106,336 matches
-
ianuarie 1972 - București) aparține tinerei generații de indologi și traducători din sanskrită, formate în noua paradigmă socială - “post revoluționară”. Și-a început studiile de indianistică în 1990 cu dr. Amita Bhose la Universitatea București, alături de care a studiat sanskrită, bengali, literatură și filosofie indiană. A urmat apoi un stadiu de doi ani (1996-1998) în India, aprofundând, alături de profesorii dr. Satcitananda Dhar, dr. Debabrata Sensharma și dr. Bhavani Ganguli, pe text (sanskrit) atât tradiția advaitin-vedăntină a marelui vizionar Śaňkarăcărya cât și cea
Vlad Șovărel () [Corola-website/Science/328918_a_330247]
-
a lucrat mai mulți ani (1959-1969) în domeniul turismului, stabilindu-se la Sinaia, pe care o considera „locul renașterii sale”. El s-a dedicat apoi scrisului, începând să publice cărți și să scrie scenarii de film. a început să scrie literatură încă din ultimii ani de liceu. Debutul său a avut loc în anul 1945, când a publicat schița umoristică «Diferendul» în revista «Humorul». Începând din 1956 a fost membru al cenaclului literar „H.G. Lecca” și membru fondator al Asociației Culturale
Nicolae Paul Mihail () [Corola-website/Science/328932_a_330261]
-
asistate de calculator, laboratoarele de informatică fiind deschise tuturor catedrelor. Biblioteca școlii este una dintre cele mai mari biblioteci care funcționează în cadrul liceelor sau colegiilor naționale. Fondul de cărți este reprezentat de peste 40.000 de volume care acoperă variate domenii (literatură universală și română, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie, științe sociale, istoria religiilor, limbi străine etc) și sunt de un real ajutor elevilor în procesul de informare și de întregire a cunoștințelor. Volumele provin din donații ale comitetului de părinți, ministerului
Colegiul Național „Moise Nicoară” () [Corola-website/Science/328953_a_330282]
-
1812, în Basarabia locuia o comunitate evreiască constantă ca număr, care număra în jurul a 20.000 de oameni. Erau 16 școli evreiești în număr de 2.100 de elevi și 70 de sinagogi. Regiunea a devenit un oarecare centru al literaturii ebraice și idiș. Către anul 1836, populația evreiască a crescut până la 94.045 de oameni, iar în anul 1897, comunitatea număra deja 228.620 de evrei (11.8% din populația guberniei). Către sfârșitul secolului XIX, evreii constituiau circa jumătate din
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
din califat. Unii sunt neînduplecați apărători ai sunnismului (Al-Mutawakkil, 847-861), autoritari în defavoarea influenței dinastiilor locale (al-Mu'tamid, 870-892). Un descendent al lui Al-Mutawakkil, Ibn al-Mu'tazz, "califul de o zi", este unul din cei mai mari poeți și critici ai literaturii arabe. Vizirul constituia un "alter ego" al califului. Acesta numea sau îndepărta din funcție guvernatori și judecători, cu asentimentul califului, transmițîndu-și autoritatea pe principiu ereditar. Vizirul confisca bunurile unui guvernator căzut în dizgrație, ca și a acelor demnitari de rang
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
o retragere duhovnicească, organizată de Sandu Tudor la Mănăstirea Govora, care va dura aproape o lună. Între 1950-1956 este închis din nou, iar după eliberare, este primit la Mănăstirea Lainici. Aici starețul Calinic Cărăvan în însărcinează cu instruirea monahilor în literatură, gramatică, limbi străine și istorie. În 1958, este din nou arestat și condamnat la 20 (douăzeci) ani muncă silnică și 10 (zece) ani degradare civică. Este eliberat în 1964 la amnistierea deținuților politici. A petrecut peste 12 ani în temnițele
Adrian Făgețeanu () [Corola-website/Science/329031_a_330360]
-
cam la mijlocul uriașei adâncituri ce separă grupa de nord a Carpaților Orientali de cea centrală, adâncitura urmărită de un drum transversal mult bătătorit ce leagă Podișul Someșan al Transilvaniei de cel al Sucevei și Fălticenilor din Moldova de Nord. În literatura geografică românească depresiunea este numită și Țara Dornelor, înțelegând prin această vatra depresiunii și râma muntoasă înconjurătoare, până acolo unde se întinde domeniul economic. Depresiunea își definește profilul prin anumite particularități generate de condițiile fizice în primul rînd, fiind delimitata
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
History" (2010). Romanele au fost introduse formal într-o trilogie și au loc în același univers contemporan — „mai mult sau mai puțin acela în care trăim acum” — și, pentru prima dată, a plasat opera lui Gibson pe lista succeselor de literatură mainstream. În afară de faptul că se desfășoară în același univers, romanele conțin aceleași personaje, printre care Hubertus Bigend și Pamela Mainwaring, angajați ai unei enigmatice companii de marketing, Blue Ant.
Trilogia Bigend () [Corola-website/Science/325366_a_326695]
-
Haifa(în ebraică). Volumul reprezintă rezultatul unor serii de întâlniri avute între anii 2001-2002, ale unor cercetători ai Holocaustului din Israel, Germania , alte țări ale Europei și Statele Unite. Atelierele de studii prin intermediul cărora au avut loc discuțiile au utilizat istoriografia, literatura și cinematografia, în studierea principalelor narațiuni ale victimelor, ale perpetratorilor de crime și a martorilor, în situații diverse din timpul Holocaustului. Unele articole din carte au fost introduse ulterior în Anuarul Institutului Leo Baeck, 2004. Rezultatele Conferinței pe tema „Vecini
Institutul Bucerius () [Corola-website/Science/325391_a_326720]
-
român. , fiul Generalului Mihai Varia, erou al celui de al doilea Război Mondial, și al Ofeliei Varia, născută Verusi, și-a început parcursul școlar la "École Française" din București, urmând apoi cursurile Colegiului Național I.L. Caragiale. A studiat limba și literatura română la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și la Universitatea din București, unde a obținut Licența în 1964. Sub patronajul lui Jean Cassou, fondatorul Muzeului Național de Artă Modernă din Paris și laureat al "Premiului Cervante"s pentru literatură
Radu Varia () [Corola-website/Science/325466_a_326795]
-
literatura română la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și la Universitatea din București, unde a obținut Licența în 1964. Sub patronajul lui Jean Cassou, fondatorul Muzeului Național de Artă Modernă din Paris și laureat al "Premiului Cervante"s pentru literatură, Radu Varia își susține ulterior teza de Doctorat în Istoria Artei și Civilizației la Universitatea din Paris / École des Hautes Études. Încă din adolescență, Radu Varia s-a bucurat de îndrumarea profesorului Tudor Vianu, al cărui student avea să fie
Radu Varia () [Corola-website/Science/325466_a_326795]
-
din Republica Populară România, de asemenea, cunoscut sub numele de "Tsaytshrift"). "Jurnalul" a fost lansat în 1956 și a avut secțiuni în limba română, idiș și ebraică. Bercovici a editat secțiunea idiș din 1970 pina in 1972. Ca student la literatură, după război, la un liceu laic, în București, Bercovici a publicat prima sa poezie în limba idiș, în "IKUF-Bleter".
Israil Bercovici () [Corola-website/Science/325501_a_326830]
-
găsește o structură din lemn, plutitoare, numită “la machina”, de pe care autoritățile și juriul urmăresc întrecerea. Aici se găsește linia de sosire a regatei și tot aici are loc și premierea. Sala festivă este dedicată profesorului Mario Baratto (profesor de literatură italiană, antifascist, decedat în 1984) și se găsește la al doilea etaj nobil al palatului. Cele mai relevante caracteristici ale sălii sunt: În 1936 Carlo Scarpa a restaurat unele părți ale palatului, inclusiv sala festivă. În 1956 lui Scarpa i
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
viziteze vechiul prieten. Legrand îi atrage pe cei doi într-o aventură după descifrarea unui mesaj secret care-i conduce la o comoară îngropată. Povestirea este adesea comparată cu „poveștile de raționament” ale lui Poe ca o formă timpurie de literatură detectivistică. Poe a devenit conștient de interesul publicului față de scrierile misterioase în 1840 și le-a cerut cititorilor să-i provoace abilitățile sale de spărgător de coduri. El a profitat de popularitatea criptografiei în scrierea povestirii „”, iar succesul povestirii se
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Povestirea a fost tradusă apoi de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) și inclusă sub titlul „Cărăbușul de aur” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1896 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova, Biblioteca de popularizare Literatura, Știința, Arta, nr. 19. Alte traduceri au fost publicate în anul 1909 sub titlul „Cărăbușul de aur. Nuvelă extraordinară” (într-o broșură de 32 de pagini tipărită de Tip. Miulescu din București, în numărul 11 al Bibliotecii Lumen), în 1910
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
nr. 101-103). O altă traducere a fost publicată într-o broșură editată în cadrul Bibliotecii Lumea în anii 1930. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată de mai multe ori. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
stânga de dreapta. Poe a inclus probabil personajul după ce a fost inspirat de un personaj similar din romanul "Sheppard Lee" (1836) de Robert Montgomery Bird, pe care l-a recenzat. Folosirea personajelor de culoare neagră era un lucru obișnuit în literatura timpului, dar alegerea lui Poe de a pune un negru să vorbească a fost ceva neobișnuit. Criticii și cercetătorii literari, cu toate acestea, și-au pus întrebarea dacă accentul lui Jupiter era autentic sau cu rol comic, sugerând că el
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Templului Malatesta", un mausoleu care conține mormintele membrilor familiei sale. În cea de-a doua capelă a "Templului" se află mormântul celei de-a treia și ultimei soții, Isotta degli Atti; aici este reprezentată stema familiei Malatesta: "Trandafirul" (iubirea față de literatură și de arte), și "Elefantul" (ferocitatea). Judecata istoricilor este contrastată. Se recunoaște că Sigismondo se complăcea în „viol, adulter și incest”. Abuzurile sale sexuale s-au întins chiar și asupra copiilor săi, unii dintre ei fiind violați de Sigismondo. Marele
Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325913_a_327242]
-
br> Ce NU s-a auzit<br> Ce NU s-a mai vorbit<br> Tot ce-nseamnă Unirea vom iubi<br> Perseverență, competiție<br> Cinste, amiciție<br> Îndrăzneală, tradiție<br> Dezbatere, inovație<br> Sărbătoare, seriozitate<br> Știință, celebritate<br> Echilibru, literatură<br> Educație, învățătură. Cu ocazia venirii trupei Taxi pentru al doilea an la rând și zilelor colegiului, Dan Teodorescu, solistul trupei, a compus un cântec pentru elevii uniriști, care mai apoi a devenit imn datorită reacției pozitive a publicului și
Colegiul Național „Unirea” din Focșani () [Corola-website/Science/325950_a_327279]
-
lucru poate deveni un proces costisitor, și trebuie să fie făcut cât mai curând posibil, în procesul de proiectare înainte de a deveni prea concret. Meta-analiza: O tehnică suplimentară utilizată pentru a examina o mare cantitate de date deja existente sau literatura de specialitate în scopul de a obține tendințe sau a forma ipoteze în scopul de a ajuta deciziile cu privire la design. Ca parte a unui studiu de literatură, o meta-analiză poate fi efectuată în scopul de a discerne o tendință colectivă
Factorul uman () [Corola-website/Science/325929_a_327258]
-
suplimentară utilizată pentru a examina o mare cantitate de date deja existente sau literatura de specialitate în scopul de a obține tendințe sau a forma ipoteze în scopul de a ajuta deciziile cu privire la design. Ca parte a unui studiu de literatură, o meta-analiză poate fi efectuată în scopul de a discerne o tendință colectivă de variabile individuale. Tandem între subiecți: Doi subiecti sunt rugați să lucreze în același timp pe o serie de sarcini, în timp ce vocalizează observațiile lor analitice. Acest lucru
Factorul uman () [Corola-website/Science/325929_a_327258]
-
Centrul Național al Cinematografiei. Majoritatea criticilor au remarcat ecranizarea fidelă de către regizorul Iulian Mihu a romanului lui Marin Preda. În acest sens, Eva Sârbu scria următoarele: "„«Marele singuratic» este, fără îndoială, o adâncă plecăciune pe care cinematograful o face în fața literaturii. Ca film, el poate să placă, să displacă, să încânte sau să nedumerească, în nici un fel și în nici un chip nu poate trăi indiferența. Pentru că literatura în fața căreia se înclină poartă semnătura lui Marin Preda, dar și pentru că cel care
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
Marele singuratic» este, fără îndoială, o adâncă plecăciune pe care cinematograful o face în fața literaturii. Ca film, el poate să placă, să displacă, să încânte sau să nedumerească, în nici un fel și în nici un chip nu poate trăi indiferența. Pentru că literatura în fața căreia se înclină poartă semnătura lui Marin Preda, dar și pentru că cel care face această plecăciune este Iulian Mihu. Un regizor cu ale cărui filme poți fi sau nu de acord, le poți accepta sau respinge, în nici un caz
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
Căliman remarcă faptul că "Marele singuratic" este un film atipic pentru regizorul Iulian Mihu, "„un cineast cu personalitate agresivă”", care s-a dovedit aici a fi un „umil” supus al romancierului și scenaristului Marin Preda, filmul fiind "„o „plecăciune” în fața literaturii lui Marin Preda”". Alți critici au evidențiat însă simplismul și banalitatea ecranizării, considerând că valoarea filmului este mult scăzută de neînțelegerea spiritului cărții. Printre aceștia este și criticul Florian Potra care a făcut filmului o recenzie acidă: "„Vrând nevrând, regizorul
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
un climat de banalitate cu pretenții intelectualiste, pe o structură povestitoare de Love story, sesizabilă și în roman, dar simțitor fortificată în film. Produsul finit, filmul văzut în întregime dă până la urmă senzația unui hibrid, senzația unui amestec ambițios de literatură și film, în care motivele și procedeele uneia nu ajung să se contopească într-o lucrare nouă, artistic autonomă, cu motivele și procedeele celuilalt ci, dimpotrivă, acestea aproape că se resping reciproc. Așa stând lucrurile, filmul se autocalifică drept o
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]