28,520 matches
-
mai fost o familie venită din Berlin. Eu pe urmă m-am Împrietenit la un săniuș, cum s-ar spune, cu un băiețel, care mi-a spus că este tot din Berlin. Nu știa românește. Dar despre ăia nu știu amănunte. Știu că au fost și ei trei. Din ce s-au Întreținut nu știu. Dar domnișoara care m-a Învățat limbi străine venea zilnic la noi În casă și știu exact ce-a fost cu dânsa. În fine, că au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nimeni atunci despre aceste evenimente? Nu. El a fost șeful comunității din Dorna 20 de ani. Poate că da, dar nu țin minte, nu. Domnule dragă, tot cam asta v-ar fi spus și el, dar cu mult mai multe amănunte: el a fost În miezul evenimentelor, s-a dus la autorități, a vorbit..., unchii la fel... Dar În timpul comunismului se vorbea despre această perioadă sau nu prea? Da. Se mai vorbea la Cluj. La Câmpulung - puțin. Eram câteva evreice care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era aproape numai coji. Am mâncat mai multă vreme grâu obținut de tata În schimbul nu știu cărui obiect și din care mama fierbea câte o mână-două pentru toți. Sigur că după 62 de ani este greu să-ți amintești tot felul de amănunte. Ce-a Însemnat pentru dumneavoastră acea perioadă petrecută În ghetourile din Transnistria? - Transnistria a Însemnat foame, frig, păduchi, boli și moarte. Din cauza mizeriei În care se trăia a apărut tifosul exantematic. Tatăl meu a contractat această boală. Timp de 14
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
soție!”. S-a scuzat În fel și chip, mi-a dat autorizația și nici nu-mi amintesc cum am ajuns acasă. Starea sănătății soțului meu se Înrăutățise, dar era fericit când m-a văzut. I-am povestit cu lux de amănunte momentele grele prin care am trecut și am plâns mult pentru umilințele pe care trebuie să le Îndurăm. Când, la rându-i, În 1948 parcă, fostul pretor a avut nevoie de o mărturie În favoarea lui, n-am ezitat nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ajutor. N-am fi supraviețuit altfel. Din nici un punct de vedere. Citiți cărți despre această perioadă din viața dumneavoastră și a familiei dumneavoastră? Am citit. Am citit Am fost medic la Auschwitz, Cartea neagră. În Cartea neagră găsiți foarte multe amănunte, găsiți chiar decrete date de Antonescu. Când am fost la Cernăuți În ghetou, acolo s-au răspândit diferite zvonuri: că ne Împușcă, ne duc... nu s-a știut ce va fi. Și, printre altele, s-a aflat că cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
va Întâmpla cu dumneavoastră? — Nu, nu ni s-a spus nimic, doar că trebuie să ajungem la gară, să luăm cu noi ce putem duce În mână. Atât. Și să depunem tot ce avem de valoare... Nu mai țin minte amănunte, că eu eram Încă mică... — Și familia dumneavoastră a depus lucrurile de valoare? — Da, o parte am depus și o parte din bijuterii le-am dat unui vecin de vizavi de noi, care era colonel În armată și care, trist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ci faptul că În Auschwitz, sub comanda deținuților criminali, a fost de o sută de ori mai rău. - Cum decurgea o zi obișnuită În lagăr? Care erau acele Întâmplări zilnice? Ce era mai important să aveți sau să faceți, ce amănunte erau importante? - Viața mea, salvată de Lagerältester-ul Otto, a fost un caz excepțional. Viața În lagăr, ca și În normalitate, nu se compune din cazuri ieșite din comun, ci din evenimentele cotidiene, cu grijile, avertismentele specifice fiecărei clipe din zi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erai obligat s-o porți - și era obiectul vestimentar cel mai vizibil, dacă Îți lipsea cu ocazia apelurilor. Afirm Însă cu certitudine că frecvența furturilor și a Înstrăinărilor forțate a fost incomparabil mai mică decât la Auschwitz. Chiar și acest „amănunt” cu care te confruntai zilnic a avut o importanță În „calitatea vieții” din lagărele conduse de deținuți politici. În acest sens mai amintesc un amănunt, dar de data asta fără ghilimele. Bineînțeles că nu e imaginabil, nu-i posibil ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și a Înstrăinărilor forțate a fost incomparabil mai mică decât la Auschwitz. Chiar și acest „amănunt” cu care te confruntai zilnic a avut o importanță În „calitatea vieții” din lagărele conduse de deținuți politici. În acest sens mai amintesc un amănunt, dar de data asta fără ghilimele. Bineînțeles că nu e imaginabil, nu-i posibil ca dintre sutele de mii de deținuți nimeni să nu se Îmbolnăvească. Asta nu a Însemnat ca fiecare bolnav, chiar și cu temperatură mare, să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Deci exista o sobă În mijlocul barăcii. - Și unde vă spălați? - Afară, erau spălătoare lungi... Și mai departe erau latrinele, niște gropi așa... - Șanțuri? Toată lumea așa Își făcea nevoile... Nu exista nici un fel de intimitate acolo. Bărbați, femei, nu interesa acest amănunt. Nu vă pot spune dacă ne băgau brom În mâncare, dar este posibil să ne fi băgat... Asta pentru liniștirea spiritelor. - Relații Între bărbați și femei... - Nu existau, nu vă pot spune... Ce pot să vă spun e că erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lagăr - dar nu mai avea rost, că tot mergeam În lagăr. Am stat acolo vreo trei zile parcă. În cotețul de găini. Pe mine nu m-au bătut. Pe tata l-au bătut rău și pe domnul Krauss, să spună amănunte. Tata nu a spus nimic. Domnul Krauss mi se pare că a spus ceva. Era mai puțin rezistent. Tata era rezistent la bătaie. Asta era istoria vilei unde ați nimerit voi, iar când au fugit nemții a rămas goală. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care au lăsat amprente puternice. În general, marile schimbări lăsau amprente. De exemplu, trecerea de la ghetou la Auschwitz sau de la Auschwitz Într-un lagăr de muncă, care era o schimbare pozitivă, sau decesul unui prieten... - astea le țin minte, dar amănunte din astea... De pildă, de la Auschwitz, mi-amintesc cum i-a luat lui tata cizmele: a venit un deținut, i-a dat două În cap cu un băț și i-a luat cizmele. Este o chestie neînsemnată, dar avea mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În cap cu un băț și i-a luat cizmele. Este o chestie neînsemnată, dar avea mare importanță... Asta mi-a rămas În minte. Dar nu mai țin minte, de exemplu, ce făceam Între apeluri, când stăteam În curtea barăcii... Amănunte din astea nu mai știu... DAVIDOVICI: Între apeluri pauza era foarte mică... ADLER: Dar, totuși, era o distanță... Era un apel de dimineață care dura vreo trei-patru ore, un apel de prânz și unul de seară. DAVIDOVICI: Da, da... ADLER
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
DAVIDOVICI: Spre lagărul C. Când am ajuns am văzut că era sârmă ghimpată. Nu eram noi primul transport, că vedeam În interior fete de vârsta noastră care plângeau și ne făceau semne: „Nu veniți!”. După aia ne-au dus acolo... Amănunte nu mă Întrebați, că nu mi-aduc aminte. Știu doar, că ne-au luat lucrurile, ne-au tuns În cap, la subțiori și la organele genitale, ne-au dat un fel de dezinfectant și ne-au dus În lagărul C.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
după mine: „Tanti, nu știi unde e cutare și cutare?”... Așa arătam. Pe spate mi s-a pus numărul barăcii unde trăgeam. - Ce număr? DAVIDOVICI: Nu mai știu. Apoi principala preocupare au fost apelurile. Aș vrea să mai spun un amănunt care... Noi am făcut liceul la Cluj. Au mers și profesoarele noastre - erau În fața noastră, niște personalități. Și, Într-o noapte, eu dormeam la etajul doi, pe prici, și jos aud: „To be or not to be”, poezii din Baudelaire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ăluia i s-a furat din casă o oaie... La radio dădeau știri cu ce se Întâmplă În capitală, dar nu știai ce se Întâmplă În Ungaria sau În Cehoslavacia. Știai, sigur, că a Început războiul... Asta se auzea, dar amănunte despre viață nu știai nimic. Noi habar n-aveam ce Însemna viața evreiască În Ungaria - nici măcar nu aveam idee ce sunt legile rasiale din Ungaria, că există... Era incomparabil mai rău decât ce era În România. - Chiar mai rău? - Sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-o după Revoluție. Am fost la Yad Vashem din Israel și am văzut pomul sădit de Raul Șorban. Doi pomi am văzut acolo. Pe profesorul Carmilly l-am cunoscut: mi-a fost profesor de istorie și religie a evreilor. Dar amănunte am aflat după Revoluție. - Mi-ați spus despre cei care au Încercat, având poate și posibilitate... - Nu erau foarte mulți cei care voiau să plece, pentru că nu știau foarte mulți că se poate pleca sau că există vreo șansă să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să depășească suma medie care revenea pe cap de om. Că erau și niște tovarăși de nădejde acolo, ca oriunde, ca pe vremea tovarășului Ceaușescu, care mergeau fără să plătească, că nu aveau de unde. Dar erau de nădejde. (râde) Însă amănunte nu aș putea să spun, că nici eu nu știu. Știu, tot așa, după război am aflat, că au existat 300 de familii sau 300 de oameni, nu mai țin minte, care au fost În Elveția. Am cunoscut și eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
200 metri pe 200, nu chiar un pătrat. De la cele patru barăci care erau În linie până la pereții despărțitori, deci sârma ghimpată, erau, știu și eu, o distanță de șapte-opt metri. În mijloc era Appelplatz-ul, Într-o parte era bucătăria... Amănunte nu mai țin minte. Aici era șoseaua. Aici era gardul ăla de sârmă ghimpată... Și poarta lagărului era aici, oarecum paralelă cu șoseaua. Barăcile, dacă țin eu bine minte, erau două: aici era o singură baracă și aici era Încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Francmasoneria nu este consecința unui miracol, ea ființând de-a lungul secolelor și mileniilor ca și matematica ori creștinismul, ducând povara unei averi spirituale păstrată prin muncă și sacrificiu. Acesta este adevăratul secret regal al Francmasoneriei, un secret scris cu amănuntul în ritual și de-a lungul istoriei fraternității. Este filosofia muncii și francmasonii Evului Mediu au demonstrat pe deplin că știau din teorie, din tradiție, cărți și din experiența zilnică a ridicării de catedrale și alte monumente de arhitectură. Dar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Orientarea temporo-spațială a acestor structuri este esențială pentru semantica acțiunii ritualului. Când obiectele particulare, dansurile, gesturile, muzica și îmbrăcămintea sunt incluse în studiul, în structura și în înțelegerea comportamentului ritual, atunci putem descrie și explica ritualul uman39. Vom reveni cu amănunte asupra simbolurilor și a ritualurilor de fiecare dată când spirala în care ne învârtim pe scara din clopot ne-o va cere. Sigur, descrierea selectivă, uneori cenzurată nu a ajutat niciodată la o interpretare exhaustivă sau plenară a ritualului, dar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și integrarea diferitelor planuri sunt alegoria mobilității regnurilor, viața de pe pământ și de aiurea. Ghilgameș îi spuse lui Urșanabi, corăbierul: - Suie-te, Urșanabi, pe meterezele Urukului, cutreieră-le în lung și-n lat; prețuiește-le temeliile, cercetează-le cu de-amănuntul zidăria din cărămizi, vezi dacă zidăria nu este toată din cărămidă arsă și dacă temelia nu i-a fost pusă de către cei șapte Înțelepți!1327 În timp ce nemurirea este o taină a zeilor, Enkidu, cel cu care vânam leii, cum spune
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
s-a dezlegat și am în sfârșit prilejul de a vă scrie. Dar mai întâi să mă recomand: sunt muzeograf la „Galeria oamenilor de seamă” din Fălticeni - secție a Muzeului orășenesc, ce funcționează în casa dramaturgului Horia Lovinescu. Cunosc unele amănunte din viata înaintașilor Dv., din relatările d-lui Sorin Gorovei, care mi-a fost profesor de matematică la Liceul „Nicu Gane”; ale profesorului Vasile Ciurea, de la același liceu, mi se pare rudă cu Dv., căci bunicul - Oscar Pursch, a fost
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
care s-a ivit -, data când s-a ținut conferința „Femeia în decursul vremurilor” - am rezolvat-o în sensul că am acordat prioritate ziarului, care menționează că la acea dată Dv. erați deja licențiată în filozofie. Dar acesta e un amănunt care nu afectează fondul monografiei. După cum am promis, vă voi trimite pe parcurs fotografii, pentru a le insera în exemplarul Dv. Totul e în funcție de împrejurări. Sper ca acestea să fie favorabile. Zilele acestea am fost pe la dl. prof. V. Ciurea
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
făcut niciodată economie de date, fie că era vorba de un singur vizitator, fie de un grup. Vă rog să fiți încredințată că personalitatea artistică a mamei Dv. a fost evocată cu regularitate, alături de bunicul Alexandru Marinescu, cu lux de amănunte, în fața miilor de turiști. Numeroase grupuri au fost conduse, după terminarea ghidajului, pe celebra Uliță a Rădășenilor, spre a li se arăta cele 30 de obiective legate de numele unor personalități ilustre în cultura românească. în trecere spre această uliță
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]