H. Cu toate acestea, prezența acestui cult în Bulgaria, este anterioară domniei lui Septimius Severus. Cohorta I Thracum Syriaca, a fost mutată în secolul I d.H.
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
and Fantasy Hall of Fame l-a inclus printre cei patru inițatori ai ei. Operele lui van Vogt au fost traduse în franceză de suprarealistul Boris Vian ("Lumea non-A" ca "Le Monde des Å" în 1958), fiind “văzute ca literatură importantă a școlii suprarealiste”. Van Vogt a comentat în felul următor moartea lui Theodore Sturgeon:
A. E. van Vogt () [Corola-website/Science/321363_a_322692]
-
literară”, nr.4(110), aprilie 2000. Doina Cernica, pagină realizată la aniversarea a 85 de ani de la nașterea lui Pan Solcan, în ziarul „Crai nou”, 23 mai 2009, p. 5. Mariana Ionescu, articolul despre Pan Solcan în "Dicționarul general al literaturii române", vol.6, București, Editura Univers Enciclopedic, 2007, pp. 288-289. Aurel Sasu, biografia lui Pan Solcan, în "Dicționarul biografic al literaturii romane M-Z" (vol.2), Pitești, Editura Paralela 45, 2006, "sub voce".
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
în ziarul „Crai nou”, 23 mai 2009, p. 5. Mariana Ionescu, articolul despre Pan Solcan în "Dicționarul general al literaturii române", vol.6, București, Editura Univers Enciclopedic, 2007, pp. 288-289. Aurel Sasu, biografia lui Pan Solcan, în "Dicționarul biografic al literaturii romane M-Z" (vol.2), Pitești, Editura Paralela 45, 2006, "sub voce".
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
de laborator cât și în instrumentația industrială mai veche. Voltmetrele electronice au sensibilitate mult mai mare decât voltmetrele electromecanice datorită rezistenței lor electrice de intrare mult mai mari, dar sunt mai complicate și (uneori) mai vulnerabile la perturbații electromagnetice. În literatura tehnică de prezentare (prospecte) caracteristicile voltmetrelor sunt clasificate în: a) Rejecția semnalelor parazite. Tensiunile parazite de mod comun (Vcm) se combat (rejectează) în voltmetre prin mijloace de întrerupere a buclei de masă, sau prin utilizarea de intrări diferențiale. Tensiunile parazite
Voltmetru () [Corola-website/Science/321402_a_322731]
-
mare. Din rândul acestora se examinează aici sensibilitatea, rezoluția, precizia și banda de frecvențe. a) Sensibilitatea. În ultimii ani, conținutul acestei noțiuni a fost trecut de la sensul inițial:S=d/dX la cel de treaptă de sensibilitate (gamă), pentru ca în literatura de prospect actuală să capete sensul de cea mai mică valoare măsurabilă pe treapta (gama) cea mai sensibilă. b) Rezoluția. Reprezintă cea mai mică fracțiune de măsurat care poate fi afișată pe scara gradată la un aparat de măsură, AM
Voltmetru () [Corola-website/Science/321402_a_322731]
-
Tawfīq el-Hakīm sau Tawfik al-Hakim, în , (n. 9 octombrie 1898 - d. 26 iulie 1987) a fost un scriitor egiptean. Opera sa are ca inspirație istoria, filozofia și viața socială și deține o pondere însemnată în literatura egipteană modernă. (1898-1987)a fost unul dintre cei mai proeminenti scriitori egipteni ai [secolului al-XX-lea]. Dramaturg, eseist, romancier și scriitor de povestiri , s-a născut la Alexandria și a studiat atât în orașul său natal cât și la Cairo. La
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
egipteni ai [secolului al-XX-lea]. Dramaturg, eseist, romancier și scriitor de povestiri , s-a născut la Alexandria și a studiat atât în orașul său natal cât și la Cairo. La Cairo și-a descoperit pasiunea pentru teatru și a studiat intens literatura franceză. Pleacă la Paris în anul 1925 unde studiază dreptul. Întors din Franța la Cairo lucrează în cadrul Ministerului de Justiție, dar și în cadrul Ministerului Educației. Câțiva ani mai târziu însă va demisiona pentru a se dedica întru totul artei scrisului
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
a sa "Ughniyyatu l-Mawt" "(Cântecul morții)" abordează tematica mediului rural egiptean axându-se pe practica răzbunării sângelui (vendetta), concept ce încă era parte din viața oamenilor din zonele respective. Tawfiq al-Hakim a trasat prin intermediul lucrărilor sale o legătură puternică între literatura arabă și cea occidentală. Experiența sa în Occident este reflectată în lucrările sale prin abordarea unei tematici centrate în jurul relațiilor culturale între lumea arabă și Occident, contrastul dintre modelele sociale și de gândire aferente celor două spații culturale. Spre exemplu
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
al tânărului artist egiptean. Romanul conține și tematici politice fiind abordată de asemenea problematica naționalismului egiptean. Poate fi de asemenea considerat un roman de idei , una dintre abrordările sale fiind problematica modernizării islamului . Scrierile sale au fost influențate și de literatura franceză în special de genul cunoscut sub numele de teatrul absurdului. Ca dramaturg s-a remarcat prin lucrări ce abordează o tematică vastă precum confruntarea dintre Orient și Occident, divergența dintre știință și religie sau cea dintre știință și artă
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
dintre rațiune și sentiment. Este apreciat pentru abordarea temelor sociale, susținerea spiritului de conștiință națională dar și pentru spiritul critic la adresa injustiției și a corupției. . Unele dintre lucrările sale conțin și un profund mesaj social, tematică abordată din ce în ce mai mult în literatura arabă modernă. Influențat de literatura Occidentală în urma celor 3 ani petrecuți la studii în Franța, Al-Hakim abordează genul dramaturgiei și îl aduce la un alt nivel în cadrul literaturii arabe. În ceea ce privește sursele sale de inspirație acestea sunt multiple:dramaturgia greacă, folclorul
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
apreciat pentru abordarea temelor sociale, susținerea spiritului de conștiință națională dar și pentru spiritul critic la adresa injustiției și a corupției. . Unele dintre lucrările sale conțin și un profund mesaj social, tematică abordată din ce în ce mai mult în literatura arabă modernă. Influențat de literatura Occidentală în urma celor 3 ani petrecuți la studii în Franța, Al-Hakim abordează genul dramaturgiei și îl aduce la un alt nivel în cadrul literaturii arabe. În ceea ce privește sursele sale de inspirație acestea sunt multiple:dramaturgia greacă, folclorul arab și islamic, dramaturgia franceză
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
sale conțin și un profund mesaj social, tematică abordată din ce în ce mai mult în literatura arabă modernă. Influențat de literatura Occidentală în urma celor 3 ani petrecuți la studii în Franța, Al-Hakim abordează genul dramaturgiei și îl aduce la un alt nivel în cadrul literaturii arabe. În ceea ce privește sursele sale de inspirație acestea sunt multiple:dramaturgia greacă, folclorul arab și islamic, dramaturgia franceză. Tawfiq Al-Hakim este mai ales cunoscut prin rolul său semnificativ în dezvoltarea dramaturgiei în literatura arabă. Mai mult decât atât este considerat chiar
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
și îl aduce la un alt nivel în cadrul literaturii arabe. În ceea ce privește sursele sale de inspirație acestea sunt multiple:dramaturgia greacă, folclorul arab și islamic, dramaturgia franceză. Tawfiq Al-Hakim este mai ales cunoscut prin rolul său semnificativ în dezvoltarea dramaturgiei în literatura arabă. Mai mult decât atât este considerat chiar fondatorul dramaturgiei egiptene contemporane. În spațiul arab, teatrul nu fusese privit înainte ca un gen literar ci doar ca un mijloc de amuzament, de recreere. Pentru o perioadă mare de timp piesele
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
lui Rocannon", împreună cu "Planeta exilului" și "Orașul iluziilor", prezintă lupta unui scriitor aflat la început de drum de a stabili un cadru plauzibil, memorabil și inovator pentru textele sale. Temele folosite în "Lumea lui Rocannon" se apropie de cele din literatura fantasy, cu Argilienii care amintesc de pitici și Fiia de elfi, mai ales în modul de a vorbi. În plus, romanul este considerat un fantasy mascat în care creaturile legendare sunt asociate ușor de către cititor unor ființe dintr-o lume
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
transformare continuă o dată cu mișcările de reformă socială și culturală în care două mari curente, cele ale integrării și segregării, s-au constituit ca doi poli ai dezbaterii despre rasă și etnicitate. În cartea sa "Omul recent", Horia-Roman Patapievici consideră că literatura 'negritudinii' (faptul de a fi negru, văzut ca o problemă de ideologie) este un "narodnicism rasial", concluzionând că "trebuiau și americanii să treacă prin gafele care au sucit mințile europenilor acum, deja, două secole".
Negritudine () [Corola-website/Science/321448_a_322777]
-
de creație fiind adeseori femei instruite, culte, atrase de artă, însă neînțelese, neprețuite la adevărata lor valoare de către o societate dominată încă de valorile universului masculin. Activitate jurnalistică: Romane: Teatru: Povestiri: Traduceri-Shakespeare: Volum de memorii: Volum de călătorie: Istorie a literaturii engleze:
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]
-
Laurence van Cott Niven (n. 30 aprilie 1938 în Los Angeles, California) este un scriitor american de literatură științifico-fantastică. Opera sa cea mai cunoscută este "Lumea Inelară" (1970), care a primit premiile Hugo, Locus, Ditmar și Nebula. Opera sa aparține în primul rând genului "hard science fiction", folosind concepte științifice și de fizică teoretică, cărora li se alătură
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
cea mai cunoscută este "Lumea Inelară" (1970), care a primit premiile Hugo, Locus, Ditmar și Nebula. Opera sa aparține în primul rând genului "hard science fiction", folosind concepte științifice și de fizică teoretică, cărora li se alătură deseori elemente specifice literaturii polițiste și de aventuri. Seria "The Magic Goes Away" aparține unui fantasy rațional, care tratează magia ca resursă ne-regenerabilă. Niven scrie, de asemenea, povestiri umoristice, unele adunate în colecția "The Flight of the Horse". Niven este nepotul magnatului petrolului
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
iar în 1880 a făcut un turneu în Canada și Statele Unite împreună cu sora sa, Prințesa Louise al cărei soț era guvernator general al Canadei. Incapabil de o carieră militară din cauza bolii sale, Leopold a devenit patron al artelor și al literaturii și a servit ca secetar neoficial al mamei sale. Prințul Leopold a fost numit Duce de Albany, Conte de Clarence și Baron Arklow la 24 mai 1881. Prințul Leopold axfisiat de dorința mamei sale, regina Victoria, de a-l ține
Leopold, Duce de Albany () [Corola-website/Science/316332_a_317661]