12,426 matches
-
corespundeau unui adjectiv cu sensul "strălucitor, minunat"765. Euphrosyne exprimă etimologic bucuria (există adjectivele masculin euphrósynos, "vesel, voios, bucuros", și feminin euphrosyne, "voioșie, bucurie"), la origine un nume compus din eu- "bun" și phren- "minte, inteligență" (euphrosyne însemna la început "înțelepciune")766. Alternanța Euphrosyna/Frusinel traduce opoziția mitic/vs/profan; diminutivarea este aici expresia desacralizării și a căderii din mit. Deși folosește două sau trei nume, Eufrosina știe că "ăsta era numele meu adevărat"767, care o face să participe la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să moară instantaneu sau cincisprezece minute mai târziu prin asfixiere. În schimb, nu numai că supraviețuiește, dar se regenerează fizic, și, mai mult, dobândește capacități intelectuale neobișnuite pentru un om (reamintește de destinul excepțional al lui Făt-Frumos care pătrunde toată înțelepciunea lumii, "toate învățăturile"): poate anticipa evenimente și învăța limbi străine în vis sau doar deschizând o carte, are puterea de a concretiza, prin gând, un obiect. Dominic Matei devine un "mutant care anticipează existența omului postistoric"808, iar "activitatea lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
apuce pe drumul din dreapta, în timp ce păcătoșii sunt împinși pe drumul din stânga"877. Simbolurile se regăsesc de-a lungul nuvelei: alegerea izvorului de pe partea dreaptă, încăperea în care nu intră niciodată soarele etc. Orbirea parțială a protagonistului înseamnă câștigarea unei vederi, înțelepciuni interioare, simbolul puterii magice din privire (prin sacrificarea unui ochi, Odin a dobândit darul clarviziunii)878, "ochiu-nchis afară, înăuntru-i se deșteaptă". Pentru a fi în acord cu numele, natura personajului trebuie să se schimbe, să semene cu adevăratul ei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
caracteristica esoterică impunea folosirea unui limbaj secret, "ascuns" (parlar cruz), pentru ca, așa cum spunea un fedele, Francesco da Barberino, "la gente grossa" să nu poată accede la doctrina ei. Madonna Intelligenza din textele acestei oști secrete și spirituale simbolizează "intelectul transcendent, Înțelepciunea". În acest sens, un alt fedele d'amore, Jacques de Baisieux interpretează în poemul său C'est des fiez d'Amours (pe care-l regăsim și în proza în discuție) sensul cuvântului "amor", inițierea prin dragoste fiind de natură spirituală
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
natură spirituală: "A înseamnă în a lui parte Fără, și mor înseamnă moarte; De le împreuni ai: fără moarte"898. Adevărata dragoste tot una cu "nemurirea""899 i se revelează lui Dayan în chipurile inefabilei Madonna Intelligenza: poezia și matematica. "Înțelepciunea, dragostea și nemurirea", "Femeia Eternă și femeia pe care ai s-o iubești"900 iau forma imaginii lui Irinel Costache, iubita sa din copilărie. Divinizarea ființei iubite amintește de Dante pentru care Beatrice reprezenta "teologia, așadar misterul mântuirii"901. Așa cum
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cuceri libertatea interioară. Eliade folosește mitonime pe care le recreează: Una (Uni, zeița etruscă identică Junonei) în text, întruchipare a lui Orfeu, și Leana, reprezentare a eternului feminin al basmelor românești, Ileana Cosânzeana (În curte la Dionis, Elena se asociază Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia). Alteori, Eliade desacralizează mitonimul, prin adăugarea de sufixe; Gavrilescu, Manolache redau versiunea desacralizată a numelui prin căderea în derizoriu, pierderea în omenesc a saltimbancului văzut ca arhetip al artistului, așa cum "distracția" este arhetipul artei. Ca și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
susține întreaga devenire a lumii. Omul este prins și el în manifestarea acestui joc dual. Dar el are o poziție privilegiată în univers, căci e singurul care poate să se reîntoarcă la origine, la sursă, la Tao. Aceasta este calea înțelepciunii. Cunoașterea obținută prin îndepărtarea de Tao este una bazată pe dihotomii, una a contrariilor, a dualităților. Abia în momentul în care se depășește contradicția punctelor de vedere se ajunge la esențial, adică la cunoașterea adevărată. Dar, în Tao, în cunoașterea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
marile proiecte de viață de asemenea interese, atunci am minimaliza viața oamenilor, am reduce-o la nevoi primare. E drept, preocupările culinare pot duce la un rafinament al preparării hranei, însă piramida trebuințelor trebuie luată în seamă. Ne reamintim de înțelepciunea exprimată de binecunoscută butadă, și anume, "nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim". Ajungem în cele din urmă la recunoașterea intereselor de bază. Acestea sunt interese biologice necategorice. Interesele de bază sunt importante nu pentru că satisfacerea lor ar produce
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
suport al bunăstării sale. G. E. Moore, critic al erorii naturaliste a derivării lui "trebuie" din "este" acceptă că aprecierea frumuseții naturale este un bun78. • A urma natura în sens tutorial. Putem învăța de la natură, putem fi inspirați de natură, înțelepciunea naturii poate fi o sursă pentru om, în sensul că putem urma ritmurile naturii, putem lăsa natura să rezolve unele probleme. În concluzie, etica mediului dă un înțeles specific dihotomiei descriptiv/ normativ și duce la reformularea unor probleme vechi într-
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
domestic, poate fi întemeiată pornind de la filosofia stoică, de la luarea în considerare a situației acestor animale în relație cu societatea omenească 297. Desigur, stoicii nu spun nimic în mod explicit despre o asemenea atitudine față de animale, dar considerațiile lor despre înțelepciunea omenească și viața trăită armonios în acord cu propriile nevoi sufletești pot reprezenta o bază pentru extinderea sferei moralității. Oamenii au sentimente de afecțiune față de animale precum câini, pisici, cai, iar copiii, cu atât mai mult, tratează aceste animale ca
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
echilibrul ecosistemului este rezultatul unei intervenții umane care are și o dimensiune utilitaristă, în sensul folosirii eficiente a naturii. La nivelul politicilor de mediu putem identifica diverse combinații ale celor două. A conserva o resursă înseamnă a o folosi cu înțelepciune, adică fără a pune în pericol scopul de a-i asigura disponibilitatea și în viitor, pe când a prezerva înseamnă a proteja ecosistemul, adică a nu-l distruge prin utilizarea lui. Temeiurile por fi antropocentrice, dar și o versiune non-antropocentrică, bazată
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
tipurilor, neimaginabilul, întoarcerea cuvintelor ce rostesc chipul lumii la necuvântul rostirii luminoase, în Cuvântul Vieții și al schimbării la față. În "clipa când apare viața în cuvinte", "din/ trupul acest-al cuvintelor/ ce se schimbă la față/ din lucruri/ din înțelepciunea înstelată/ ca din moarte, învie acum/ Cuvânt necuprins"50. Luminând litera, transfigurându-i semnul în semnificare, duhul cuvântului arată adevărata față a celor pe care le face rostind. "Aici/ cuvintele nu mai pot fi auzite/ decât intrate-n sfânta lor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cerul", a te pătrunde de chipul ceresc al inimii, a primi "în potirul/ inimii tale - cum cerul/ nu poate cuprinde, nici spune", a te ascunde în primul, în acel "adânc/ al tainei/ cer/ al cunoștinței" care e chiar începutul: iubirea, "înțelepciune fără sfârșit"69. E o cunoaștere acoperită, a divinului care nu își arată fața, dar care se descoperă în imagini, strălucind în retragere. Astfel încât mintea, ajungând la cel fără chip, se face ea însăși fără de chip, adică necunoaștere, cunoaștere neștientă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nepătată, clarvedere, conturează - contrapunctic - tabloul adamic al originarului, Imaginea asemănării fără fisură: " Firescul demult petrecut se/ vădește neprețuit privilegiu:/ "Nepăsător stam dinaintea Timpului, la fel/ cu nenăscuții (Cu adevărat fără vreun ajutor,/ dibuiai cărările îngerilor?), Cel-pururi-de-față/ mă făcea părtaș la înțelepciunea sa; astfel/ puteam prealesne întrezări Firul cu plumb, cel/ dinaintea zidirii, spre a pricepe întocmirea/ văzduhului, temeiurile abisului. Cu ochii/ nedespărțiți de icoana desăvârșirii, eram un/ izbuc adăstând termenul propriei însuflețiri;/ învăpăieri, entuziasme se stârneau din nimic;/ într-un singur
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pp. 70-71). 49 Vameșul pictând sau călătoria (E); Aproapele (E), pp. 123, 197. 50 Fructe (E); Din litere (E), pp. 117, 153. "Din litere ca dintr-o urnă/ din cenușa numelor/ din trupul cuvintelor/ ce se schimbă la față/ din înțelepciunea-nstelată/ ca din moarte, învie/ învie acum/ Cuvânt necuprins" (Din litere, PD, p. 311). 51 Despre poezie (E), p. 147. 52 Frumusețea acestei zile (PD). "E-adânc ascuns/ și nimeni niciodată/ izvorul să-l privească" (Numim, PD, p. 325). 53
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ascundere și să poarte în apariția însăși care se dă vederii chipul întipărit al ascunderii. În orizont creștin, rațiunea este izvor de lumină al cunoașterii clarvăzătoare, Logos-ul consubstanțial lui Dumnezeu: Rațiunea care-l clarifică pe om este Verbul sau Înțelepciunea lui Dumnezeu însuși" (Nicolas Malebranche, Traité de morale, Ernest Thorin Éditeur, Paris, 1882, p. 1). 56 Logos, izvorul (E); Trup (PD), pp. 200, 275. 57 Logos, izvorul (E), p. 203. 58 Numim (PD), p. 325. 59 Certarea filosofilor (E), p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
c). "Noi, cei care suntem schimbători, schimbați în mai bine - adaugă el -, suntem făcuți să participăm la Verbul care e neschimbător" (Epist. 140, 4, 12). 68 Pe munte (E), p. 193. 69 Cunoaștere (E); Tu (PD), Împărăteasă, iubirea (E); Iubire, înțelepciune fără sfârșit (PD), pp. 86, 303, 180, 316. Adică filosofie: "Înțelepciune a iubirii ce se află în slujba iubirii" (Emmanuel Lévinas, Altfel decât a fi sau dincolo de esență, Editura Humanitas, București, 2006, p. 330). 70 Tăcere a înțelepciunii ignorante, înțeleasă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
el -, suntem făcuți să participăm la Verbul care e neschimbător" (Epist. 140, 4, 12). 68 Pe munte (E), p. 193. 69 Cunoaștere (E); Tu (PD), Împărăteasă, iubirea (E); Iubire, înțelepciune fără sfârșit (PD), pp. 86, 303, 180, 316. Adică filosofie: "Înțelepciune a iubirii ce se află în slujba iubirii" (Emmanuel Lévinas, Altfel decât a fi sau dincolo de esență, Editura Humanitas, București, 2006, p. 330). 70 Tăcere a înțelepciunii ignorante, înțeleasă în sens cusanian, de convertire a intelectului prin intermediul credinței maxime și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
E); Iubire, înțelepciune fără sfârșit (PD), pp. 86, 303, 180, 316. Adică filosofie: "Înțelepciune a iubirii ce se află în slujba iubirii" (Emmanuel Lévinas, Altfel decât a fi sau dincolo de esență, Editura Humanitas, București, 2006, p. 330). 70 Tăcere a înțelepciunii ignorante, înțeleasă în sens cusanian, de convertire a intelectului prin intermediul credinței maxime și al iubirii unificatoare (cf. Nicolaus Cusanus, De docta ignorantia, III, 11; Editura Polirom, Iași, 2008, p. 475). Cf. de asemenea "ignoranța doctorală" (Montaigne), "ignoranța savantă" (Pascal) sau
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de muncă; protejate de secret, oribilele practici născute în inima Labirintului aveau să se răspândească ulterior printre cretani. Lui Minos, Dedal îi prezentă noua construcție ca pe o închisoare capabilă să se lipsească de gardieni - un dar la care, în înțelepciunea-i, regele rămase cât se poate de rezervat. Discursul meșterului despre foloasele politice ale alienării fu retezat scurt de suveran cu un gest energic; mai trebuia să treacă vreme multă până ce nevoia de panoptikon-ul lui Bentham să se nască. Cum
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rândul lui să piardă femeia ajutată tot de el să le scape printre degete și regelui, și generalului; trebuia să se dovedească la fel de meșter în desfacerea legăturii lor pe cât fusese în facerea ei, căci ambele sunt laturile aceleiași priceperi. Cu înțelepciunea vârstei, hotărâ mai cu cale să cedeze impasibil în fața taurinului său rival, deși undeva în străfundul prometeic al minții lui decise ca pierderea să fie mai puțin totală decât părea. Pasife îi ceruse o mașinărie în care să se împreuneze
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să-i rezolve problema excesului de masculinitate volitivă, așa încât el să facă frumos mea culpa în fața custodelui infernal al legămintelor și să-și afle astâmpărul, acceptând docil definiția consensuală a implacabilului. I-ar fi explicat doct, dar pe înțeles, că înțelepciunea constă în acceptarea eșecului și tragerea din el a unor învățăminte corectoare de ambiții; iar dacă strigoiul, recalcitrant, ar fi încercat să fugă nebunește de lecția compromisului, ea ar fi adoptat o altă strategie, mai potrivită alienaților mintali: s-ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
empiric, de tipologia cititorului (care, din perspectiva teoeriei receptării, poate fi de la "pasiv" până la "cooperant", cu nuanțele "model" și "ideal", de formație "enciclopedică"), jurnalistul își atrage destinatarul pe terenul autorității instituite prin spusele marilor nume ale civilizației sau al formulelor "înțelepciunii populare", pe care uneori nu se sfiește să le citeze chiar ca atare, după o modă ce a fost în vogă măcar, până la sfârșitul secolului al XIX-lea" (S. Dumistrăcel, 2006: 131). Această "modă" are, în primul rând, avantajul "recunoașterii
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
publicistica actuală, indiferent de profilul cultural al publicației: "Prof. dr. Robert Lefkowitz: "Jumătate dintre medicamentele care se prescriu în acest moment, la nivel mondial, țintesc receptorii cuplați cu proteina G" (Revista Hipocrate, 2013); "Ascultarea părinților era considerată în vechime dovada înțelepciunii: "Să-i odihnim pe părinți prin viața noastră" (Lumina, 2013) etc. Citatul incită, menținând contextul într-o anumită notă de relevanță. Corecta utilizare a ghilimelelor în practica titlurilor este un tip de marcă a enunțării și presupune, de regulă, un
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
discursul jurnalistic se află într-o strânsă relație de dependență cu tipul de informație, este "orientat" spre dialogul cu receptorul. Abordat dintr-o perspectivă pragmatică, citatul indică felul în care jurnalistul "comunică" cu cititorul său despre subiectele abordate (ironic, cu înțelepciune, părtinitor etc.), despre strategiile de persuasiune ale potențialului lector. I.1.7. Lingvistică și imagine în publicitate Dintr-o perspectivă strict diacronică, "imaginea" a fost prima formă de comunicare din istoria umanității. A precedat scrisul, avându-și începuturile în picturile
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]