10,586 matches
-
asiriană, s-au răspândit destul de mult pe tot teritoriul palestinian (de exemplu, în Samaria, în câmpia Șaron, în Filisteea și Fenicia), dar mai ales în Iuda și în Idumeea (Stern, 2001, p. 513). Uzanța de a arde tămâie pe aceste altare este confirmată, fie de urmele de combustie relevate pe unele dintre ele, fie de o inscripție aramaică trasată pe una din laturile unuia dintre aceste altărașe provenite din Lachiș în care se vorbește de „tămâie” (lbnt; cf. Degen, 1972). Vasta
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
câteva ori în jurul arborelui și, în cele din urmă, în picioare, cu fața spre răsărit, observă că cercurile lumii sunt imobile în jurul lui. Presară iarba în jur și se așează la picioarele arborelui, unde se află un tron și un altar, hotărât să nu se ridice înainte de a fi reușit să cunoască cauza și remediul răului care-l constituie suferința. În meditație, la picioarele arborelui de pīpal, Gautama înfruntă ultima dintre încercările inițiatice. Măra, Ispititorul, Zeul Patimilor, care domnește peste simțuri
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
neglijare. Episoadele cele mai importante ale vieții lui Buddha sunt amplu reprezentate la Ajanta: brusca sa confruntare cu suferința prin intermediul celor trei întâlniri, ispitirile lui Măra și Iluminarea. De asemenea, lângă Aurangabad se găsesc peșterile de la Elora, care conțin numeroase altare tăiate în stâncă de adepții tradițiilor hinduiste, jainiste și buddhiste. Ele datează din perioada secolelor V-IX, fiind ceva mai vechi decât majoritatea celor de la Ajanta. Iconografia fundamentală a buddhismului, vizibilă în întreaga Asie, este cea a lui Buddha în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ele acasă După 1945, spiritul național-democrat va triumfa cu "victoria sa asupra totalitarismului nazist" și apoi cu lupta împotriva altui totalitarism, cel comunist de astă dată. În aparență, nimic nu tulbură această renaștere a naționalismelor care au sacrificat xenofobia pe altarul toleranței și al reconcilierii europene. Cel puțin, par a fi uitat elementele perturbatoare prezente în Belgia prin antagonismul dintre francezi suspecți de germanofilie și valonii "potrivnici", în Spania prin represiunea exercitată de dictatura franchistă asu-pra bascilor și catalonilor, și mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și ostași credincioși ai Lui. Prin suferințele îndurate cu bărbăție, mărturisind dreapta credință în Hristos, au dobândit faima de întâistătători printre vitejii și eroii jertfelnici ai credinței. Printre martiri „se numărau și creștini daco-romani aparținând tuturor categoriilor sociale: slujitori ai altarului: episcopi, preoți, diaconi, citeți; funcționari de stat, negustori, țărani, bărbați și femei. Ei au pătimit mai ales în cetățile (orașele) de pe malul drept al Dunării, în provinciile Pannonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripensis, Moesia Inferior, în care locuiau daco-romani, strămoșii
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
dacă întrebi de numele pe care-l port în lume, acesta este Carp». Proconsulul a spus: «Îți sunt cunoscute poruncile împăraților despre datoria de a cinsti pe zei, cei ce conduc toate. De aceea vă sfătuiesc să vă apropiați de altar și să jertfiți. Eu sunt creștin și ador pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în timpurile de pe urmă pentru mântuirea noastră și spre a ne scăpa de rătăcirea diavolului; iar acestor idoli nu jertfesc. Fă ceea ce voiești; căci
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cu Hristos. Păgânii identifică nădejdea creștinilor în înviere cu inima mesajului creștin, și de aceea se înverșunează atât de mult împotriva trupurilor martirilor<footnote Élise-Marie Pinchon, „Bucuria la martirii din secolul al II-lea”, traducere de Simona Goicu, în rev. Altarul Banatului, Anul XI (L), Nr. 4-6, 2000, p. 6, 8 sq. footnote>. Dar ce este un martir? Ce schimbă suferința dintr-o forță distructivă într-una creativă, care transformă o moarte violentă într-un act de martiriu, o greșeală a
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
creștine, iar altele au rămas până astăzi ascunse în pământ, ca niște mărgăritare de mult preț. Zidirea de biserici pe mormintele martirilor generalizându-se, „moaștele unor martiri au fost împărțite la mai multe comunități creștine, care le-au așezat sub altarul bisericii lor. Acest lucru a făcut ca mai târziu această practică să se permanentizeze, încât Sinodul al VII-lea Ecumenic, prin canonul 7<footnote Canoanele Sinodului al VII-lea Ecumenic (787), Mansi, XIII, 417-439, și Conciliorum Oecumenicorum Decreta,Freiburg-Roma, 1961
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
totuși le comite mereu. Are atîta voință de viață, n-a pierit pînă acum și cred că nici de astă dată vremurile nu-l vor birui. Vor muri Încă mulți deși au fost deja foarte mulți sacrificați pe așa-zisele altare, ale civilizației europene, dar vor rămîne Încă destui care să poarte În viitor amintirea celor morți și speranța unei vieți În libertate. Nu vreau să uit și de aceea notez grozăvia și nenorocirea de sîmbăta trecută”) sînt alte motive care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
afirma ca specialist În domeniul investigării trecutului românilor americani, Alexandru Nemoianu a desfășurat o bogată activitate publicistică, el colaborînd la cunoscute reviste și ziare din Statele Unite, Canada și România, dintre care amintim: America, Origini, Meridianul românesc, dar și Convorbiri literare, Altarul Banatului, Tribuna, Cronica, Orizont etc. Cea mai mare parte a acestor intervenții a fost dedicată, așa cum observă chiar autorul, investigării comunității române din America, a cărei evoluție a evidențiat, după 1945, o atenție specială În direcția afirmării ei identitare. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sprijinită și întărită de Hristos, de credința în El și de gândul la bunătățile veșnice ale Împărăției Lui. Scopul Părinților, așa cum subliniază și scrierile filocalice, a fost să facă din inima fiecărui creștin - sănătos ori pe patul de suferință - un altar aprins de flăcările iubirii de Dumnezeu și de oameni, pe care să ardă neîncetat focul rugăciunilor către Dumnezeu și sfânta meditație a cuvintelor Duhului. Textele patristice lansează și o exortație la introspecție, la meditația profundă Și constantă, sprijinită pe conținutul
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
de mâine”, „Revista mea”, „Gând românesc”, „Tribuna”), Târgu Jiu („Gorjanul”), București („Zorile”, „Universul literar”, „Prepoem”, „Timocul”, „Convorbiri literare”, „Buna Vestire”, „Porunca vremii”, mai susținut scriind la „Sfarmă-Piatră”). O vreme a lucrat la Cernăuți, la „Iconar”. Activa, din 1936, în cenaclul „Altarul cărții”, devenit Asociația Scriitorilor Români din Banat, aflându-se, în ciuda unei chinuitoare boli de piept, printre animatorii vieții culturale lugojene. Volumele Simfonia rustică (1935), Cântece de seară (1936), Cântarea dragostei (1937), Prăstă deal la nana-n vale (1937), Florile satului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
normalieni resping acum marxismul, totalitarismul și Uniunea Sovietică, dar rămâne subînțeles că mai toți provin din rândurile stângii. Cu alte cuvinte, refugiații, exilații, emigranții care n-au încetat să denunțe totalitarismul vor rămâne la fel de necunoscuți ca mai înainte, sacrificați pe altarul istoriei care dă dreptate celor puternici și șireți”), venirea lui Paul Goma la Paris, atacul asupra Monicăi Lovinescu, manifestațiile de stradă, conferința disidenților ruși etc. Antrenată în preocupările cotidiene sau mondene ale „vechii emigrații”, S. frecventează ședințele cenaclului lui L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
24,4.16. După alianță încheiată cu Abimelec, Abraham „a sădit o dumbrava la Beer-Șeba și a invocat numele Domnului Dumnezeului celui veșnic (’Pl ‘Ol"m)” (Gen 21,33). Aceste nume compuse par a fi legate de anumite sanctuare sau altare din timpul patriarhilor: ’Pl-‘Ol"m - de Beer-Șeba, ’Pl ‘ElyÄn - de Ierusalim, ’ElohQy Yiœer"’Ql - de Sihem, ’Pl Ro’ - de Beer-lahai-roi, ’ Pl-Šaddai - de Bethel 170. Numele generic ’Pl e folosit mai ales pentru a-l descrie pe YHWH, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se pot concretiza În diferite alimente, băuturi, obiecte ale universului domestic, plante (de obicei, flori) sau obiecte manufacturate special (lumânările). Acestea pot fi aduse În locuri religioase specializate (biserici, temple, moschei), În locuri amenajate În acest scop În interiorul casei (mici altare) sau În diverse locuri consacrate din natură (râuri, stânci, copaci). Ele pot avea un caracter public și elaborat sau pot fi Îndeplinite de un singur individ, prin gesturi și formule rituale simple. Ofrandele se fac periodic, cu o frecvență mult
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de purificare: abstinență alimentară și (uneori) sexuală, Îmbăieri și ungeri cu uleiuri, alegerea unor haine curate și a unor podoabe aparte. Diverse procesiuni se formau, din diferite părți ale cetății, pentru a conduce mulțimea, uneori prin cântece și dansuri, către altarul consacrat. Animalul care urma să fie sacrificat, de obicei un taur, era adus odată cu aceste procesiuni: el fusese spălat și purificat și era Împodobit cu Însemne rituale. ș...ț Ajunși la locul sacrificiului, participanții se așezau În cerc, iar fetele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
animalul era și el stropit cu apă, până când dădea din cap, În semn că acceptă să fie sacrificat. Apoi participanții luau În pumn boabe de grâu din coșuri și, după o rugăciune spusă cu glas tare, le aruncau peste animal, altar și pământul din jur (W. Burkert, 1983, pp. 3-5). Dacă elementele descrise până În acest moment nu permit distingerea sacrificiului de o ofrandă, partea a doua a ritualului, aduce În prim-plan actul sângeros și odată cu acesta comunicarea cu sacrul, mediată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
animalul să nu poată vedea cuțitul, tăia câteva fire de păr din coamă și le arunca pe foc. Înaintea momentului suprem al sacrificiului trebuia să se audă strigătul unei femei: el marca actul sângeros, imolarea animalului și risipirea sângelui pe altarul sacru. Apoi animalul sacrificat era jupuit și tăiat În bucăți: organele interne erau folosite pentru divinație; Împreună cu carnea, erau coapte pe focul altarului și consumate Într-un prânz comunitar. Oasele erau puse pe altar reconstituind forma animalului sacrificat. Apoi, erau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trebuia să se audă strigătul unei femei: el marca actul sângeros, imolarea animalului și risipirea sângelui pe altarul sacru. Apoi animalul sacrificat era jupuit și tăiat În bucăți: organele interne erau folosite pentru divinație; Împreună cu carnea, erau coapte pe focul altarului și consumate Într-un prânz comunitar. Oasele erau puse pe altar reconstituind forma animalului sacrificat. Apoi, erau arse pe focul sacru, fiind astfel oferite divinităților. Coarnele erau păstrate cu grijă, ca dovadă a sacrificiului. Pielea era vândută, iar banii rămâneau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imolarea animalului și risipirea sângelui pe altarul sacru. Apoi animalul sacrificat era jupuit și tăiat În bucăți: organele interne erau folosite pentru divinație; Împreună cu carnea, erau coapte pe focul altarului și consumate Într-un prânz comunitar. Oasele erau puse pe altar reconstituind forma animalului sacrificat. Apoi, erau arse pe focul sacru, fiind astfel oferite divinităților. Coarnele erau păstrate cu grijă, ca dovadă a sacrificiului. Pielea era vândută, iar banii rămâneau la dispoziția sanctuarului. Diferite libații cu vin Înlocuiau ofranda de sânge
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
media Între crima sângeroasă și consacrarea prin sacrificiu: În ziua de 14 a lunii Skirophorion, Atena celebra sărbătoarea Bufoniilor, literal „uciderea boului”. În centrul ritualului, un sacrificiu dramatic: profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a lunii Skirophorion, Atena celebra sărbătoarea Bufoniilor, literal „uciderea boului”. În centrul ritualului, un sacrificiu dramatic: profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se folosi de ele, ambiguitățile victimei și ale sacrificatorului. Animal inocent, boul de plug, este totodată un vinovat: garant al hranei cerealiere, el mănâncă cerealele, condamnându-se astfel să fie mâncat la rândul său. În același fel, apropiindu-se de altar pentru a mânca acolo hrana consacrată, boul se desemnează pe sine Însuși ca victimă a sacrificiului. Omul care lovește este tot atât de ambiguu, el fiind „ucigașul boului”, dar, În același timp, și preotul lui Zeus Polieus, sacrificatorul calificat (M. Detienne, 1997b
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a unui grup printr-un spațiu determinat, către o destinație cunoscută, cu scopul de a depune o mărturie, a adora un anumit obiect, a performa un anumit ritual, a Îndeplini o promisiune, a obține o consacrare sau a vizita un altar. ș...ț Spațiul procesiunii este linear. ș...ț Procesiunea nu este o mișcare În jurul unui obiect sacru, ci către un anumit loc. Chiar dacă se reîntoarce la punctul de plecare, circuitul ei nu este, În mod obișnuit, unul perfect Închis. Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autonome sau ca elemente ale unui alt complex ritualic (procesiunile care precedau sacrificiile din Grecia antică sau procesiunile integrate În sărbătorile calendaristice). Traseul lor poate fi circular (mai ales În procesiunile religioase În care un obiect sacru este scos din altar și plimbat prin comunitate) sau linear (participanții pleacă dintr-un punct pentru a ajunge În alt punct, deseori consacrat: procesiunile care precedă sacrificiile, cele legate de riturile funerare, cele ale breslelor medievale etc.). Ele pot fi prevăzute În calendarul religios
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]