13,008 matches
-
hieroglifele egiptene în limba coptă vorbită atunci. Abu al-Hassan al-Hamadani din Yemen (m. 945), Abdul Latif al-Baghdadi (1162-1231) și al-Idrisi din Egipt (d. 1251) au dezvoltat metode arheologice elaborate pe care le-au folosit în săpături și cercetări pe situri arheologice antice. Ibn Khaldun (1332-1406) a publicat studiile istoriografice numite Muqaddimah ("Introducere la istoria universală") și Kitab al - I'bar ("Cartea de consiliere"). Muqaddimah a pus bazele observării rolului statelor și a dezbătut ridicarea și căderea civilizațiilor. Autorul a dezvoltat o
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
o avere ca patron al unei case de comerț cu aur în Rusia și în SUA, în contextul goanei după aur. A făcut comerț cu Rusia în timpul Războiului Crimeii, generând venituri imense. A cheltuit banii personali pentru a iniția săpăturile arheologice. El considera că Troia era în zona satului turcesc Hissarlik, loc în care, În 1872-1873, a descoperit-o, inclusiv "tezaurul lui Priam și bijuteriile Elenei", deși nu datau din epoca respectivă. În 1874 a izbucnit scandal cu autoritățile turce, care
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
volume. Georg Waitz (1813-1886) a studiat la Berlin, a fost profesor la Universitatea din Berlin și a participat la revoluția din 1848, fiind specialist în istoria medievală. Fustel de Coulanges (1830-1889) a studiat la Paris și la Atena, efectuând săpături arheologice în insula Chios. A fost profesor la universitatea din Strasbourg, apoi la Paris unde se va concentra pe perioada merovingiană. A publicat lucrări ca "Cetatea Antică (" "Cité Antique"), "Istoria Instituțiilor în Franța", "Monarhia francă" și "O sinteză de istorie a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de muzeul sătesc din Dobriceni ce ființează într-o fosta sala de clasa a școlii din Dobriceni, construită în anul 1934, recondiționata în primăvara anului 2007,structurată în cele cinci secțiuni distincte,pentru a îndeplini cerințele expunerii exponatelor, alături de vestigiile arheologice găsite pe aceste locuri. Cea mai însemnată descoperire a fost făcută de preotul paroh Ioan Bălașa, tatăl marelui pictor Sabin Bălașa, originar din Dobriceni, care preot, numismat și arheolog pasionat, a scos la lumină făcând săpături, obiecte dintr-un mormânt
Dobriceni, Olt () [Corola-website/Science/298963_a_300292]
-
în vedere că aceste piese au fost găsite în stratul de aluviuni iar alte zece astfel de piese au mai fost identificate de-a lungul aceleiași văi, se poate trage concluzia că acestea au fost aduse de ape. Totuși, săpături arheologice sau cercetări amănunțite nu au fost întreprinse până astăzi, astfel încât nu poate fi precizată cu exactitate proveniența acestor unelte. În 1990 se fac cercetări arheologice sumare în punctul "Moara lui Iovescu", în satul Vineți și sunt găsite urme de locuințe
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
aceleiași văi, se poate trage concluzia că acestea au fost aduse de ape. Totuși, săpături arheologice sau cercetări amănunțite nu au fost întreprinse până astăzi, astfel încât nu poate fi precizată cu exactitate proveniența acestor unelte. În 1990 se fac cercetări arheologice sumare în punctul "Moara lui Iovescu", în satul Vineți și sunt găsite urme de locuințe pe două nivele de locuire: din secolul al IV-lea și secolele al VI-lea și al VII-lea. Din nefericire, lucrările nu au continuat
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
de ani. Ultimul țar care a locuit efectiv în palat a fost Alexandru al II-lea, care a domnit de la 1855 până în 1881, când a fost asasinat. În timpul domniei sale -au adus mai multe completări spațiului interior; s-a achiziționat colecția arheologică și antică a nefericitului marchiz de Cavelli în 1861 și „Madona cu pruncul” a lui Leonardo da Vinci” în 1865; cea de-a doua operă a lui Leonardo cu același nume, așa-numita „Madonna Benois”, a fost achiziționată mai târziu
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
cu folos în toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților”. Opera propriu-zisă este alcătuită din șapte capitole: I. Prezentarea geografică și etnografică à Italiei; II. Formarea Imperiului Roman; III. Înfățișarea Daciei; IV. Cucerirea și colonizarea Daciei de către Traian; V. Mărturii arheologice despre originea poporului român; VI. Mărturii filologice și etnografice; VII. Încercarea de a completa răstimpul dintre colonizarea Daciei și întemeierea Moldovei. Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. A fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara. Toponimul Sarmizegetusa a apărut în inscripțiile antice și la autorii antici (până în sec. al VII-lea) și în alte variante (cu inscripționare în elină și latină): "Zarmizeghéthousa", "Sarmireg", "Sarmizge", "(colonia
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
alfabetului latin, "„DECEBALVS PER SCORILO”", niște blocuri de calcar cu litere grecești și monedele din aur cu înscrisul "„KOSON”". Civilii locuiau pe lângă fortăreață, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidențele lor, adusă prin țevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedește că societatea Dacică avea un standard înalt de viață. Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac înfrânt de Imperiul Roman in timpul domniei împăratului Traian. După înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
În Transilvania, în localitatea Tărtăria din județul Alba, între Alba Iulia și Orăștie, echipa cercetătorului clujean Nicolae Vlassa a descoperit, în anul 1961, trei tăblițe de lut. Este cunoscut faptul că arheologul Nicolae Vlassa nu a fost prezent pe șantierul arheologic în momentul în care s-au găsit tăblițele de lut. Tăblițele, care au fost datate în jurul anului 5.300 î.Hr., de cercetătorul german , au simboluri similare , fiind subiectul a numeroase și controversate polemici printre arheologii de pretutindeni, întrucât (în opinia
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
pe ea se regăsesc în literele conținute în inscripțiile arhaice grecești (dar și la scrierile feniciană, etruscă, italica veche, iberică). Subiectul tăblițelor de la Tărtăria are o frecvență de citare în articolele științifice și arheologie mult mai mare decât majoritatea artefactelor arheologice. Se pare totuși că frecvența nu ajunge la cotele la care sunt citate scrierile sumeriană, linear B sau linear A. sunt citate foarte des, atunci când subiectul discuției este începutul scrisului în lume și/sau cele mai vechi scrieri din lume
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
americani, bulgari și britanici au sugerat că poporul din Sumer a emigrat spre Orient pornind din spațiul carpato-danubian, ceea ce ar putea explica diferențele surprinzătoare dintre culturile sumerienilor și ale vecinilor lor semiți. Nicolae Vlassa nu a fost prezent pe șantierul arheologic de la Tărtăria "Gura Luncii" în momentul descoperirii tăblițelor, descoperirea fiind făcută cu puțin înainte de încheierea programului de lucru. De asemenea tratamentul la care au fost supuse piesele nu este menționat în raportul preliminar de săpătură și nu există schițe și
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
fiind aceea a altui obiect chiar acesta din urmă fiind găsit lângă sau în vecinătatea primului. Articolele scrise de Nicolae Vlassa după această descoperire nu prezintă clar situația stratigrafică a tăblițelor și nu există o reproducere in situ a complexului arheologic în care au fost descoperite tăblițele. Există o singură fotografie de la o distanță mare a complexului arheologic în care nu apare nici un fel de material arheologic. Admițând părerea generală că au fost găsite împreună, cele trei tăblițe prezintă trei modalități
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
scrise de Nicolae Vlassa după această descoperire nu prezintă clar situația stratigrafică a tăblițelor și nu există o reproducere in situ a complexului arheologic în care au fost descoperite tăblițele. Există o singură fotografie de la o distanță mare a complexului arheologic în care nu apare nici un fel de material arheologic. Admițând părerea generală că au fost găsite împreună, cele trei tăblițe prezintă trei modalități de scriere diferite: Cele mai mari șanse pentru citire le are tăblița pictografică, (unde semnul în formă
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
clar situația stratigrafică a tăblițelor și nu există o reproducere in situ a complexului arheologic în care au fost descoperite tăblițele. Există o singură fotografie de la o distanță mare a complexului arheologic în care nu apare nici un fel de material arheologic. Admițând părerea generală că au fost găsite împreună, cele trei tăblițe prezintă trei modalități de scriere diferite: Cele mai mari șanse pentru citire le are tăblița pictografică, (unde semnul în formă de capră reprezintă chiar capra, apoi motivul vegetal și
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
mai acționau ca autoritate centrală a insulei. În timpul perioadei postpalațiale, partea de vest a Cretei a prosperat. Mai multe așezări importante s-au dezvoltat în Kasteli și Chania, în timp ce religia minoică începe să prezinte influențe din Grecia continentală. O examinare arheologică indică faptul că în această perioadă, Micene a controlat Creta. Nume heladice ale unor zei precum Zeus încep să apară pe tablete, forme noi se dezvolta în ceramică și apar pentru prima dată mormintele "tholos" boltite. Tabletele "Linearului B", care
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
perioadă, Micene a controlat Creta. Nume heladice ale unor zei precum Zeus încep să apară pe tablete, forme noi se dezvolta în ceramică și apar pentru prima dată mormintele "tholos" boltite. Tabletele "Linearului B", care au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice, au furnizat dovezi mai concrete ale acestei teorii. Minoicii au fost navigatori și comercianți profesioniști. Cultura lor, ulterioară anului 1700 î.Hr. încoace arăta un grad ridicat de organizare. Obiectele de fabricație minoică sugerează că au înființat o rețea comercială cu
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
minoica este numită și "limba eteocretană" , dar aceasta confundă limbajul scris din Linearul A cu limbajul euboean scris , derivat din alfabetul grecesc din Epoca Întunecată. Deși, limba eteocretană este considerată a fi limba descendentă a limbii minoice, nu există dovezi arheologice suficiente pentru a permite concluzii. Cea mai veche scriere găsită în Creta este cretana hieroglifică. Nu se știe dacă această limbă era minoică, dar originea sa este încă un subiect de dezbatere. Hieroglifele sunt adesea asociate cu cele egiptene, dar
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
a orașului, situat la poalele Munților Eifel între orașele mari Köln și fosta capitală a Germaniei Federale BRD Bonn, a determinat dezvoltarea orașului Euskirchen. Orașul Euskirchen pe lângă orașul vechi (Altstadt), Europadorf, West-, Nord și Sud și alte 22 cartiere. Descoperirile arheologice din regiune atestă în urmă cu 3000 - 2000 de ani î.e.n existența unor așezări omenești, așezări a celților fiind deja în anii 800 - 500 î.e.n, iar urme ale francilor sunt semnalate prin cimitire, fiind și alte
Euskirchen () [Corola-website/Science/304553_a_305882]
-
în lucrarea "Casa din cărți de joc". După Revoluție a refuzat să-și schimbe stilul către popularul "futurism rusesc" în acea perioadă și, de asemenea, a refuzat să realizeze portrete ale comisarilor sovietici. Dar a găsit o slujbă la "Muzeul Arheologic din Harkov", unde a schițat în creion exponate. În decembrie 1920 s-a mutat în apartamentul bunicului său din Petrograd, dar după Revoluția din Octombrie, proprietarii de trebuiau să împartă apartamentele cu alții, dar spre fericirea ei a trebuit să
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
sălbatice din Asia de sud-vest și Europa de est. Este un membru al familiei bovinelor. Masculul caprei domestice, al caprei negre și al căprioarei se numește "țap". Caprele sunt printre primele animale domesticite de către om. Analiza genetică cea mai recentă confirmă dovezile arheologice și anume că Munții Zagros din Iran sunt originea tuturor caprinele domestice astăzi. O altă sursă genetică majoră de caprine moderne este capra Bezoar, din regiunile muntoase din Asia Mică și Orientul Mijlociu. Păstorii neolitici au început să păstreze caprinele pentru
Capră () [Corola-website/Science/304628_a_305957]
-
dar au fost folosite și drept combustibil, pentru îmbrăcăminte, construcții și instrumente. Cele mai timpurii resturi de capre domesticite datând de acum 10,000 ani se găsesc în Ganj Dareh în Iran. Rămășițe de capră au fost găsite la siturile arheologice din Ierihon, Choga, Mami, Djeitun și Cayonu, datând de acum 8000 și 9000 de ani în urmă. Există peste 300 de rase distincte de capră. Speranța de viață pentru caprine este cuprinsă între 15 și 18 ani. Un exemplar a
Capră () [Corola-website/Science/304628_a_305957]
-
cel mai bine cunoscut, la aceasta contribuind atât faptul că a fost amintit în repetate rânduri de diferiți scriitori din antichitate. Din acest sistem s-au păstat până azi mai multe porțiuni ale canalului, care au făcut obiectul unor studii arheologice. Conform tradiției, sistemul a fost început în jurul secolul VI î.Hr. la ordinele regelui Romei, Lucius Tarquinius Priscus, (deși, în contradicție cu alți istorici Titus Livius îl acordă acest credit lui Tarquinius Superbus). Se pare că lucrarea a fost executată cu ajutorul
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
probabil incorecte, având în vedere că erau relatate la câteva sute de ani după evenimente și deci nu se puteau baza pe surse directe. Astfel Titus Livius susține că lucrarea a fost făcută prin excavații subterane, ca un tunel. Excavațiile arheologice au demonstrat însă că este mult mai plauzibilă ipoteza realizării lucrării într-o primă etapă ca un sistem de canale deschise. Acestea urmau cursul a trei pâraie care veneau de pe dealurile din vecinătate și se uneau într-un curs de
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]