12,392 matches
-
opresc în fața ușii bisericii; doar un acolit stă încuiat în biserică. Preotul ține artoforul în mâna stângă, iar în mâna dreaptă ține crucea, cu care lovește violent broasca ușii bisericii, strigând antifonic cu acolitul, psalmul 23 (24). Preotul strigă: „Ridicați, boieri, porțile voastre, și va intra Împăratul Măririi!”. Acolitul întreabă: „Cine este Împăratul Măririi?”, șamd. După cele trei perechi de replici, se cântă troparul „Christos a înviat”, până ce toți sunt în biserică. Epitaful se așază pe altar, artoforul se bagă în
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Lăpușneanu de către Despot Vodă. Neizbutind și nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, se retrage la Constantinopol. Exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu, ajunge negustor de pietre scumpe, obținând avere și trecere la Istanbul. Punându-se în legătură cu boierii moldoveni, între care cu Ieremia Golia Cernăuțeanul, nemulțumit de prea multa plecare către polonezi a lui Bogdan Lăpușneanu, fiul lui Alexandru Lăpușneanu, jurând credință turcilor, Ioan Vodă câștigă tronul Moldovei. Bogdan Lăpușneanu e învins și gonit cu tot ajutorul polonez
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
exterior, punându-se bine și cu turcii și cu polonezii, pe de o parte, iar pe de alta asmuțindu-i pe unii împotriva altora prin tot felul de iscodiri, uneltiri și minciuni. Pe plan intern, persecută și chinuie cumplit pe boieri și clerici, de unde și supranumele de „cel Cumplit”. În curând însă se ivesc piedici în domnia lui. Alexandru al II-lea Mircea și fratele său Petru Șchiopul pătrund în primăvara anului 1574 în Moldova, cu sprijin turcesc, pentru a-l
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre. Turcii reușesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă și oastea turcă. Aici se dă lupta și călărimea boierilor în frunte cu Golia trece la dușman. Sosirea tătarilor îi copleșește pe moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere. După o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
înainte de bătălia de la Iezerul Cahulului, întrebându-și Domnul despre acest aspect, Ioan Vodă le-ar fi dat răspunsul: „îi vom socoti în luptă”. Ioan Vodă a fost căsătorit înainte de domnie cu Maria Rostowski și ca domn, cu Maria Huru, fiica boierului L. Huru, Pârcălab de Hotin. După moartea lui , doi frați de-ai lui după mamă și un nepot, au ajuns pe tronul Moldovei: Ioan "Nicoară" Potcoavă (Crețul), Alexandru Sarpega și Petru Cazacul, care era fiul lui Alexandru, iar un alt
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
al acestora căci la 12 iulie 1654, după moartea marelui voievod, într-un act emis de Constantin Șerban se spune că „[...]Matei voievod, după ce a zidit domnia sa mănăstire acolo la Brebu, el a fost hotărnicit toată moșia Brebului cu 12 boieri și cu jupanul Preda mare vornic și a propit moșia megieșilor, de a pus pe toți megieșii în mijlocul pădurii și le-a aprins casele ca să nu se mai întoarcă[...]” ("apud" Ștefan Andreescu, „”, în "Glasul Bisericii", nr. 1-2, 1968). De asemenea
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
cere așa cu hurta ce să cer cucoane ia când țioi da grâul în girezi să am voie a lua numai atâta grâu cu paie cu tot cât oi putea duce în spate eu și cun băietan al meu iară boierul mai văzând și aceasta a încremenit cu mâinile subsuori uitânduse la dânsul cum se ducea și când ajunge acasă chirică treierase vânturase măcinase în sfârșit pusese toate trebile la cale nu vezi că cei mai mulți de teapa dumitale se țin cu
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
se ridică mult deasupra nivelului mării doar această a treia căsătorie nu a fost încheiată pentru obținerea unui avantaj politic sau militar în centrul masivului muntos se află lacul omonim majoritatea locuitorilor satului sau angajat la muncă cu ziua la boierii de prin împrejurimi uleiul sintetic este un ulei la care prin sinteză uleiului mineral i se adaugă hidrocarburi artileria archebuzierii și infanteria română au reușit să oprească atacul alte cauze pot fi malnutriția diverse afecțiuni inactivitatea leziuni sau producerea insuficientă
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
la 1 februarie 1868, la Ștefănești, un sat (azi oraș) din județul Botoșani, ca fiu al maiorului Dumitru Luchian și al Elenei Chiriacescu. Tatăl său Dumitru Luchian s-a născut în anul 1826 la Galați în familia serdarului Vasile Luchian, boier caftanlău și președinte al Eforiei orașului. Mama sa Elena Chiriacescu s-a născut la Perieți (Ialomița), în familia proprietarului agricol Iamandi Chiriacescu. Dumitru Luchian a fost comandantul Batalionului nr.3 de grăniceri si bun prieten cu Alexandru Ioan Cuza. În
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun dar și văr al lui Vlad Țepeș, anume : Ștefan cel Mare. Moldova a ajuns atunci la întinderea și puterea ei maximă. Ștefan cel Mare, împreună cu armata sa de boieri și răzeși a luptat cu succes atât împotriva invaziilor turcești, maghiare și poloneze, cât și împotriva celor tătare. Ștefan, cel mai vestit domnitor moldovean, a luptat în 36 de bătălii majore, biruind de 34 de ori și terminând doar două
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
din pricina reorientării demografice prin infuzia populației slavofone, a scăderii populației românești, rămasă doar în câteva zone compacte și în general, a vicisitudinilor istoriei de care acest teritoriu a avut parte. Bucovina este cunoscută pentru mănăstirile construite de foști domnitori și boieri moldoveni (Mușatinii, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Ștefan Tomșa, Alexandru Lăpușneanu, Familia Movileștilor ș.a.), fiecare cu culoarea sa specifică: Voroneț (albastru), Humor (roșu), Sucevița (verde), Moldovița (galben) și Arbore (combinație de culori). Împistritul ouălor este un obicei
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
aureliană din 273 d. Hr. sunt atestate în secolele III - XIII, până în Evul Mediu. Așezarea este atestată documentar la 21 septembrie 1459 într-un act emis de Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, prin care se întărește o moșie unor boieri. Cetatea Dâmboviței, cum mai apare în primii ani orașul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la Târgșor la Giurgiu, în ultima așezare aflându-se o garnizoană otomană. În scurt timp, Bucureștiul se afirmă, fiind ales la 14
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
(n. 23 aprilie 1872, București - d. 1 aprilie 1952, București) a fost un istoric de artă român, membru corespondent (1938) al Academiei Române. Provine dintr-o veche familie de mici boieri, mai precis este un descendent al vornicului Constantin Samurcaș, care a ctitorit Mănăstirea Samurcășești, prin mama sa Elena, care s-a căsătorit cu Toma Tzigara, de origine albaneză. Urmează studiile liceale la București. În 1892 este numit „custode preparator" la
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
titular și președinte al Academiei Române. Între anii 1972-1975, a deținut funcția de ministru al sănătății; a fost membru supleant al CC al PCR. s-a născut la data de 12 februarie 1905 în orașul Iași, într-o veche familie de boieri moldoveni. A urmat studii la Facultatea de Medicină din Iași (1922-1928), obținând în anul 1929, la Iași, titlul științific de doctor în medicină și chirurgie cu teza ""Splenomegalia micotică"". A urmat apoi cursuri de specializare la Clinica de urologie din
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
Gheorghe I. Lahovary () a fost un inginer și scriitor român, membru de onoare al Academiei Române (din 1901). S-a născut într-o veche familie de boieri cărturari din Râmnicu Vâlcea la 1 iunie 1838. Cunoștințele elementare le-a căpătat în casa părintească de la un învățător angajat numai pentru el. A fost trimis la București să învețe la pensionul Schewitz, un liceu particular la care aveau acces
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
membru al Ateneului român (1923), al Societății Renașterea Română, al Fundației Principele Carol ș.a.m.d.. A fost înmormântat în cimitirul bisericii Sf. Ilie din Chișinău, care mai târziu a fost demolată. Sever Zotta îl considera un "„nobil fără trufie, boier mândru dar drept, cărturar înțelept și modest, om bun și milostiv, prieten sincer și credincios, creștin evlavios și monarhist mistic, o rară manifestare a geniului rasei noastre și ultimul cavaler al Basarabiei”". Paul Gore avea la activ studii amănunțite asupra
Paul Gore () [Corola-website/Science/307227_a_308556]
-
XVI - d. 1603) a fost soția lui Mihai Viteazul. Tradiția spune că s-au căsătorit în biserica din localitatea Proieni, județul Vâlcea, în anul 1584. era fiica unei jupânese Neacșa, călugărită sub numele de Maria, a avut un frate Dragomir, boier mare în vremea lui Matei Basarab și era nepoată, de frate sau de soră, a marelui ban Dobromir dintre 1568-1581. Tatăl ei era, probabil, un jupân Stan. Ea a avut moștenire satele Cârstienești (Vâlcea) și Poiana. Stăpân ocazional al Cetății
Doamna Stanca () [Corola-website/Science/307258_a_308587]
-
că in acest loc s-a permanentizat o primă instituție maghiară de teatru din Cluj, la 17 noiembrie 1792. În anii 1680-1690 clădirea a fost cumpărată de aristocratul László Székely. Soția acestuia, Sara de Bulușd, era se pare fiica unui boier din Moldova. Din inițiativa Sarei și sub supravegherea ei, clădirea a fost refăcută în 1698. În curtea interioară, pe partea stângă de la intrare, se păstrează și azi blazonul Sarei. În secolul al XVIII-lea casa a fost unificată cu alte
Palatul Rhédey din Cluj () [Corola-website/Science/307278_a_308607]
-
regală, după care regele, care purta un șorț alb, cu ciucuri de aur, a depus pergamentul în fundație și a pus prima cărămidă. Clădirea a fost ridicată pe locul unde, pe vremea Regulamentului Organic, funcționa "Curtea judecătorească", înălțată pe moșiile boierilor Crețulești și Golești, pe malul drept al Dâmboviței, mai precis pe terenul situat în grădina “Palatului cel mic” al Brâncoveanului. Execuția lucrărilor a fost asigurată de firma inginerului Nicolae Cuțarida. În interiorul palatului există o Sală a pașilor pierduți, întocmai ca
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
și germane din 1944, an în care Grigore Antipa decedează la vârsta de 77 de ani. Timp de câteva luni, Muzeul, închis publicului din cauza distrugerilor, este condus de cunoscutul geolog Mircea Păucă. În același an, marea colecție de lepidoptere a boierului Aristide Caradja este evacuată de la conacul familiei Caradja din Grumăzești (pustiit) și adăpostită la Muzeu. În 1945, un profesor de zoologie de la Facultatea de Științe Naturale din București, Constantin Motaș, este numit director al Muzeului. Îi va succeda, prin legea
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
mari, fapt ce a determinat intervenția la forurile superioare a personalului Muzeului de Istorie a Municipiului București. Există încă o polemică între istorici și etimologi. După părerea unora, numele zonei s-ar datora faptului că moșia ar fi aparținut familiei boierilor Văcărești. Alte păreri susțin că toponimul nu are nici o legătură cu familia Văcărescu și că explicația s-ar afla fie în ocupația sătenilor de altă dată - creșterea vitelor, fie că ar fi derivată din birul care se plătea odinioară de către
Mănăstirea Văcărești () [Corola-website/Science/307362_a_308691]
-
turn, pentru a sluji la nevoie ca cetate. Sfințirea mănăstirii a avut loc la 9 mai 1542, fiind aduse atunci moaștele Sfântului Nicolae. După învingerea lui Ioan Vodă cel Cumplit în Bătălia de la Roșcani din 11 iulie 1572, prin trădarea boierului Ieremia Golia, turcii și tătarii au invadat Moldova. La apropierea lor de Mănăstirea Râșca, călugării au coborât clopotele din turn și le-au aruncat în iazul din fața mănăstirii, ca nu cumva să le ia păgânii pentru a face gloanțe din
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
zugrăvit pe dinlăuntru și pe dinafară și sau împodobit cu multe odoară înturnănduse multe drituri și moșii împresurate."". Prin poziția ei retrasă, Mănăstirii Râșca i s-a dat și destinația de a fi închisoare pentru călugării vagabonzi și îndeosebi pentru boierii răzvrătiți împotriva domnitorului Moldovei. Din ordinul domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849), în anul 1844, a fost închis timp de șase luni (22 iulie - 9 decembrie 1844), într-o încăpere din turnul clopotniță de la Râșca marele istoric și om de stat Mihail
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
sprijinul acestei tradiții vine și mărturia unei catagrafii din anul 1862, care consemnează că „biserica este fondată la 7153 (1645) de răposatul Matei Basarab Vodă”, probabil sub influența unei pisanii pusă în anul 1645, când edificiul a fost refăcut de boierul Diicu Buicescu, nepotul domnitorului. Între secolele XVII-XVIII mănăstirea era cunoscută prin proprietățile și veniturile de care dispunea, fiind închinată de către domnitorul Alexandru Coconul catre Mănăstirea Cutlumuș din Muntele Athos. Vrednice de amintit în acest sens sunt și însemnările de călătorie
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
mențiune are loc într-o cronică moldovenească din anul 1501, perioadă când făcea parte din Principatul Moldovei. Acest sat (astăzi oraș) este locul de baștină al familiei Tăutul, ai căror membri - printre care și legendarul logofăt - s-au ilustrat printre boierii Moldovei, familia aceasta fiind des menționată în istoria Moldovei . După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]