10,840 matches
-
esențiale pentru a fi o „națiune” în sensul deplin al cuvântului. Această teologie a unui Dumnezeu capabil să „locuiască” într-un loc provizoriu și să-l facă pe poporul său să trăiască într-o condiție imperfectă și tranzitorie pregătește și anticipă teologia întrupării. În Noul Testament există o frază ce surprinde esența Vechiului Testament aplicată celui Nou: „Cuvântul s-a făcut trup și a ridicat cortul său în mijlocul nostru. Noi am văzut gloria sa” (In 1,14). Pentru Ioan, Cuvântul vine să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
În continuare, voi expune pe scurt câteva dintre preocupările de cercetare din cadrul paradigmei. 1.4. Cercetarea în cadrul paradigmei De la apariția lucrării lui Arrow, în 1951, până în prezent, literatura din cadrul Teoriei Alegerii Sociale a crescut la un nivel cu greu de anticipat la momentul inițial. Nu voi relua decât câteva dintre rezultatele obținute în cadrul paradigmei în cei aproape 60 de ani de existență. În perioada imediat consecutivă apariției lucrării lui Arrow, efortul de cercetare s-a concentrat asupra rezolvării paradoxului propus de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
din sine, pe când nehotărâtul nu-l obține tocmai pentru că nu-l poate părăsi. Forma pe care o îmbracă această nepărăsire a eului este regretul. Nehotărâtul trăiește în permanență în orizontul regretului, al unui dublu regret. Pe de-o parte, el anticipează regretul pe care l-ar cunoaște acționând și care în fapt, el tocmai, îl face să nu acționeze. De vreme ce riscul ascunde în el perspectiva eșecului, deci iremediabila mea răsturnare, regretul stă la pândă în preliminariile oricărui act. Fiecare gest poartă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pășirea în regiunea situată în afara limitei, ci limita însăși introdusă în sistemul proiectiv al călătoriei. Limita este țărmul celălalt, regiunea situată „de partea cealaltă“ în raport cu țărmul de pe care călătoria începe. Limita nu este nici o clipă resimțită în negativul ei (și, anticipând, putem spune că la greci ea nu a fost niciodată resimțită astfel), și tocmai de aceea ea nu este de depășit, ci de atins. Determinarea limitei ca „dincolo“ explică de ce depășirea, la rândul ei, nu viza niciodată limita, ci doar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu participase la alegeri, Adunarea nu era reprezentativă. Ideea aceasta, lipsită de temei constituțional, era găselnița camarilei: clanul Brătianu, Ion și Vintilă Brătianu, cumnatul Brătienilor, prințul Barbu Știrbei și cîțiva bancheri importanți. Astfel că, acuzînd public partidul lui Averescu, Brătianu anticipa alcătuirea unui viitor guvern Averescu și o reprezentare mai numeroasă a liberalilor în noua Adunare. Generalul Averescu, șeful Ligii Poporului (devenită Partidul Poporului), era țăran de origine. El nu era de partea camarilei; Averescu refuzase să le facă curte. Era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viitorul său premierat. Cu toate că cea de a 60-a aniversare a lui Iorga era în iunie, sărbătorirea acesteia a început încă din martie. Purtătorul de cuvînt de onoare a fost Argetoianu. Acestea erau fazele preliminarii ale formării unui guvern Iorga anticipate de sistemul de publicitate al relațiilor publice. Prin intermediul întrunirilor și al mesajelor, Argetoianu l-a susținut cu grijă și l-a elogiat pe Iorga 31. Prin aprilie 1930, planurile lui Carol începuseră să capete contururi clare. Prima mișcare a lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în faptul că și-a dat sfîrșitul în momentul în care puterea nazistă atinsese apogeul. Anul 1937 a fost cel în care Pactul de la Versailles începea să se clatine. Mulți români urmăreau cu groază acest proces. Alții din cadrul "Pămîntului nimănui" anticipau cu nerăbdare acest lucru, ca, de exemplu, cea mai mare parte a austriecilor, ungurilor, destul de mulți slovaci, croați sau ucraineni (aflați sub dominație poloneză, ca și lituanienii și chiar și un mare număr de bulgari. Oamenii aceștia așteptau cu nerăbdare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
le sunt profund recunoscător, pentru prietenia și sfaturile lor, agenților mei, Andrew Wylie și Sarah Chalfant: ei au sprijinit În mod consecvent un proiect care a durat - și care a crescut - mult mai mult decât ar fi putut ei să anticipeze. Mulțumindu-le editorilor mei, Ravi Mirchandani și Scott Moyers, trebuie să-i evidențiez pe Scott și pe colega lui Jane Fleming de la editura The Penguin Press din New York - ei știu cât de recunoscător le sunt pentru faptul că au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îngrijirii și repatrierii (sau integrării) milioanelor de persoane strămutate i-a revenit treptat Agenției Națiunilor Unite pentru Refacere și Restabilire. Înființată la 9 noiembrie 1943 la Washington, Într-o Întâlnire a 44 de state (viitoare membre ale Națiunilor Unite) care anticipa problemele postbelice, UNRRA avea să joace un rol vital În situațiile critice de după război. Din iulie 1945 până În iunie 1947, agenția a cheltuit 10 miliarde de dolari, alocați În mare parte de guvernele Statelor Unite, Canadei și Marii Britanii. Cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lucrau cu puterea) erau victimele unei confuzii reale. Era drept, de exemplu, să acuzi pe cineva că a rămas după 1940 membru al unui partid politic ce fusese reprezentat În parlament Înainte de război, dar care colaborase cu nemții În timpul ocupației? Anticipând acest impas, guvernele În exil francez, belgian și norvegian au emis Încă din timpul războiului decrete ce anunțau represalii postbelice dure. Menite să descurajeze cooperarea cu naziștii, ele nu tratau Însă chestiuni mai ample, precum jurisprudența și imparțialitatea. și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exil francez, belgian și norvegian au emis Încă din timpul războiului decrete ce anunțau represalii postbelice dure. Menite să descurajeze cooperarea cu naziștii, ele nu tratau Însă chestiuni mai ample, precum jurisprudența și imparțialitatea. și, mai ales, nu puteau tranșa anticipat Între responsabilitatea individuală și cea colectivă. În anii 1944-1945, era un avantaj politic să poți atribui În bloc delictul de colaboraționism și responsabilitatea pentru crime de război unor categorii prestabilite: membrii anumitor partide politice, organizații militare și agenții guvernamentale. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Döme Sztójay și Ferenc Szálasi din 1944. Procentul fasciștilor și al colaboraționiștilor condamnați În Ungaria nu l-a depășit pe cel din Belgia sau Olanda postbelică - deși nu Încape Îndoială că ei săvârșiseră crime grave, executând cu entuziasm (și chiar anticipând) programul german de expediere În lagăre a sute de mii de evrei maghiari. Abia ulterior, autoritățile maghiare au inclus delictele de „sabotaj” și „conspirație”, cu scopul evident de a acoperi o gamă mai largă de oponenți ce s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unde piața capitalului privat pe termen lung era practic inexistentă, toate investițiile majore au necesitat finanțare publică - de aceea Planul Monnet privilegia investițiile În ramuri industriale importante, În detrimentul consumului intern, al locuințelor și serviciilor. Cosnecințele politice nu erau greu de anticipat: În 1947, Franța (ca și Italia) era amenințată de greve, demonstrații violente și de o popularitate tot mai mare a Partidului Comunist și a sindicatelor sale. Neglijarea deliberată a bunurilor de larg consum și direcționarea slabelor resurse naționale spre câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie și numai pentru văduvele, invalizii și șomerii din anii imediat postbelici -, tot astfel, al doilea război mondial a transformat atât rolul statului, cât și orizontul de așteptări al societății. Această schimbare a fost izbitoare În Marea Britanie, unde Maynard Keynes anticipase corect „un apetit postbelic pentru securitate socială și personală”. Dar pretutindeni (În cuvintele istoricului Michael Howard) „războiul și asistența socială au mers mână În mână”. De fapt, În unele țări, alimentația și Îngrijirea medicală s-au Îmbunătățit În timpul războiului: mobilizând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sterlină s-au alăturat, În fine, sistemului Bretton Woods În 1958, respectiv 1959 (le vor urma marca germană În mai 1959 și lira italiană În ianuarie 1960). Așadar sistemul financiar postbelic a fost edificat În timp. Participanții la Bretton Woods anticipaseră că, până la sfârșitul anilor ’40, va exista o convertibilitate internațională universală, dar nu au luat În calcul consecințele economice și politice ale Războiului Rece (sau măcar ale Planului Marshall). Cu alte cuvinte, idealurile creatorilor de noi instituții presupuneau o eră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nici unul nu privea Europa propriu-zisă, cu excepția celui de-al doilea punct, care explică interesul britanic pentru Grecia. Europa de Est era trecută sub tăcere. Dacă liderii britanici nu aveau Încredere În Stalin, nu era din cauza planurilor lui În estul Europei, ci fiindcă anticipau manevre sovietice În Asia Centrală și Orientul Apropiat. Ceea ce era logic, fiindcă Marea Britanie nu-și schimbase prioritățile: Asia de Est, India, Africa și Caraibele. Dar aceleași iluzii imperiale (cum li se spunea deja, nu doar la Washington) Îi făceau pe strategii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
motive oarecum mai solide, conducerea sovietică era obsedată de „atacuri-surpriză” și de nerecunoașterea staturii sale internaționale. Timp de multe decenii, rușii, chiar mai mult decât francezii, au continuat să vadă În Germania principala amenințare 9. și atunci, ce voia Stalin? Anticipând răcirea relațiilor cu Vestul, Încerca să-și valorizeze la maximum câștigurile și să profite de fragilitatea Occidentului. Dar nu e deloc sigur că avea o strategie mai amplă. După cum conchide Norman Naimark, istoricul ocupației sovietice În estul Germaniei, „sovieticii acționau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că responsabilitatea pentru Împărțirea țării revenea fără echivoc forțelor ocupante. Deja În 1948, Statele Unite, ca și Marea Britanie, nu protestau Împotriva conturării unei Germanii divizate, supusă În segmentul vestic, mai mare, influenței americane. Dar, deși George Kennan și alții ca el anticipaseră cu perspicacitate acest rezultat (Încă din 1945 el conchidea că SUA nu putea decât „să conducă bucata ei de Germanie... spre o formă de independență atât de prosperă, de sigură, de superioară, Încât să nu poată fi amenințată de Est
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a obținut 40,2% din voturi În Boemia și Moravia, 31% În Slovacia catolică și predominant rurală. A fost Întrecut doar de Partidul Democrat Slovac, al cărui succes se limita prin definiție la treimea slovacă a populației 3. Comuniștii cehi anticipau succese În continuare, motiv pentru care au Întâmpinat inițial cu bucurie Planul Marshall și au organizat campanii de recrutare pentru a-și maximiza șansele la următoarele alegeri. Partidul a crescut de la 50.000 de membri În mai 1945 la 1
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economice ale Bi-zonei cu numai trei ani În urmă -, era oarecum paradoxal să cheltuiești miliarde de dolari pentru a-i proteja pe vest-germani de un atac rus fără ca ei să contribuie cu nimic. Iar dacă Germania avea să devină, cum anticipaseră unii, un fel de zonă-tampon și viitor câmp de bătaie, atunci riscul de a aliena simpatia nemților, alimentându-le preferința pentru neutralitate, nu putea fi ignorat. Moscova, desigur, nu privea cu ochi buni reînarmarea Germaniei Federale. Dar simțămintele sovietice nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după cum am văzut, să pună la cale un astfel de parteneriat. Însă vecinii lor mai mici de la nord acționau prompt. Chiar Înainte de sfârșitul războiului, guvernele În exil ale Luxemburgului, Belgiei și Olandei au semnat Acordul Benelux, eliminând barierele tarifare și anticipând libera circulație a capitalului, serviciilor și forței de muncă Între țările lor. Uniunea Vamală Benelux a intrat În vigoare la 1 ianuarie 1948 și a provocat discuții incoerente Între Franța, Italia și țările Beneluxului marginea unei posibile extinderi a cooperării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
afluxul de filme americane. Numai Franco a reușit să restricționeze importurile În Spania (În ciuda tentativei producătorilor americani de a „boicota” piața spaniolă Între 1955 și 1958), iar asta numai fiindcă nu era obligat să dea socoteală opiniei publice sau să anticipeze consecințele politice ale deciziilor sale. Dar chiar și În Spania, după cum am văzut, filmele americane depășeau cu mult ca număr producțiile autohtone. Americanii știau foarte bine ce fac: când guvernele europene au Început, după 1949, să taxeze biletele de cinema
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apăsau asupra Europei. „Epoca postbelică” a durat, așadar, multă vreme; mult mai mult decât susțin unii istorici când Înfățișează dificila perioadă de după război În lumina avantajoasă a deceniilor de prosperitate care au urmat. Puțini europeni de atunci, informați sau nu, anticipau amploarea transformărilor ce aveau să urmeze. Experiența ultimilor cincizeci de ani le indusese multora un scepticism amar. Înainte de primul război mondial, Europa era un continent optimist: politicienii și jurnaliștii priveau cu Încredere spre viitor. Treizeci de ani și două războaie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
indusese multora un scepticism amar. Înainte de primul război mondial, Europa era un continent optimist: politicienii și jurnaliștii priveau cu Încredere spre viitor. Treizeci de ani și două războaie mondiale mai târziu, oamenii fixau cu anxietate un trecut teribil. Mulți observatori anticipau o nouă criză postbelică, alt val de extremism, un al treilea război mondial. Dar uriașa nefericire colectivă pe care europenii și-au provocat-o singuri În prima jumătate a secolului a avut un efect profund depolitizant: departe de a căuta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cum se transformă apa În gheață”1. Ceva asemănător s-a Întâmplat pe neașteptate În Europa, la Începutul anilor ’50. Din 1945 până la Începutul lui 1953, europenii au trăit, cum am văzut, În umbra celui de-al doilea război mondial, anticipând nervos un al treilea. Eșecul aranjamentului din 1919 era Încă viu În mintea politicienilor și a electoratului. Comunismul impus În Europa de Est era un memento strident al instabilității revoluționare de după primul război mondial. Lovitura de stat de la Praga, tensiunile din Berlin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]